ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1242/2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.01.2023, sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Ialomița, ulterior precizată, reclamanta Parohia Mărculești a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Mărculești, prin primar, Consiliul Local al Comunei Mărculești, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Cosâmbești, Consiliul Local al Comunei Cosâmbești și Guvernul României:

a.anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local nr. 18 adoptată de Consiliul Local al Comunei Cosâmbești, din data de 27.08.1999, cu completările și modificările ulterioare, și Hotărârea Consiliului Local Mărculești, cu completările și modificările ulterioare, prin care s-a însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al localității, în sensul în care să se elimine pozițiile prin care s-a introdus în domeniul public al localității terenul cu destinație cimitir;

b. Anularea parțială a hotărârii de Guvern nr. 1353/2001, Anexa nr. 23, în ceea ce privește poziția cimitir nr. 172, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României nr. 205 bis, partea I, în data de 26.03.2002, prin care a fost atestată apartenența la domeniul public al Unității Administrativ Teritoriale Mărculești a cimitirului Parohiei Mărculești.

Prin sentința civilă nr. 409/10.04.2023, Tribunalul Ialomița, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat soluționarea cererii în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ.

La data de 19.04.2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost înregistrat dosarul nr. x/2023.

Reclamanta Parohia Mărculești formulat cerere precizatoare, prin care a solicitat anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local Cosâmbești nr. 18/27.08.1999, cu completările și modificările ulterioare, prin care s-a însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Cosâmbești, în sensul eliminării poziției nr. 172 prin care s-a introdus în domeniul public al localității Cosâmbești terenul cu destinație cimitir aparținând Parohiei Mărculești; anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local Mărculești nr. 32/07.08.2006, cu completările și modificările ulterioare, prin care s-a însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Cosâmbești, în sensul eliminării poziției nr. 41 prin care s-a introdus în domeniul public al localității Cosâmbești terenul cu destinație cimitir aparținând Parohiei Mărculești; anularea parțială a Hotărârii de Guvern nr. 1353/2001, Anexa nr. 23, în ceea ce privește poziția cimitirului parohial menționat, respectiv poziția nr. 172, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României nr. 205bis, partea I, în data de 26.03.2002, prin care a fost atestată apartenența domeniului public al Unității Administrativ Teritoriale Cosâmbești a cimitirului Parohiei Cosâmbești.

Prin încheierea din data de 20.03.2023, Curtea a respins excepția conexității, ca nefondată, iar prin încheierea din data de 23.01.2024 a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii plângerii prealabile, prescripției dreptului material la acțiune și lipsei de interes, ca neîntemeiate, pentru considerentele arătate în cuprinsul acestor încheieri.

Prin sentința civilă nr. 453 pronunțată la 20 martie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta Parohia Mărculești, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Cosâmbești, Consiliul Local al Comunei Cosâmbești, Guvernul României, Consiliul Local al Comunei Mărculești și Unitatea Administrativ Teritorială Mărculești, a anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al Comunei Cosâmbești jud. Ialomița nr. 18/27.08.1999, prin care s-a însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei Cosâmbești, respectiv poziția 172, la care s-a menționat terenul cu destinație cimitir din satul Mărculești, a anulat în parte Hotărârea Guvernului nr. 1353/2001, Anexa nr. 23 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Cosâmbești, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României nr. 205bis, partea I, în data de 26.03.2022, prin care a fost atestată apartenența la domeniul public al Comunei Cosâmbești a cimitirului - poziția 172 și a anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al Comunei Mărculești jud. Ialomița nr. 32/07.08.2006, prin care s-a însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei Mărculești jud. Ialomița, respectiv poziția 41, la care s-a menționat terenul cu destinație cimitir.

Împotriva sentinței civile nr. 453 pronunțate la 20 martie 2024 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Cosâmbești, Consiliul Local al Comunei Cosâmbești, Unitatea Administrativ Teritorială Mărculești, Consiliul Local al Comunei Mărculești și Guvernul României, toți solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Cosâmbești și Consiliul Local al Comunei Cosâmbești au susținut că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., întrucât prima instanță a trecut peste dispozițiile art. 8 și art. 11 din Legea nr. 213/1998, art. 28 din Legea nr. 489/2006 incidente cauzei și a respins excepțiile invocate prin întâmpinări, ca neîntemeiate, prin încheierea din 22.12.2023 și pe fond a admis acțiunea, anulând în parte Hotărârea Consiliului Local al Comunei Cosâmbești nr. 18 din 27.08.1999, prin care s-a însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei Cosâmbești, respectiv pozițiile 172, prin care s-au introdus în domeniul public al comunei terenurile cu destinație cimitir din Mărculești, Anulează în parte Hotărârea Guvernului nr. 1353/2001, anexa nr. 23, în ceea ce privește pozițiile cimitirelor.

Deși din înscrisurile depuse la dosar nu există nici măcar prezumția că aceste Parohii au avut în proprietate terenurile pe care sunt amplasate aceste cimitire, ci că doar le-au folosit, instanța de fond trece peste dispozițiile legale și admite acțiunea anulând Hotărârea Consiliului Local și Hotărârea de Guvern pentru atestarea domeniului public al comunei Cosîmbești după mai bine de 20 de ani, creând un precedent foarte periculos întrucât, dacă aceste cimitire, vor trece în proprietatea Parohiilor, persoanele care nu au moștenitori și cazurile sociale nu vor mai avea unde să fie înmormântate.

Recurenții Unitatea Administrativ Teritorială Mărculești și Consiliul Local al Comunei Mărculești au apreciat că prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. au incidență în cauză, întrucât soluția instanței de fond este nelegală, în ceea ce privește fondul cererii reclamantei. cimitirul a fost administrat cel puțin după anul 1990 de Primărta Cosâmbesti, și apoi de Primăria Mărculești. În toată această perioadă. niciodată parohia nu a emis vreo pretenție cu privire la terenul cu această destinație. După înființarea Comunei Mărculești au fost efectuate investiții majore în amenajarea și întreținerea acestui obiectiv. La data atestării domeniului public al comunei nu au existat revendicări ale terenului, astfel că au fost respectate prevederile Legii nr. 219/1998. După înființarea Comunei Mărculești cimitirul a fost extins cu o suprafață suplimentară de 5000 mp, astfel că la această data suprafața totală este de 15.000 mp.

Opinează că autoritățile administrative locală și centrală au respectat procedura de atestare a domeniului public al unității administrativ-teritoriale, neputând fi identificat vreun motiv de anulare a actelor arătate de reclamantă, care de altfel își putea valorifica prezumtivul drept de proprietate asupra terenului cu destinația de cimitir în condițiile legilor fondului funciar. Ori, în evidențele comisiilor locale de fond funciar nu se regăsește vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul cu destinația de cimitir.

Din economia Legii nr. 213/1998, rezultă că cimitirul comunal, revendicat de reclamantă, face parte din domeniul public al comunei, care este inalienabil, insesizabil și intangibil.

O primă critică adusă instanței de fond și încadrată în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este soluționarea greșită a excepțiilor invocate.

Cealaltă critică, încadrată în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează nesocotirea prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, în contextul în care parohia cunoștea de mult timp despre faptul că cimitirul figurează în patrimoniul public al comunei, dar și aplicarea greșită sau neaplicarea prevederilor Legii nr. 213/1998, respective ale Legii nr. 18/1991.

Hotărârea luată de autoritățile deliberative locale a căror anulare s-a solicitat, trebuia să fie contestată în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. .554/2004, sub sancțiunea prescripției dreptului la acțiune, aspect pe care instanța l-a ignorat.

Prevederile Legii nr. 213/1998 evocate de instanța de fond trebuiau corelate cu prevederile Legii nr. 18/1991 și ale celorlalte legi din materia fondului funciar și ale restituirii proprietăților În contextul în care după apariția Legii nr. 18/1991, parohia nu a solicitat recunoașterea dreptului său de proprietate asupra terenului cu destinația de cimitir, procedura urmată de autoritățile locale de includere a acestui teren în patrimoniul public al UAT a fost una legală, scopul Legii nr. 213/1998 fiind tocmai cel de reglementare a regimului juridic al bunurilor aflate pe teritoriul administrativ al Comunei Cosâmbești, ulterior Mărculești.

Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că cimitirul a fost administrat cel puțin după anul 1990. de cele două UAT-uri, fiind efectuate investiții în amenajarea și întreținerea acestui obiectiv. În toată această perioadă, niciodată parohia nu a emis vreo pretenție cu privire la terenul cu această destinație. Mai mult, suprafața inițială de teren. de 10 000 mp. a fost suplimentată cu suprafața de 5000 mp., ceea ce înseamnă că cel puțin această suprafață a fost legal introdusă în domeniul public al comunei.

Pârâtul Guvernul României a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, după o succintă prezentare a situației de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal și a istoricului legislativ recent, respectiv a actului administrativ contestat, a învederat următoarele:

- Instanța a respins în mod neîntemeiat excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, întrucât nu s-a adresat cu plângere prealabilă și Guvernului României, în calitatea sa de emitent al H.G. nr. 1353/2001, pentru a solicita revocarea acesteia.

În speță, natura juridică de act administrativ, cu caracter individual, o are doar H.G. nr. 1353/2001, în timp ce Hotărârea Consiliului Local Cosâmbești nr. 18/27.08.1999 și Hotărârea Consiliului Local al Comunei Mărculești jud. Ialomița nr. 32/07.08.2006 reprezintă operațiuni administrative prealabile adoptării actului administrativ reprezentat de hotărârea de guvern.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, în mod obligatoriu reclamanta ar fi trebuit ca, înainte de a promova acțiunea de față, în anularea H.G. nr. 1353/2001, să se adreseze emitentului cu plângere prealabilă, pentru a solicita revocarea actului.

Totodată, deși afirmă incidența situației de excepție la care se referă art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, privind intrarea actului în circuitul civil și producerea de efecte juridice, reclamanta nu demonstrează și, cu atât mai puțin, nu dovedește, că în baza H.G. nr. 1353/2001 au fost încheiate acte juridice prin care, eventual, să se constituie în favoarea unor terțe persoane drepturi asupra sau în legătură cu cimitirul litigios, ci are în vedere pur și simplu adoptarea actului și publicarea sa, respectiv producerea de efecte juridice, ceea ce, așa cum s-a arătat, nu este suficient pentru a conchide că actul nu mai poate fi revocat, pentru a se justifica înlăturarea obligativității procedurii prealabile.

Prin urmare, excepția invocată nu poate fi reținută, parcurgerea procedurii prealabile fiind obligatorie în speță, raportat la H.G. nr. 1353/2001, în conformitate cu art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

- În mod eronat, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât între Guvernul României și reclamantă nu există vreun raport juridic de drept material care, prin cerere, să poată fi transpus într-un raport de drept procesual.

- În ceea soluția de anulare parțială a Hotărârii Guvernului nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al județului Ialomița, precum si al municipiilor, orașelor si comunelor din județ - Anexa 23 - poziția cimitir 172, consideră că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii.

Hotărârea Guvernului nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al județului Ialomița, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Ialomița, este temeinică și legală și a fost adoptată de executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației Publice (în organizarea de la acea dată), Prefectura județului Ialomița și Consiliul județean Ialomița, organele de specialitate ale administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale și al inițierii proiectelor de acte administrative din sfera lor de competență.

În ceea ce privește cimitirul aflat în administrarea Consiliului Local al Comunei Munteni - Buzău, învederează faptul că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 102/2014 privind cimitirele și ale Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, republicată, autoritățile publice locale au obligația de a înființa și de a avea în proprietate cimitire în fiecare localitate. De asemenea, cimitirele comunale, orășenești sau municipale nu pot fi administrate de parohiile locale, ci de operatori economici care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 102/2014.

Analizarea, respectiv cenzurarea valabilității titlului cu care unitatea administrativ-teritorială deține imobilele în discuție este de competența instanțelor de drept comun. Instanța de contencios poate analiza legalitatea unui act administrativ prin prisma respectării dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii acestuia și a normelor de competență conferite de lege emitentului actului.

În concluzie, având în vedere argumentele anterior menționate, solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport de actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Reclamanta Parohia Mărculești a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local nr. 18 adoptată de Consiliul Local al Comunei Cosâmbești, din data de 27.08.1999, Hotărârea Consiliului Local al Comunei Mărculești nr. 32/07.08.2006 și a Hotărârii de Guvern nr. 1353/2001, Anexa nr. 23, în ceea ce privește poziția cimitir nr. 172.

Soluționând cauza, curtea de apel a admis cererea de chemare în judecată, reținând că H.G. nr. 1353/2001, Anexa 23 a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, context în care nu mai este necesară efectuarea procedurii prealabile conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și că, emitenții HCL nr. 18/1999 și 32/2006 nu a probat împrejurarea că a dobândit proprietatea printr-unul din modurile legale de dobândire a suprafeței de teren menționate ca fiind cimitire.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Cosâmbești, prin primar, Consiliul Local al Comunei Cosâmbești, Unitatea Administrativ Teritorială Mărculești, prin primar, Consiliul Local al Comunei Mărculești și Guvernul României, criticând soluția pentru nelegalitate.

Preliminar, Înalta Curte reține că, în sistemul noului C. proc. civ., recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdicție în care părțile în litigiu își pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele hotărârilor pronunțate în condițiile celor opt cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, în raport de situația de fapt care a fost stabilită de instanța de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."

Analizarea incidenței acestui motiv de casare în speța de față presupune cenzurarea de către instanța de control judiciar a modului în care instanța de fond a interpretat și a aplicat normele de drept material, ceea ce presupune, ca situație premisă, stabilirea în etapa judecății fondului a situației de fapt.

Analizând hotărârea recurată pentru a verifica când a avut loc intrarea în circuitul civil a Hotărârii de Guvern nr. 1353/2001 privind atestarea bunurilor aparținând domeniului public al județelor/comunelor/orașelor, având în vedere că recurentul-pârât Guvernul României a susținut că acțiunea este inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, instanța de recurs constată că, judecătorul fondului nu a administrat probatoriu pentru a stabili cu certitudine acest aspect, cu atât mai mult cu cât, în analiza incidenței art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a stabilit lipsa obligativității parcurgerii procedurii prealabile, deși simpla publicare a hotărârii de guvern în monitorul oficial nu echivalează cu intrarea acesteia în circuitul civil.

Înalta Curte precizează că art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 stabilește că, în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe sau al acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Prin acest articol, pe lângă excepțiile de la obligativitatea formulării plângerii prealabile, care vizează ipotezele determinate de calitatea emitentului și de obiectul acțiunii, sunt reglementate și excepții determinate de consecințele produse de actele administrative vizate - cazul acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate.

În cazul acestor din urmă excepții, textul legal trimite la două condiții distincte, respectiv intrarea în circuitul civil a actului administrativ și producerea de consecințe juridice de către acesta.

Astfel cum s-a reținut și în doctrină, o chestiune dificil de lămurit în practică este aceea a identificării momentului de la care un act administrativ începe să producă efectele juridice pentru care a fost emis, în acest sens afirmându-se că unele acte administrative individuale fundamentează contracte civile (în sensul că acestea din urmă nu se pot încheia în lipsa actului administrativ), astfel că în felul acesta actul administrativ individual "intră" în circuitul civil în sensul că, indirect, prin intermediul contractului civil, influențează producerea de efecte juridice civile (naștere, modificare sau stingere de raporturi juridice civile). Totodată, există și situația în care actul intră în circuitul civil atunci când, fără mijlocirea unui contract civil, dă naștere unui drept subiectiv civil a cărui stabilitate este garantată de lege.

Raportat la aceste repere, nu se poate reține că simpla emitere și publicare a hotărârii de guvern privind atestarea bunurilor care aparțin domeniului public echivalează cu intrarea acesteia în circuitul civil, momentul la care s-au produs efecte concrete față de terți urmând a se analiza în baza probatoriului administrat.

De vreme ce caracterul obligatoriu al plângerii prealabile, drept condiție de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, constituie regula în contenciosul administrativ, iar excepția neparcurgerii acesteia este una dirimanta, autorității publice neputându-i-se impune să facă dovada unui fapt negativ, revine reclamantului interesat sarcina de a administra probe pertinente și concludente în susținerea tezei exceptării sale de la obligația parcurgerii procedurii prealabile, în sensul de a demonstra că actul contestat a intrat în circuitul civil și se încadrează în ipoteza reglementată de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. Perfectarea unor contracte privind concesiunea locurilor de veci ce au drept părți contractante parohiile, iar nu unitățile administrativ teritoriale, nu poate fi reținută drept dovadă a intrării hotărârii de guvern privind atestarea bunurilor aparținând domeniului public al județelor/comunelor/orașelor în circuitul civil, ci este de natură a susține teza contrară, întrucât, prin încheierea acestor contracte de concesiune, actul administrativ a fost, în realitate, ignorat, parohiile evocând un drept propriu în demersul de perfectare a acestor contracte.

În concluzie, în planul verificării admisibilității sau inadmisibilității acțiunii în anularea hotărârii de guvern în discuție, este necesar a se constata existența unor elemente concrete care să probeze atât intrarea actelor administrative în circuitul civil, cât și producerea efectelor juridice.

Prima instanță a reținut că nu era necesară procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât Hotărârea de Guvern nr. 1353/2001 ar fi intrat în circuitul civil, însă nu indică nicio împrejurare care să ateste acest aspect, ceea ce conduce la concluzia că judecătorul fondului a considerat intrarea în circuitul civil a acestuia odată cu publicarea sa în monitorul oficial, ceea ce nu este suficient pentru a concluziona că actul administrativ nu mai poate fi revocat, pentru înlăturarea obligativității procedurii prealabile.

Este necesar în acest scop, să se stabilească dacă în baza H.G. nr. 1353/2001 au fost încheiate acte juridice prin care, eventual să se constituie în favoarea unor terți drepturi în legătură cu cimitirul respectiv, și dacă nu, acest lucru înseamnă că nu a intrat în circuitul civil hotărârea de guvern și ar fi fost obligatorie plângerea prealabilă. Ulterior, după îndeplinirea acestor condiții, judecătorul fondului va verifica în cadrul acțiunii în anularea hotărârilor atacate, atât viciile de legalitate, cât și interesul legitim privat invocat de parohii, privit lato sensu, cu observarea diferenței dintre noțiunea de interes și cea de drept/titlu exhibat.

Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile cazului de casare de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele care au determinat soluția recursului de față și pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea continuării judecății, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

În raport cu soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte reține că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate prin cererile de recurs, în special cele menționate de către Unitatea Administrativ Teritorială Cosâmbești, Consiliul Local al Comunei Cosâmbești, Unitatea Administrativ Teritorială Mărculești, prin primar, Consiliul Local al Comunei Mărculești și Guvernul României, acestea urmând a fi avute în vedere de către judecătorul fondului în rejudecare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Unitatea Administrativ Teritorială Cosâmbești, prin primar, Consiliul Local al Comunei Cosâmbești, Unitatea Administrativ Teritorială Mărculești, prin primar, Consiliul Local al Comunei Mărculești și Guvernul României împotriva sentinței civile 453 pronunțate la 20 martie 2024 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 martie 2025.