ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5194/2024

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, la data de 22 iunie 2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, a solicitat, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a combinației de medicamente BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) și IRINOTECAN pentru indicația ASTROCITOM; în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro, la data de 04.09.2018.

Prin sentința civilă nr. 187 din data de 4 octombrie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a decis astfel:

- a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiate;

- a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, ca neîntemeiată;

- a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată;

- a respins excepția inadmisibilității capătului al doilea de cerere, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată;

- a respins excepția lipsei plângerii prealabile, invocată de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată;

- a respins excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâții Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată;

- a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtele Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată;

- a respins excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată;

- a respins excepția autorității de lucru judecat pentru medicamentul Avastin (Bevacizumab) invocată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată;

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății și a obligat pârâții la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a combinației de medicamente BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) și IRINOTECAN pentru indicația ASTROCITOM;

- a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 187 din data de 4 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recursuri recurenții-pârâți Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

3.1. Recursul declarat de pârâtul Guvernul României

Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât Guvernul României a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătând, în esență, că, deși în dispozitivul sentinței recurate s-a dispus admiterea în parte a acțiunii, inclusiv în contradictoriu cu acesta, în sarcina sa nu a fost reținută o obligație distinctă.

Consideră că unica autoritate obligată la demararea procedurii de executare a obligației din sentința contestată este ANMDMR care are atribuții și competențe specifice în inițierea procedurii de evaluare a medicamentului propus analizei, din punct de vedere al tehnologiilor medicale, în vederea includerii sau neincluderii combinației de medicamente BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) și IRINOTECAN pentru indicația ASTROCITOM în lista denumirilor comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală. Or, Guvernul nu are astfel de atribuții și competențe prealabile adoptării actului de autoritate prin care să fie aprobată lista, acestea intrând exclusiv în sfera de competență a CNAS, a ANMDMR și a Ministerului Sănătății.

A mai susținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Guvernul României este un organ colegial care are în structura sa autorități de specialitate/resort, în speță Ministerul Sănătății, care la rândul său are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

3.2. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății

Recurentul-pârât Ministerul Sănătății, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii excepțiilor invocate și în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât a arătat că instanța a pronunțat sentința civilă recurată cu încălcarea prevederilor art. 32 lit. b) din C. proc. civ. raportat la art. 16 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 95/2016 privind reforma în domeniul sănătății, introdus prin Ordonanța nr. 37/2022, respingând în mod greșit excepțiile inadmisibilitătii acțiunii din perspectiva stabilirii răspunderii civile solidare, în sarcina pârâților, a lipsei plângerii prealabile, prematurității acțiunii, lipsei calității procesuale active a reclamantului, lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor.

În opinia sa, motivarea sentinței este insuficientă și străină de natura cauzei, fiind întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente în prezenta cauză, fără a aplica aceste prevederi, în concret, la situația de fapt, existând astfel contradicție între textele de lege indicate și soluția dată.

De asemenea, instanța a pronunțat sentința cu încălcarea art. 1443 C. civ., întrucât nu s-a pronunțat în niciun fel asupra excepției inadmisibilității cererii din perspectiva stabilirii răspunderii civile solidare, în sarcina pârâților. Or, în condițiile în care a dispus obligarea tuturor pârâților să asigure reclamantului combinația de medicamente solicitată, rezultă fără echivoc că instanța a reținut existența unei solidarități pasive între pârâți, contrar dispozițiilor art. 1443 din C. civ., deși de esența solidarității pasive este tocmai faptul că toți pârâții sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație. În cauza de față, însă, pârâții au atribuții și obligații diferite în procedura de includere a medicamentului în Listă și în procedura de decontare a medicamentelor introduse în Listă.

Recurentul-pârât a mai susținut și faptul că excepția inadmisibilității cererii prin raportare la nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă în mod eronat. Potrivit acestor prevederi legale, procedura prealabilă reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, reclamantul fiind ținut să solicite, anterior promovării unei acțiuni în instanță, autorității publice emitente a actului administrativ contestat sau autorității publice superioare, dacă există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ, iar în aceste condiții, dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii. Din redactarea textului rezultă fără echivoc că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii. Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ.

În cauză, reclamantul a înregistrat în evidențele recurentului-pârât cererea nr. x/2023 în data de 21.06.2023, iar potrivit mențiunilor existente pe portalul instanțelor judecătorești, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 22.06.2023. Recurentul-pârât a răspuns acelei cereri la data de 27 iunie 2023, astfel că nu a existat vreun act administrativ asimilat constând în refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Or, pentru a fi admisibilă o acțiune în contencios administrativ nu este suficientă condiția ca pârâții chemați în judecată să fie autorități publice, așa cum sunt definite de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci este necesar să se conteste un act administrativ sau un fapt asimilat actelor administrativ, respectiv să fie invocat un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri ori să se solicite constatarea nesoluționării cererii în termenul prevăzut de lege.

Recurentul-pârât a mai criticat prin memoriul de recurs și soluția pronunțată de prima instanță asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive. Contrar aspectelor reținute de instanță, susține că Ministerul Sănătății nu are atribuții în elaborarea Listei și, pe cale de consecință, nici calitate procesuală pasivă în cauză. Și din această perspectivă, motivarea sentinței este insuficientă și străină de natura cauzei, fiind întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente în prezenta cauză, fără a aplica aceste prevederi, în concret la situația de fapt existând astfel contradicție între textele de lege indicate și soluția dată.

Raportat la obiectul dedus judecății, constând în obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale, corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a combinației de medicamente Bevacizumab și Irinotecan, pentru indicație terapeutică Astrocitom în conformitate cu prevederile Ordinul ministrului sănătății nr. 861/20143, obligația privind includerea în Listă este în sarcina Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), nu a Ministerului Sănătății, care nu are nicio atribuție legală pentru acest demers. În plus, Ministerul Sănătății nu poate efectua plăți legale din bugetul propriu decât pentru medicamentele strict limitativ prevăzute de art. 16 indice 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domenul sănătății și, pe cale de consecință, nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.

Potrivit H.G. nr. 720/2008, medicamentul în discuție nu figurează la data formulării și, respectiv, a soluționării cererii de chemare în judecată pe lista medicamentelor autorizate pentru indicația Astrocitom.

În plus, Ministerul Sănătății nu poate efectua plăți legale din bugetul propriu decât pentru medicamentele strict limitativ prevăzute de art. 16 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Totodată, față de excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, Ministerul Sănătății susține că singurul care are calitatea de a demara această procedură ar fi deținătorul autorizației. Ordinul Ministrului Sănătății nr. 861/2014 ce transpune aspectele privind întocmirea listelor de medicamente de uz uman care se acordă cu și fără contribuția personală a asiguraților, reglementate de art. 6 din Directiva Consiliului 89/105/CEE din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare a sistemelor naționale de asigurări de sănătate, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. 40 din 11 februarie 1989, prevede ca unică persoană care poate solicita demararea procedurii de evaluare a tehnologiilor medicale pe deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului în România.

În conformitate cu prevederile OMS nr. 861/2014, numai deținătorii de autorizație de punere pe piață a medicamentelor în România au posibilitatea parcurgerii procedurii de includere a unui medicament în Listă, printr-o solicitare adresată Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, iar în urma parcurgerii procedurii ANMDMR propune Ministerului Sănătății modificarea Listei, urmând ca apoi să se modifice protocolul terapeutic pentru indicațiile terapeutice aprobate prin OMS nr. 1301/500/2008.

Prin urmare, nu este îndeplinită condiția identității dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este reglementată aceasta la art. 36 din C. proc. civ.

Mai arată că interesul reclamantului nu este legitim atât timp cât solicită includerea în listă a combinației de medicamente Bevacizumab (DC Avastin) și Irinotecan pentru indicația terapeutică Astrocitom, indicație care nu există în prospectul medicamentului și pentru care medicul prescriptor și pacientul (reclamantul) își asumă riscul folosirii unui medicament în afara indicațiilor terapeutice aprobate la nivel național de ANMDMR și la nivel European de Agenția Europeană a Medicamentului.

În continuare, recurentul-pârât a susținut că instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu încălcarea art. 56 lit. d) din Legea nr. 95/2006, având în vedere că Ministerul Sănătății nu are atribuții în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează și se finanțează programul național de oncologie, ca program național curativ.

Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că sentința recurată cuprinde motive contradictorii, întrucât, deși instanța de fond a dispus admiterea cererii reclamantului, motivele avute în vedere pentru pronunțarea soluției susțin apărările recurentului-pârât și justifică respingerea acțiunii în integralitatea sa. Astfel, instanța a reținut că reclamantul nu are dreptul, conform H.G. nr. 720/2008, la acordarea și decontarea de către sistemul public de asigurări sociale de sănătate în regim de compensare 100% a combinației de medicamente Bevacizumab (denumire comercială Avastin) și Irinotecan pentru indicația terapeutică astrocitom, precum și faptul că posibilitatea rambursării medicamentelor pentru alte indicații terapeutice decât cele aprobate de către autoritățile competente nu este posibilă în actualul cadru juridic. Or, astfel cum a precizat și intimatul-reclamant, medicamentele sunt utilizate off-label, adică pentru o indicație terapeutică neautorizată și neinclusă în rezumatul caracteristicilor produsului.

Reclamantul nu are dreptul de a beneficia de compensarea în proporție de 100% pentru achiziționarea medicamentelor solicitate conform art. 241 și art. 242 din Legea nr. 95/2006 în calitate de asigurat, deoarece acestea nu figurează la data solicitării, potrivit H.G. nr. 720/2008, pe lista anexă corespunzătoare.

3.3. Recursul declarat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a solicitat, în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 4, 6 și 8 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, a excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, precum și a excepției lipsei de interes, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.

După o expunere pe larg a întregii situații de fapt, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea este nelegală, întrucât instanța de fond a depășit competența puterii judecătorești, substituindu-se autorității administrative în procedura de evaluare și includere a medicamentelor. Conform Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014, includerea unui medicament în listă presupune parcurgerea unei proceduri administrative obligatorii, care nu poate fi omisă sau înlocuită printr-o hotărâre judecătorească. În plus, evaluarea poate fi demarată doar dacă indicația terapeutică se regăsește în rezumatul caracteristicilor produsului (RCP), condiție care nu este îndeplinită în cazul de față, unde este vorba despre o utilizare off-label.

Cu privire la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a susținut că sentința recurată cuprinde motive contradictorii, existând o contradicție între textele de lege indicate și soluția dată. Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 8 din Ordinul nr. 861/2014, apreciind că ANMDMR are obligația de a iniția evaluarea din oficiu, deși textul legal consacră doar o facultate, nu o obligație. Evaluarea din oficiu poate fi inițiată numai în anumite situații expres și limitativ prevăzute de lege, la aprecierea autorității competente.

De asemenea, arată că ANMDMR nu are competența legală de a evalua medicamente pentru indicații care nu figurează în autorizația de punere pe piață, iar includerea unor tratamente off-label ar încălca reglementările interne și europene privind siguranța și autorizarea medicamentelor. În acest sens se invocă jurisprudența Uniunii Europene (C-62/09, T-549/19) și prevederile Directivei 2001/83/CE, care stabilesc că numai medicamentele autorizate pentru o anumită indicație pot fi considerate metode terapeutice valabile.

Totodată, subliniază că instanța nu poate dispune măsuri care excedează competenței unei autorități administrative, iar hotărârile judecătorești invocate de reclamant nu au autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, întrucât privesc alte persoane și au fost pronunțate în proceduri provizorii.

În susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a invocat interpretarea eronată de către instanța de fond a dispozițiilor art. 8 lit. d) din Ordinul MS nr. 861/2014. Acest ordin reglementează etapele procesului de evaluare de către ANMDMR a tehnologiilor medicale în vederea luării deciziei și propunerii Ministerului Sănătății de includere a medicamentului în Lista de medicamente compensate. Ulterior, decizia de a introduce un medicament în această listă este sub jurisdicția Ministerului Sănătății care, împreună cu Casa Națională de Asigurări de Săntătate și în funcție de fondurile disponibile pentru rambursare, poate introduce un medicament în lista medicamentelor compensate/gratuite.

Recurenta-pârâtă a procedat la evaluarea unor medicamente pentru indicații off label (care nu se regăsesc în Rezumatul caracteristicilor produsului), ca urmare a unor hotărâri judecătorești rămase definitive, iar din rapoartele de evaluare și deciziile emise în baza acestora a rezultat fără putință de tăgadă că nu sunt întrunite condițiile prevăzute în OMS nr. 861/2014 pentru a se obține o decizie de includere sau includere condiționată a medicamentelor în cazul indicațiilor terapeutice off label.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale active și pasive, a lipsei de interes, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

3.4. Recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Prevalându-se de motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat casarea sentinței recurate și admiterea excepției autorității de lucru judecat pentru medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin), admiterea excepției lipsei de obiect și a lipsei de interes pentru medicamentul Irinotecan, iar în subsidiar, pe fondul cererii, respingerea acțiunii introductive, ca neîntemeiată.

Cu titlu preliminar, a învederat instanței de recurs că, prin O.G. nr. 37/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și stabilirea unor alte măsuri în domeniul sănătății, a fost completat art. 241 din Legea nr. 95/2006, cu două alineate, necesitatea acestei completări datorându-se faptului că "în lipsa unor prevederi la nivel de lege, care să reglementeze în mod expres situația medicamentelor prescrise de medici pentru indicații terapeutice neautorizate și neprevăzute în rezumatul caracteristicilor produsului, practica constantă a instanțelor judecătorești fiind în favoarea reclamanților", așa cum reiese din Nota de fundamentare a O.G. nr. 37/2002.

În continuare, a prezentat cadrul normativ aplicabil cauzei, respectiv reglementările europene și normele de drept intern din care rezultă fără tăgadă că medicamentul solicitat de către reclamant nu poate fi decontat din FNUASS pentru indicația terapeutică astrocitom.

Recurenta-pârâtă consideră că instanța de fond a respins în mod netemeinic excepția autorității de lucru judecat cu privire la medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin), nesocotind faptul că pe rolul Curții de Apel Ploiești s-a aflat dosarul nr. x/2021 având ca obiect solicitarea aceluiași reclamant ca pârâții să includă în listă de medicamente aprobată prin H.G. nr. 720/2008 medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin), pentru aceeași afecțiune ca în prezenta cauză, respectiv astrocitom, iar acest dosar a fost soluționat definitiv, solicitarea reclamantului fiind respinsă.

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul a urmărit acordarea medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), pentru aceeași afecțiune, solicitând suplimentar medicamentul Irinotecan, deși acesta din urmă era inclus în Anexa H.G. nr. 720/2008, fiind rambursat în sistemul de asigurări de sociale de sănătate inclusiv pentru tumorile cerebrale (asitrocitom).

Recurenta-pârâtă a criticat și soluția de respingere a excepției lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată cu privire la medicamentul Irinotecan și a excepției lipsei de interes a reclamantului, având în vedere că medicamentul Irinotecan este inclus în Anexa la H.G. nr. 720/2008, astfel că reclamantul poate beneficia de acesta pe baza prescripției medicale în regim de compensare 100% pe care i-o poate elibera medicul oncolog.

Recurenta-pârâtă a criticat soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive având în vedere faptul că cererile de extindere a indicațiilor terapeutice ale medicamentelor în cauză se formulează în mod exclusiv de către deținătorii de autorizație de punere pe piață a acestor medicamente, cererea fiind adresată Agenției Europene a Medicamentului, în conformitate cu Regulamentul CE nr. 726/2004, însă deținătorii medicamentelor în discuție nu au formulat nicio astfel de cerere.

De asemenea, critică soluția dată de instanța de fond în ceea ce privește obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% a medicamentelor Bevacizumab (denumire comercială Bevacizumab (denumire comercială Avastin) și Irinotecan pentru indicația terapeutică de astrocitom. Reiterează că nu are competențe legale cu privire la procesul de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii DCI-urilor sau combinațiilor noi în Lista medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe baza de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și că procedura de evaluare a unui nou medicament în vederea introducerii acestuia pe Listă se realizează de către Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, pe baza unei metodologii stabilite prin ordin al ministrului sănătății, iar aceasta a emis o decizie de neincludere a medicamentelor în Lista de medicamente. Așadar, folosirea combinației de medicamente Bevacizumab (denumire comercială Avastin) și Irinotecan pentru indicația astrocitom este o utilizare off-label.

Susține că reclamantul avea posibilitatea să urmeze tratamentul adecvat pentru afecțiunea acesteia cu mai multe medicamente în regim de decontare în procent de 100% din bugetul FNUASS, respectiv cu medicamentele cuprinse Anexa la H.G. nr. 720/2008.

În prezent, nu există niciun temei legal pentru includerea în Lista de medicamente aprobată prin H.G. nr. 720/2008 a combinației de medicamente Bevacizumab (denumire comercială Avastin) și Irinotecan, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% pentru indicația terapeutică de astrocitom, în condițiile în care această indicație nu este prevăzută în rezumatul caracteristicilor produsului combinației de medicamente și nici în protocolul cuprins în Ordinul MS și al președintelui CNAS nr. 564/499/2021, nefiind formulată nici cerere cu privire la extinderea indicației de către deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentelor.

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Cu caracter prealabil, Înalta Curte observă că, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenții-pârâți Ministerul Sănătății și ANMDMR au susținut existența unei pretinse contradicții, însă nu la nivelul considerentelor hotărârii atacate, ci între soluția pronunțată și textele de lege incidente cauzei. Or, aceasta nu reprezintă o critică subsumată cazului de casare indicat, ci se circumscrie prevederilor pct. 8 al aceluiași articol, respectiv cazului de casare care sancționează greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, urmând a fi analizate din această perspectivă.

Prin prisma acestui din urmă motiv de casare vor fi examinate și criticile recurentului-pârât Guvernul României care, deși a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., argumentele sale de nelegalitate nu se referă la nemotivarea sentinței recurate ori la existența unor motive străine sau contradictorii în cuprinsul acesteia, pentru a atrage incidența motivului de casare reglementat de acest text de lege, ci la o eventuală lipsă a atribuțiilor și competențelor sale în inițierea procedurii de evaluare a medicamentului propus analizei, prealabile adoptării actului de autoritate prin care să fie aprobată lista de medicamente, apreciind că se impune clarificarea opozabilității efectelor dispozitivului sentinței recurate față de acest pârât.

Aceeași situație se constată și în cazul criticilor vizând depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, încadrate de recurenta-pârâtă ANMDMR în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.. Motivul de casare referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative, situație care nu se regăsește în speță. Or, recurenta-pârâtă a expus critici referitoare la încălcarea cadrului normativ reprezentat de Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, argumente care se circumscriu cazului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sub care vor fi analizate.

Totodată, Înalta Curte observă că recurenții-pârâți nu au dezvoltat critici de nelegalitate cu privire la modul de soluționare a excepțiilor inadmisibilității capătului al doilea de cerere și prematurității acțiunii, astfel că acestea au căpătat caracter definitiv și nu vor face obiectul analizei instanței de recurs.

În continuare, analizând sentința recurată în raport de motivele invocate de recurenții-pârâți prin cererile de recurs formulate, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte, având în vedere similitudinea criticilor de nelegalitate formulate de pârâți, va proceda la o analiză grupată a recursurilor, sistematizată în raport de problema de drept invocată.

În raport de motivele de recurs, Înalta Curte constată că este prioritară examinarea acelor critici referitoare la neîndeplinirea condițiilor de exercițiu a acțiunii civile, întrucât o eventuala validare a oricăreia dintre criticile aduse modalității de soluționare a excepțiilor invocate în fața primei instanțe ar face de prisos examinarea pe fond a raportului litigios.

În ceea ce privește soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, criticată în recurs de recurentul-pârât Ministerul Sănătății, Înalta Curte constată că în cauză este vorba despre un pretins refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din același act normativ nu reprezintă o condiție obligatorie pentru ca partea să acceadă la procedura judecătorească și nu poate reprezenta un fine de neprimire al acesteia.

În egală măsură, astfel cum a susținut inclusiv partea recurentă-pârâtă, reclamantul a înregistrat în evidențele Ministerului Sănătății cererea nr. x/2023, la data de 21.06.2023, iar răspunsul la această cerere a fost emis la data de 27 iunie 2023. În acest context, față de stadiul procesual al litigiului pendinte, anume în recurs după o soluționare a fondului cererii de chemare în judecată, ar fi excesiv de formală admiterea excepției inadmisibilității, câtă vreme la dosarul cauzei se regăsește un refuz nejustificat emis de autoritatea pârâtă.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, din perspectiva răspunderii solidare a pârâților, invocată de recurentul-pârât Ministerul Sănătății, Înalta Curte constată că stabilirea unei obligații solidare ori divizibile implică analiza raporturilor juridice obligaționale dintre părți și presupune verificarea unor aspecte de fond ce excedează limitelor unei excepții procesuale. În acest context, criticile recurentului-pârât privind omisiunea instanței de a se pronunța asupra acestui aspect nu sunt de natură a conduce la reformarea sentinței recurate.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, criticată în recurs de recurentele-pârâte Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății, Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond, reținând calitatea reclamantului de persoană vătămată în sensul reglementat de dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, din moment ce a fost invocată vătămarea drepturilor acestuia la viață și la sănătate de către autoritățile recurente-pârâte, prin neincluderea în Lista litigioasă a medicamentului ce i-a fost prescris în tratarea afecțiunii de care suferă.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, Înalta Curte constată că recurenții-pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile Legii nr. 95/2006 și de atribuțiile ce le revin în procedura de includere a unor medicamente în Lista litigioasă.

Potrivit art. 242 din Legea nr. 95/2006, lista cu medicamentele de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății și CNAS și se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar art. 251 din același act normativ prevede că Ministerul Sănătății are atribuția elaborării programelor de sănătate, în colaborare cu CNAS. În plus, ANMDMR îi revine să evalueze în acest scop, într-o primă etapă administrativă, fiecare medicament în parte.

Având în vedere aceste atribuții, precum și obiectul cererii de chemare în judecată, nu se poate contesta legitimarea procesuală pasivă a pârâților, cărora le incumbă atribuții în legătură cu Lista litigioasă.

În ceea ce privește critica formulată de recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate referitoare la pretinsa respingere, în mod greșit, a excepției autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că este nefondată. Pentru a statua astfel, instanța de control judiciar are în vedere faptul că procedura derulată în dosarul nr. x/2021 privea doar medicamentul Bevacizumab (denumite comercială Avastin), în vreme ce cauza de față vizează combinația de medicamente Bevacizumab (denumire comercială Avastin) și Irinotecan, reclamantul-intimat întemeindu-și această a doua acțiune pe o nouă recomandare a medicului curant și pe alte refuzuri alte autorităților pârâte de a da curs noii sale solicitări. În consecință, între cele două dosare există doar identitate de părți, însă lipsesc identitatea de obiect și identitatea de cauză juridică, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile excepției prevăzute de dispozițiile art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., ca efect negativ al autorității de lucru judecat.

Înalta Curte nu poate primi nici susținerile recurentei-pârâte Casa Națională de Asigurări de Sănătate referitoare la lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată, respectiv lipsa de interes a reclamantului, prin raportare la faptul că medicamentul Irinotecan este inclus în Anexa la H.G. nr. 720/2008, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că, potrivit legislației în vigoare, acesta ar avea dreptul să beneficieze de tratament gratuit pentru combinația de medicamente Bevacizumab (denumire comercială Avastin) și Irinotecan, raportat la indicația de care suferă.

Cu toate acestea, o cu totul altă soluție se impune însă pe fondul cauzei, Înalta Curte urmând a invalida raționamentul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate de instanța de fond privind obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care benficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a combinației de medicamente Bevacizumab (denumire comercială Avastin) și Irinotecan pentru indicația astrocitom, deoarece acesta relevă o interpretare și aplicare eronate a normelor de drept material incidente, prin raportare la situația de fapt stabilită și la probatoriul administrat în cauză.

Pentru a statua astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că, în ceea ce privește combinația de medicamente Bevacizumab (denumire comercială Avastin) și Irinotecan, lipsește autorizația de punere pe piață a combinației litigioase, nu există protocol terapeutic aprobat corespunzător indicației astrocitom de care suferă intimatul-reclamant, iar din datele dosarului nu rezultă că a fost depusă o cerere la ANMDMR de către deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, care să nu fi fost soluționată.

Potrivit art. 241 alin. (1), (2), (3), (4) din Legea nr. 95/2006 asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242, care arată în alin. (1) că lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Totodată, conform art. 243 din Legea nr. 95/2006 criteriile de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentației care trebuie depusă de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea ANMDMR. Metodologia de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, precum și căile de atac se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea ANMDMR.

Astfel, a fost adoptat Ordinul MS nr. 861/2014 pentru aprobarea criteriilor și metodologiei de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentației care trebuie depusă de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și a căilor de atac. În Anexa 1 a acestui act normativ sunt stabilite criteriile de evaluare a tehnologiilor medicale privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă; în Anexa nr. 2 se găsește Metodologia de evaluare a tehnologiilor medicale privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, precum și căile de atac; în Anexa nr. 3 se arată documentația care trebuie depusă de solicitanți, instrumentele metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, iar în anexa nr. 4 se prevede modelul de cerere care trebuie depusă de solicitanți la registratura ANMDMR pentru evaluarea tehnologiilor medicale în vederea susținerii propunerii de includere a DCI-urilor noi, DCI-urilor compensate cu extindere de indicație, genericelor care nu au DCI compensată în Listă, biosimilarelor care nu au DCI compensată în Listă și combinațiilor în doză fixă în Listă. Ordinul nr. 861/2014 prevede procedura internă, adoptată ca urmare a transpunerii Directivei 89/105/CEE, din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare a sistemelor naționale de asigurări de sănătate.

În acord cu recurenții-pârâți, instanța de recurs subliniază că medicamentele în discuție au fost autorizate prin procedura centralizată, conform Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, de către Agenția Europeană Medicamentului numai pentru indicațiile terapeutice prevăzute expres în rezumatul caracteristicilor produsului, rezumat ce a fost emis de către această agenție europeană deținătorului autorizației de punere pe piață a medicamentelor în litigiu.

Or, prin acțiunea sa, reclamantul solicită includerea medicamentelor Bevacizumab (denumire comercială Avastin) și Irinotecan în Lista medicamentelor compensate aprobată prin H.G. nr. 720/2008, ceea ce presupune extinderea indicațiilor acestuia și pentru afecțiunea/indicația terapeutică de astrocitom, indicație care nu este prevăzută în rezumatul caracteristicilor produsului.

Se impune a fi subliniat că introducerea în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008 a medicamentelor Bevacizumab (denumire comercială Avastin) și Irinotecan implică declanșarea procedurii de evaluare a tehnologiilor medicale, în sensul extinderii indicațiilor terapeutice ale acestor medicamente, în asociere, și la patologia "astrocitom". Or, instanța amintește că, potrivit art. 1 lit. l) din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 861/2014, prin "extinderea indicației" se înțelege "adăugarea unei noi patologii/boli în care DCI a demonstrat eficacitate și siguranță și care este inclusă în rezumatul caracteristicilor produsului revizuit de Agenția Europeană a Medicamentului sau Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (…)".

Cu alte cuvinte, includerea unui medicament în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, pentru o nouă indicație terapeutică presupune parcurgerea unei proceduri, ce nu a fost parcursă în speță, neputându-se dispune obligarea în mod direct la includerea combinației de medicamente în Listă.

Instanța de recurs mai reține și faptul că prevederile din Regulamentul nr. 726/2004 conferă Agenției Europene a Medicamentului o competență exclusivă de a proceda la examinarea cererilor de autorizație de punere pe piață a deținătorilor de autorizație de punere pe piață, în cadrul procedurii centralizate.

Agenția Europeană a Medicamentului nu a modificat sau completat însă rezumatul caracteristicilor medicamentelor Bevacizumab (denumire comercială Avastin) și Irinotecan în sensul posibilității utilizării acestora, în asociere, pentru afecțiunea/indicația terapeutică de astrocitom, prescripțiile medicale întocmite de medicul curant oncolog neputând substitui studiile clinice preautorizate care să confirme siguranța, eficacitatea și beneficiile clinice ale administrării acestuia pentru toți pacienții cu această afecțiune, dincolo de situația specifică a intimatului-reclamant.

Or, prescrierea și administrarea combinației de medicamente pentru indicații neacoperite de autorizația sa de introducere pe piață se realizează pe răspunderea individuală a medicului și a pacientului, fără a impune includerea în Lista litigioasă.

Înalta Curte are în vedere și faptul că partea intimată-reclamanta a mai invocat o pretinsă încălcare a art. 2 din Convenția [europeană] pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, ambele obligatorii pentru instanțele române în condițiile în care România a ratificat Convenția amintită prin Legea nr. 30/1994.

În acest sens, reclamantul-intimat a făcut trimitere la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 aprilie 2012 pronunțată în cauza Panaitescu c. României, în care s-a reținut încălcarea art. 2 din Convenție, sub aspect procedural, prin neluarea de către autoritățile administrative competente în domeniul sănătății a măsurilor necesare și rezonabile pentru asigurarea tratamentului oncologic gratuit al reclamantului, deși se pronunțaseră hotărâri judecătorești în acest sens.

Totuși, Înalta Curte observă existența unor diferențe între prezenta cauză și cea dezbătută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu numai în privința obiectului acțiunilor prezentate în fața instanțelor naționale, dar și în privința argumentelor invocate.

În vreme ce în cazul analizat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, domnul Panaitescu deține deja o hotărâre judecătorească definitivă favorabilă în raport de a cărei executare au fost întâmpinare dificultăți, în cauza de față intimatul-reclamant nu este titularul unei astfel de hotărâri definitive de fond care să confirme un drept la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a combinației pretinse de medicamente.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că "sarcina Curții este de a stabili dacă, în circumstanțele cauzei, statul a făcut tot ceea ce era necesar pentru a preveni ca viața reclamantului să fie supusă unui risc evitabil asigurându-i la timp asistența medicală corespunzătoare (a se vedea, mutatis mutandis, L.C.B, citată anterior, pct. 36). În evaluarea sa asupra acestei chestiuni, Curtea consideră că trebuie să se ghideze după criteriul obligației de diligență, întrucât obligația statului în acest sens privește mijloacele, nu rezultatul. În special, simplul fapt al deteriorării stării de sănătate a reclamantului nu ar fi suficient, ca atare, pentru constatarea încălcării obligațiilor pozitive ale statului în temeiul art. 2 sau art. 3 din convenție decât dacă, pe de altă parte, se poate stabili că autoritățile interne de resort au recurs în timp util la toate măsurile medicale rezonabil posibile într-un efort conștient de a împiedica evoluția bolii în cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Aleksanyan împotriva Rusiei, nr. 46468/06, pct. 139, 22 decembrie 2008)".

Așadar, analiza menționată de instanța din Strasbourg are în vedere situația individuală a persoanei interesate din perspectiva dreptului său la viață, în timp ce demersul procesual de față urmărește o includere cu caracter general a combinației respective de medicamente în Lista aprobată printr-un act administrativ cu caracter normativ, fără însă a reieși că efectul benefic sub aspectul sănătății este de natură a se extinde asupra tuturor ce s-ar găsi în situația medicală a intimatului-reclamant.

Referitor la puterea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești, astfel cum a fost invocată de reclamantul-intimat, pe de o parte nu privesc situația sa specifică, iar pe de altă parte nu se bucură de un caracter general obligatoriu în sistemul de drept românesc. De altfel, Curtea Constituțională a României a subliniat în jurisprudența sa (a se vedea decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016, paragraful 16) că "în sistemul continental, jurisprudența nu constituie izvor de drept ...". Astfel, o hotărâre judecătorească exprimă în principiu un raționament juridic strict individualizat în raport cu o situație de fapt determinată și cu argumentele părților din proces, având doar un efect relativ. În principiu, hotărârea judecătorească pronunțată într-un proces nu exprimă o judecată general valabilă, ci una determinată în funcție de împrejurările speței soluționate și de apărările formulate, dat fiind și că art. 5 alin. (4) din C. proc. civ. prevede că "este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății".

Fără a nega natura gravă și complexă a bolii de care suferă intimatul-reclamant, Înalta Curtea apreciază că ocrotirea dreptului acestuia la viață și a dreptului la sănătate nu poate fi realizat în afara unui cadru legal, care poate impune și limitări rezonabile ale exercițiului lor.

Decontarea integrală sau parțială numai a acelor medicamente care sunt autorizate pentru a fi puse pe piață, numai pentru diagnosticele care sunt incluse în rezumatul caracteristicilor produsului în urma unor studii clinice și care sunt prescrise în cadrul unor protocoale aprobate reprezintă o astfel de limitare prevăzută de lege, care urmărește un scop legitim (protejarea sistemului național de sănătate) și care nu apare nici disproporționată în raport de scopul urmărit, având în vedere faptul că în lipsa unor studii clinice riguroase există un grad mare de incertitudine cu privire la utilitatea tratamentului pentru toate persoanele ce s-ar găsi vizate la un moment dat.

Prin cauza de față, intimatul-reclamant nu afirmă inexistența unui tratament medical, reglementat prin norma cu caracter general, care să fie decontat în raport de boala de care suferă, ci pretinde reglementarea cu caracter general a unui alt tratament. Or, din moment ce scopul unei reglementări se regăsește în aplicabilitatea sa situației tuturor celor care intră sub incidența acelei norme juridice, contextul medical propriu intimatului-reclamant, particular acestuia, nu poate constitui cauza determinantă a unei obligații de includere a tratamentului respectiv în Lista litigioasă.

Pe cale de consecință, în procesul de față nu poate fi rețină existența unui refuz nejustificat din partea autorităților pârâte cu privire neincluderea combinației litigioase de medicamente pe lista celor compensate, anexă la H.G. nr. 720/2008.

Astfel fiind, în cauză se decelează o nelegalitate parțială a sentinței recurate, fiind incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 20 din Legea nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va