ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3393/2024

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal la data de 21.03.2023 sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat ca pe cale de hotărâre judecătorească dată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României să se dispună obligarea acestuia la plata despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin art. XXIV pct. 11 pct. 12, pct. 13, pct. 16, pct. 18 și ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12,13,16,18] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, constând în: a) plata sumei de 7704 RON reprezentând echivalentul sumelor reținute din pensie în perioada 01.01.2022-27.12.2022 în temeiul O.U.G. nr. 130/2021 cu titlul de contribuție Ia asigurările de sănătate, actualizată cu rata inflației; b) plata dobânzii legale penalizatoare, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului; - plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 121 din data de 08 iunie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtului Guvernul României la plata către reclamantă a următoarelor sume: - 7.704 RON cu titlu de despăgubiri, actualizată cu rata inflației precum și dobânda legală penalizatoare, aferentă sumelor reținute cu titlu de CASS calculate de la data primei rețineri și până la plata efectivă a sumei, - 1.050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător ales în sumă de 750 RON și taxă timbru în sumă de 300 RON.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 121 din data de 08 iunie 2023 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Prima critică vizează aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât acțiunea formulată de reclamantă are un obiect exclusiv patrimonial, fără a fi însoțită de o cerere principală specifică contenciosului administrativ, respectiv anularea unui act administrativ emis în temeiul ordonanței guvernamentale declarate neconstituționale. Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acțiunea în despăgubiri trebuie să fie subsecventă unei cereri de anulare sau de obligare la emiterea unui act administrativ ori la realizarea unei operațiuni administrative. În speță, instanța a dispus obligarea Guvernului la plata unor despăgubiri fără a verifica existența unui act administrativ concret emis în baza ordonanței declarate neconstituționale, ceea ce contravine regimului juridic al contenciosului administrativ și jurisprudenței constante în materie. În lipsa unui act administrativ subsecvent, admisibilitatea cererii de reparare a prejudiciului nu poate fi reținută, întrucât nu este îndeplinită condiția existenței unei vătămări directe cauzate printr-un act administrativ. A doua critică privește stabilirea nelegală de către instanța de fond a unei obligații de plată în sarcina Guvernului României, fără a verifica îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale. Instanța a reținut existența unei fapte culpabile, a vinovăției autorității pârâte, a prejudiciului suferit de reclamantă și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, fără a analiza dacă autoritatea pârâtă are calitatea de autor al faptei ilicite și dacă există o legătură de cauzalitate între conduita acesteia și prejudiciul invocat. În realitate, sumele reținute din pensia reclamantei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate au fost operate de către casele teritoriale de pensii, entități distincte de Guvernul României, în cadrul raporturilor de asigurări sociale. Astfel, obligația de restituire a sumelor reținute revine acestor entități, iar nu Guvernului, care nu are atribuții în calcularea sau reținerea contribuțiilor din pensii. În consecință, nu poate fi angajată răspunderea delictuală a Guvernului în absența unei fapte proprii ilicite și a unei legături de cauzalitate directe între conduita sa și prejudiciul pretins. A treia critică privește lipsa capacității juridice civile și, implicit, a calității procesuale pasive a Guvernului României în litigiile care nu privesc legalitatea actelor administrative emise de acesta. Guvernul, în calitate de organ colegial al administrației publice centrale, are o capacitate juridică specială de drept public, limitată la exercitarea atribuțiilor conferite de Constituție și de actele normative de organizare și funcționare. În lipsa unei dispoziții exprese care să confere Guvernului calitatea de subiect de drept civil, acesta nu poate fi obligat la plata unor despăgubiri cu caracter patrimonial în afara sferei sale de competență administrativă. În acest sens, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat constant că Guvernul nu are personalitate juridică civilă și nu poate fi subiect al unor raporturi juridice de drept privat. A patra critică vizează lipsa de obiect și de interes a cererii reclamantei, ca urmare a intervenției O.U.G. nr. 4/2023, care a reglementat expres restituirea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate reținute în temeiul normelor declarate neconstituționale. Potrivit art. 194 lit. c) C. proc. civ., cererea rămâne fără obiect atunci când, ulterior introducerii acesteia, intervine o împrejurare care înlătură interesul reclamantului. În speță, actul normativ adoptat în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022 a stabilit cadrul legal pentru restituirea sumelor, ceea ce face ca cererea reclamantei să nu mai justifice un interes actual și legitim, fiind lipsită de finalitate practică. A cincea critică privește nelegalitatea obligării Guvernului României la plata dobânzilor legale și la actualizarea sumelor cu indicele de inflație, întrucât competența de restituire revine caselor teritoriale și sectoriale de pensii, iar Guvernul nu are atribuții în acest sens. Potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, dobânda penalizatoare este datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației la scadență, însă în speță, Guvernul nu are calitatea de debitor, iar obligația principală nu îi incumbă. În plus, în lipsa unei culpe și a unei obligații certe, lichide și exigibile, nu se poate angaja răspunderea pentru dobânzi sau actualizări. A șasea critică privește obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1050 RON, fără ca instanța să fi verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.. Potrivit normelor aplicabile, partea care a câștigat procesul poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată doar în măsura în care dovedește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora. În lipsa unor înscrisuri justificative și în absența unei culpe procesuale a pârâtului, obligația de plată nu poate fi stabilită în mod legal. În concluzie, Guvernul României solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 121/08.06.2023 și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu există o faptă ilicită imputabilă Guvernului, iar competența de soluționare a cererii aparține instanțelor specializate în materia asigurărilor sociale.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele următoare: În cauză, intimata-reclamantă s-a considerat vătămată în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MOf nr. 1202/18.12.2021 și pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu. Prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (7) 1 Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale. În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență. Drept urmare, după cum a precizat chiar recurentul-pârât Guvernul României, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale. Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023:,,(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023". Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative". În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentului-pârât, în sensul că persoana care a reținut și care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reținute din pensiile intimaților-reclamanți, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate, pentru că răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimaților-reclamanți prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituțională, aparține emitentului, în speță Guvernului României, în considerarea culpei pentru emiterea ordonanței declarate neconstituționale. Contrar alegațiilor recurentului-pârât, acțiunea de față are ca obiect, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională, și nu privește plata pensiei ori a unor drepturi de pensie pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamanți și casele de pensii/entitățile care plătesc venituri din pensii. Fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constă în emiterea respectivei ordonanțe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operațiunile materiale de aducere a acesteia la îndeplinire. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamanții. Așadar, raportat la obiectul pe care îl pot avea acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța (de urgență) declarată neconstituțională, astfel de acțiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri. De asemenea, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituționale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României, potrivit căruia "Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.". Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 definește contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim". În acest context, art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acțiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. Se observă că dintre acțiunile enumerate de textul legal anterior menționat, doar acelea referitoare la anularea actelor administrative ori obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative se circumscriu definiției de la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. În schimb, acțiunea având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deși în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretențiile bănești prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic și asimilat. Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acțiunea în discuție, privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului, are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât și specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare/interpretare strictă, limitativă. În aceste condiții, din moment ce premisa de formulare a acțiunii o reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în pretenții formulate potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată exclusiv la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanța sau ordonanța de urgență vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care, prin aplicarea unei ordonanțe/ordonanțe de urgență a Guvernului, ce ar fi neconstituțională, au prejudiciat partea reclamantă. În acest din urmă caz, persoanei interesate îi revine obligația să recurgă la acțiunea de drept comun/dreptul muncii/asigurărilor sociale/contencios administrativ etc., prevăzută de lege în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, natura juridică a raportului litigios și calitatea părților, cadru procesual în care va putea formula o excepție de neconstituționalitate în condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care apreciază că reglementarea legală aplicată în raportul juridic respectiv ar fi afectată de vicii de constituționalitate. Astfel, Înalta Curte constată că una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii în justiție este calitatea procesuală, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății - calitate procesuală activă, și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în baza aceluiași raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanța fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecății. Astfel, conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond. În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acțiunii și cu dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și Guvernul României, astfel că acesta din urmă justifică o calitate procesuală pasivă în proces, în condițiile în care este emitentul actului vătămător, respectiv a ordonanței de urgență declarate neconstituționale. Altă critică a recurentului se referă la faptul că litigiul privește jurisdicția asigurărilor sociale, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine instanței specializate în jurisdicția asigurărilor sociale. Înalta Curte reține că această critică este neîntemeiată și că instanța de fond a respins în mod corect excepția necompetenței sale materiale, având în vedere că a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantul solicitând plata unei despăgubiri egale cu diferența supraimpozitată pentru ceea ce depășea 4000 RON în urma admiterii excepției de neconstituționalitate invocate, suma urmând a fi actualizată cu dobânda legală penalizatoare. Prin urmare, obiectul cauzei fiind acțiune în despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, competența materială de soluționare revine Curții de Apel, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004. Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect și nu mai există interesul intimaților-reclamanți de a acționa, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reținute, nu și repararea prejudiciului cauzat prin reținerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimaților în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituțională. Astfel, pretențiile rămase în litigiu, la acest moment, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală și actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflație, doar capătul de cerere privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea contribuțiilor sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depășește suma de 4.000 RON rămânând fără obiect prin emiterea ordonanței de urgență menționate. Contrar apărărilor recurentului-pârât Guvernul României, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii sale patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, conform celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reținerile efectuate din pensia reclamanților, în intervalul 01.01.2022-27.12.2022, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depășește suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reținerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021). Prin urmare, pârâtul este obligat la actualizarea sumei cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile și dispozițiile art. 1357 și art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privința pierderii suferite de către reclamanți, dar și a lipsei de folosință asupra sumei reținute din contravaloarea activului personal net acumulat. O astfel de modalitate de reparație impune acordarea atât a actualizării sumei reținute cu indicele de inflație, cât și acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reținerii și până la data plății efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023. În fine, critica vizând soluția dată capătului de cerere privind suportarea cheltuielilor de judecată este nefondată, întrucât instanța de fond, reținând incidența dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru, dovada achitării acestora aflându-se la dosarul de fond. În consecință, Înalta Curte reține că este fondat recursul pârâtului Guvernul României doar din perspectiva rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind despăgubirile constând în contravaloarea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate în sumă de 7.704 RON reținute conform O.U.G. nr. 130/2021, în perioada 01.01.2022 - 27.12.2022. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței nr. 121 din 08 iunie 2023 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal. Va casa în parte sentința atacată și, în rejudecare, va respinge, ca rămasă fără obiect, cererea privind obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a sumei de 7.704 RON reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în perioada 01.01.2022 - 27.12.2022. Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.