CASE OF ASITO v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CASE OF ASITO v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2007)
Traducere neoficială din varianta engleză a hotărârii
efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”
SECȚIUNEA A PATRA
CAUZA ASITO c. MOLDOVEI
(Cererea nr. 40663/98)
HOTĂRÂRE
(
Satisfacție echitabilă
)
STRASBOURG
24 aprilie 2007
Această hotărâre este definitivă. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Asito c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:
Sir
Nicolas
Bratza
,
Președinte
,
Dl
J.
Casadevall
,
Dl
G.
Bonello
,
Dl
M.
Pellonpää
,
Dl
R.
Maruste
,
Dl
S.
Pavlovschi
,
Dl
J.
Šikuta
,
judecători
,
și dl T. L.
Early
,
Grefier al Secțiunii,
Deliberând la 27 martie 2007 în ședință închisă,
Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată:
PROCEDURA
La originea cauzei se află cererea (nr. 40663/98) depusă împotriva Republicii Moldova la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”), în temeiul fostului articol 25 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către compania de asigurări ASITO, de naționalitate din Republica Moldova („reclamantul”), la 5 februarie 1998.
Printr-o hotărâre pronunțată la 8 noiembrie 2005 („hotărârea principală”), Curtea a hotărât că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de articolul 6 § 1 și articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea
ASITO v. Moldova
, nr. 40663/98, 8 noiembrie 2005).
În temeiul articolului 41 al Convenției, reclamantul a solicitat cu titlu de satisfacție echitabilă suma de 2,388,949 euro (EUR).
Deoarece chestiunea privind aplicarea articolului 41 al Convenției, în ceea ce privește pretențiile reclamantului cu privire la prejudiciul material și moral, nu a fost gata pentru decizie, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să
prezinte, în decurs de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la chestiunea respectivă și, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ei ar putea ajung
e.
ÎN FAPT
Reclamantul este o companie de asigurări de naționalitate din Republica Moldova cu sediul la Chișinău.
Reclamantul a avut un litigiu cu o companie terță cu privire la executarea de către aceasta din urmă a unui contract încheiat între ei. La 23 septembrie 1997, Colegiul de recurs al Judecătoriei Economice a admis recursul în anulare al Procurorului General depus în temeiul articolului 38 § 3 al Legii cu privire la instanțele judecătorești economice și a casat hotărârea irevocabilă din 1 august 1996 pronunțată în favoarea reclamantului prin care acestuia i-a fost acordată suma de 327,474.75 lei moldovenești (MDL) (echivalentul a EUR 62,780 la acea dată).
La 24 decembrie 1997, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare depus de Procuratura Generală în cadrul altor proceduri și a casat două hotărâri irevocabile (din 26 iulie 1996 și din 23 septembrie 1997) pronunțate în favoarea reclamantului, prin care contractul încheiat între acesta și compania terță a fost declarat legal și obligatoriu. Conform clauzelor contractului, reclamantul era în drept să primească suma de MDL 269,500, care urma să fie plătită în rate lunare.
Ulterior, Procuratura Generală a depus la Judecătoria Economică a Republicii Moldova o cerere prin care a cerut confiscarea venitului obținut de companie ca rezultat al contractului, care a fost declarat nul la 24 decembrie 1997. La 2 februarie 1999, Judecătoria Economică a indicat ASITO să plătească în folosul statului MDL 186,945.00 (echivalentul a EUR 18,765 la acea dată).
ÎN DREPT
La 9 februarie 2006, Curtea a primit de la părți un document care conținea textul unui acord de reglementare amiabilă, care prevedea
inter alia
următoarele:
„...Reclamantul este de acord că constatarea unei violări a articolelor 6 § 1 și 1 Protocolul nr. 1 la Convenție constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral.
...Guvernul va plăti reclamantului MDL 186,945
[1]
... și MDL 187,432
[2]
... în decurs de trei luni de la data la care această cauză va fi radiată de pe rolul Curții...
Guvernul:
(a ) va promova pe parcursul anului 2006 adoptarea Legii cu privire la asigurări și a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule;
(b) va desfășura o politică orientată spre protecția și dezvoltarea concurenței și limitarea activităților monopoliste în domeniul asigurărilor.
...Guvernul va modifica pe parcursul anului 2006 articolul 38 al Legii nr. 970 din 24 iulie 1996 cu privire la instanțele judecătorești economice.
Reclamantul își va suspenda cererea sa nr. 40663/98... pentru o perioadă de 12 luni după semnarea acestui acord, pentru ca punctul 1(a) al acordului să fie executat. După executarea punctului 1(a), reclamantul își va retrage cererea sa nr. 40663/98 și va declara că nu mai are pretenții față de Guvern.
...”
La 8 februarie și 6 martie 2007, Curtea a primit de la reclamant două scrisori în care
inter alia
se afirma că:
„...La 21 și 22 decembrie 2006, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la asigurări și Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.”
„...compania dorește să-și retragă cererea ... și declară că ea nu mai are pretenții față de Guvern.”
Curtea ia cunoștință formală de acordul sus-menționat. Ea observă că scopul lui este de a pune capăt litigiului. În continuare, ea observă că, în conformitate cu clauzele acordului încheiat, reclamantul va primi compensații pentru prejudiciul material suferit, că Guvernul a adoptat deja legislația la care se face referire în acord și că reclamantul își va retrage de la Curte toate pretențiile cu privire la compensații față de Guvernul pârât.
Examinând clauzele acordului încheiat, Curtea consideră că el este echitabil în sensul articolului 75 § 4 al Regulamentului Curții și este bazat pe respectarea drepturilor omului, așa cum aceasta este definită în Convenție și în Protocoalele sale (articolul 37 § 1
in fine
al Convenției și articolul 62 § 3 al Regulamentului Curții) (a se vedea
Maurice v. France
(satisfacție echitabilă - reglementare amiabilă) [GC], nr. 11810/03, §§ 34-35, ECHR 2006-...).
Prin urmare, restul cauzei urmează a fi radiată de pe rolul Curții (articolul 37 § 1 (b) al Convenției și articolul 43 § 3 al Regulamentului Curții).
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1.
Ia cunoștință formală
de acordul încheiat între părți și aranjamentele făcute pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor asumate prin acord (articolul 43 § 3 al Regulamentului Curții);
2
. Decide
să radieze restul cauzei de pe rolul său.
Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 24 aprilie 2007 în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.
T.L.
Early
Nicolas
Bratza
Grefier
Președinte
[1]
EUR 12,082
[2]