ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 37/2026

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2026

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 21 februarie 2025, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a suspendat, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cererii formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție.

Împotriva încheierii menționate a declarat recurs petentul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă la 30 septembrie 2025, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 4.

Înalta Curte a stabilit termen de judecată la 22 ianuarie 2026, în vederea soluționării recursului, când a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. și având în vedere și prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea dedusă judecății vizează calea de atac a recursului formulată împotriva încheierii din 21 februarie 2025 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost suspendată judecata cererii formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Însă, împotriva încheierii atacate în prezentul dosar, petentul a mai formulat un recurs ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2025, soluționat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1232 din 14 iunie 2025.

Drept urmare, se constată că instanța de control judiciar a respins, anterior prezentei căi de atac, un recurs exercitat împotriva încheierii din 21 februarie 2025 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ceea ce face ca recursul actual să fie al doilea recurs exercitat împotriva aceleiași soluții, contrar principiului unicității căii de atac, reglementat de art. 460 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit normei legale invocate, exercitarea căii de atac (apel sau recurs) este un drept unic, care se epuizează prin folosirea sa, nefiind permis ca partea interesată să utilizeze de mai multe ori aceeași cale de atac împotriva aceleiași hotărâri. Prin această dispoziție, legiuitorul urmărește să asigure stabilitatea raporturilor juridice, să prevină reluarea succesivă a aceluiași control jurisdicțional asupra unei soluții deja pronunțate și să garanteze eficiența actului judiciar, principii esențiale în materie de procedură civilă.

Este adevărat că, în conformitate cu dispozițiile art. 414 alin. (2) C. proc. civ., recursul împotriva încheierii de suspendare poate fi declarat pe toată durata suspendării cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol. Însă, sintagma "pe toată durata suspendării" are un înțeles limitat, referindu-se strict la termenul în care recursul poate fi exercitat (derogator de la termenul general de exercitare a căii de atac), și nu conferă titularului dreptul de a introduce recursuri succesive împotriva aceleiași încheieri pe întreaga durată a suspendării. A conferi dispoziției menționate semnificația unei permisiuni de a introduce recursuri repetate ar echivala cu deschiderea unei noi căi de atac împotriva aceleași hotărâri, ceea ce ar contraveni caracterului de ordine publică al normelor ce reglementează exercitarea căilor de atac și ar lipsi de efect util principiul unicității consacrat de art. 460 alin. (1) C. proc. civ.

Drept urmare, întrucât recurentul și-a exercitat deja dreptul de acces la instanță prin promovarea primului recurs, soluționat prin decizia nr. 1232 din 14 iunie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar acest drept procesual s-a epuizat prin exercitarea sa, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 496 C. proc. civ., recursul formulat în prezenta cauză urmează a fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 21 februarie 2025 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2026.