ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4096/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2022 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se dispună în conformitate cu dispozițiile art. 906 alin. (4) din C. proc. civ., fixarea sumei definitive ce se datorează de către pârât fiecăruia dintre reclamanți din penalitățile stabilite prin Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, pentru neîndeplinirea obligației prevăzute în aceeași decizie; în conformitate cu dispozițiile art. 892 alin. (1) din C. proc. civ., obligarea pârâtului la plata către fiecare dintre reclamanți a unor daune-interese în cuantum de 20000 de RON sumă constituită ca prejudiciu pentru îndeplinirea aceleași obligații; obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 618 din data de 4 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile netimbrării, lipsei dovezii calității de reprezentant, nulității cererii și calității procesuale active, ca nefondate.

A admis excepția inadmisibilității.

A respins cererea formulată de reclamanții B., O., P., F., V., J., I., M., Q., BB., R., S., E., A., N., U., K., X., G., T., H., AA., L., Y., C., D., W. și Z., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 618 din data de 4 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs recurenții reclamanți D., H., L., P., T., X., BB., C., G., K., O., S., W., AA., B., F., J., N., R., V., Z., A., E., I., M., Q., U. și Y. și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

În ceea ce privește motivele recursului declarat de reclamanți, Înalta Curte nu le va reda în cuprinsul prezentei decizii, având în vedere dispozițiile art. 499 teza a II-a, potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare.

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte arată că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurenților obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părților cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

Prin motivele de recurs dezvoltate de recurenți nu se critică niciun argument astfel cum a fost reținut de către prima instanță cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, astfel că lipsește dezvoltarea în mod real în conținutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecința nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

Din această perspectiva, obligația de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, așa cum s-a arătat mai sus, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidența vreunui motiv de casare.

Astfel, recurenții-reclamanți reiterează în calea extraordinară de atac situația de fapt, pasaje din sentința recurată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentința atacată și să se raporteze la considerentele acesteia.

Or, toate aceste nu se pot constitui în motive de recurs care să poată fi circumscrise cazurilor de casare reglementate în materia recursului de C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține.

Recurenții reclamanți nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanță în motivarea soluției.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții D., H., L., P., T., X., BB., C., G., K., O., S., W., AA., B., F., J., N., R., V., Z., A., E., I., M., Q., U. și Y. împotriva sentinței civile nr. 618 din data de 4 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.