CASE OF VENOT AGAINST FRANCE

Rezoluția finală CM/ResDH(2007)65 Aplicarea drepturilor omului nr. 28845/95 Venot împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 aprilie 2007, la a 992-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”); având în vedere Rezoluția provizorie DH(2000)19, adoptată la 14 februarie 2000 în cazul Venot împotriva Franței, în care Comitetul de Miniștri a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene a Drepturilor Omului după ce a hotărât că a existat o încălcare în dreptul de acces al reclamanților la o instanță (alin. 1) având în vedere, în primul rând, decizia Președintelui Curții de Casație , în conformitate cu art. 1009-1 din Codul de Procedură Civilă, de a elimina apelul reclamantului din lista instanței respective și, în al doilea rând, refuzul de a reintroduce acest recurs; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 30 octombrie 1999; întrucât, în cea de-a 695-a ședință a Deputaților, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, cu o decizie adoptată la 14 februarie 2000, în conformitate cu articolul anterior 32 alin. (2) din Convenție, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o justă satisfacție, în termen de trei luni, 100 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și pecuniare și 25 360 franci francezi în ceea ce privește cheltuielile juridice, fiind o sumă totală de 125 360 de franci și acest dobânzi ar trebui să fie plătit pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni întregi de întârziere, înțeles că dobânzile ar putea proveni de la expirarea termenului până când plata completă a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 14 februarie 2000, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a le respecta; întrucât în cadrul examinării cauzei de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri ca cele constatate în acest caz, în special prin publicarea, împreună cu un comentariu, a hotărârii Curții în cazul Annoni Di Gusola (a se vedea CM/ResDH(2007)37), și a indicat că raportul Comisiei, precum și deciziile Comitetului de Miniștri au fost trimise autorităților în cauză direct; întrucât Comitetul de Miniștri a remarcat că, la 15 mai 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 125 360 franci francezi ca satisfacție, în termenul de o lună de la termenul stabilit și, prin urmare, nu s-a dobândit niciun dobânzi nejustificate în conformitate cu decizia menționată mai sus a Comitetului de Miniștri privind modalitățile de plată a dobânzii, după ce a luat act de măsurile luate de guvernul Franței și a luat în considerare decizia luată în cea de-a 760-a ședință a Comitetului de Miniștri (23 iulie 2001), eclară că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz și decide să încheie examenul.

Final Resolution CM/ResDH(2007)65

Human Rights

Application No. 28845/95

Venot against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 20 April 2007,

at the 992nd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article

32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the Interim Resolution DH(2000)19, adopted on 14 February 2000 in the case of Venot against France, in which the Committee of Ministers authorised the publication of the report of the European Commission of Human Rights after having decided that there had been a breach in the applicants’ right of access to a court (violation of Article 6, paragraph

1) on account of, first, the decision of the President of the

Court de cassation

, under Article 1009-1 of the Code of Civil Procedure, to remove the applicant's appeal from that court’s list and, secondly, the refusal to re-enrol this appeal;

Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 30 October 1999;

Whereas at the 695th meeting of the Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 14 February 2000, in accordance with former Article

32, paragraph 2, of the Convention, that the government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 100 000 French Francs in respect of non-pecuniary and pecuniary damage and 25

360 French Francs in respect of legal expenses, being a total sum of 125

360 French Francs and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant;

Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 14 February 2000, having regard to France’s obligation under former Article

32, paragraph

4, of the Convention to abide by them;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as the one found in this case, notably through the publication, together with a commentary, of the judgment of the Court in the case of Annoni Di Gusola (see CM/ResDH(2007)37), and indicated that the Commission’s report as well as the Committee of Ministers’ decisions had been sent out to the authorities directly concerned;

Whereas the Committee of Ministers noted that on 15 May 2000 the government of the respondent state had paid the applicant the total sum of 125

360 French Francs as just satisfaction, within one month of the time

‑

limit set, and thus no default interest was due in accordance with the above-mentioned decision of the Committee of Ministers concerning the modalities of default interest payment,

D

eclares, after having taken note of the measures taken by the government of France and considering the decision taken at the 760th meeting of the Committee of Ministers (23 July 2001), that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case and decides to close its examination.