ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4061/2024

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 9 iunie 2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a dispozitivelor Medicale, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate aprobată prin H.G. nr. 720/2008 în regim de compensare de 100 % a medicamentului Sotorasib (denumire comercială Lumykras) pentru indicația terapeutică de cancer pulmonar și, în subsidiar, la obligarea pârâtei ANMDMR la evaluarea medicamentului SOTORASIB pentru includerea acestuia în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008.

Prin sentința nr. 269 din 30 octombrie 2023, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

Împotriva sentinței nr. 269 din 30 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, susține că instanța de fond a admis în mod eronat excepția inadmisibilității, având în vedere că, anterior promovării acțiunii, reclamantul s-a adresat autorităților pârâte cu cerere prin care a solicitat includerea medicamentului în litigiu în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, astfel cum rezultă din dovezile anexate recursului.

Intimații-pârâți Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recuraeă, în raport de motivul de casare invocat și de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămat într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a actualiza lista medicamentelor compensate 100%, prin includerea medicamentului Sotorasib (denumire comercială Lumykras) pentru indicația terapeutică de cancer pulmonar, de care suferă reclamantul.

Potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 "(...).se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri (...)". Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".

Față de conținutul acestor texte de lege, Înalta Curte constată că este necesar ca reclamantul să facă dovada existenței premisei refuzului nejustificat și anume adresarea unei cereri către autoritatea/autoritățile chemate în judecată, în caz contrar acțiunea fiind inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile.

Este de observat că sintagma "procedură prealabilă" vizează, în acest context, condiția depunerii unei cereri în legătură cu care se invocă pretinsul refuz nejustificat, iar nu recursul grațios prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, instanța de control judiciar constată că soluția de respingere a acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă, se impune a fi menținută, prima instanță reținând în mod corect că, în dosarul de fond, nu a fost depusă nicio dovadă în sensul că reclamantul s-ar fi adresat în prealabil autorităților pârâte cu solicitările în legătură cu care pretinde că a primit refuzuri nejustificate.

În ceea ce privește înscrisul atașat cererii de recurs, cu privire la care recurentul-reclamant susține că reprezintă cererea prealabilă adresată autorităților pârâte, Înalta Curte constată că acesta nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

În acest sens, se observă că cererea administrativă a fost adresată instituțiilor pârâte la data de 09.06.2023, concomitent cu depunerea cererii de chemare în judecată la instanță.

Prin urmare, nu se poate reține că recurentul-reclamant a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie de adresare a unei cereri, câtă vreme data înregistrării cererii la autoritățile pârâte este aceeași cu data înregistrării acțiunii la instanță (09.06.2023).

Astfel fiind, autoritățile pârâte nu au fost sesizate în prealabil și nu li s-a dat posibilitatea să răspundă solicitantului în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererilor, astfel cum statuează dispozițiile Legii nr. 554/2004, pentru ca instanța de contencios administrativ să poată analiza existența unui refuz nejustificat sau o nesoluționare în termen legal a unei cereri.

În concluzie, având în vedere că adresarea unei cereri către autoritățile pârâte, în condițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, iar neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de prima instanță este corectă, iar criticile formulate nu pot conduce la reformarea sentinței atacate.

Pentru aceste considerente, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 269 din 30 octombrie 2023 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 septembrie 2024.