ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4575/2025

Ședința publică din data de 10 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 67 din 9 aprilie 2025, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 494 din 20 iunie 2025, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul MAI, a declinat judecarea cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, a constatat invit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a solicitat suspendarea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 138 din 2 septembrie 2016 privind organizarea și executarea controalelor în Ministerul Afacerilor Interne, publicat în Monitorul Oficial nr. 700 din 08 septembrie 2016, suspendarea Ordinului viceprim-ministrului, Ministrului Afacerilor Interne nr. 11/321 din 21.01.2025, de respingere a contestației, suspendarea dispoziției Inspectorului General al I.G.P.F.R nr. 3782/08.11.2024 de sancționare a reclamantei cu mustrare scrisă și suspendarea dispoziției Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea nr. x din 27.02.2025, până la soluționarea dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel Oradea.

Înalta Curte reține că potrivit art. 99 alin. (1) C. proc. civ.: "Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenta se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competenta"; iar potrivit alin. (2):

"în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

Cererea reclamantei, având ca obiect suspendarea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 138 din 2 septembrie 2016, este o cerere principală, raportat la celelalte capete de cerere cu care a fost investită inițial instanța, iar soluționarea acesteia nu depinde de soluția dată uneia dintre celelalte capete de cerere, respectiv suspendarea Ordinului viceprim-Ministrului nr. 11/321/21.01.2025 - de respingere a contestației, suspendarea dispoziției Inspectorului General al I.G.P.F.R nr. 3782/08.11.2024 de sancționare a reclamantei cu mustrare scrisă, ori suspendarea dispoziției Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea nr. x din 27.02.2025.

Astfel fiind, Înalta Curte reține că Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 138 din 2 septembrie 2016 este un act administrativ cu caracter normativ, care reglementează organizarea și executarea controalelor în Ministerul Afacerilor Interne și nu este un act care a stat la baza emiterii actului administrativ de sancționare, nefăcând parte din procedura cercetării disciplinare, reclamanta urmărind prin motivele de nelegalitate și neconstituționalitate invocate cu privire la acest act normativ să obțină suspendarea/anularea actelor de sancționare disciplinară.

Prin urmare, având în vedere rangul emitentului actului administrativ de autoritate publică centrală, instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.