ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3168/2024

Ședința publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Reclamantele A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa de Pensii a Municipiului București, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Nationale și Autorității Judecătorești (O.P.S.N.A.J), au formulat la data de 05.04.2022 acțiune prin intermediul căreia au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- Obligarea pârâților, în solidar, la despăgubiri constând în plata unor sume egale cu sumele ce le-au fost reținute din pensie începând cu luna ianuarie 2022, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia fiecărui reclamant și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației.

- Obligarea pârâților, în solidar, la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate, potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) și art. 3 alin. (2) - alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(2) din Legea nr. 554/2004, au solcitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. XXIV punctele 11 - 14, 16 - 20 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie si prevederi neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 714 din 19 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția rămânerii fără obiect ca neîntemeiată.

A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Casa de Pensii a Municipiului București și CASAOPSNAJ ca neîntemeiate.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa de Pensii a Municipiului București, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, astfel cum a fost precizată.

A obligat pârâtul Guvernul României la plata către fiecare reclamant a dobânzii legale începând cu luna ianuarie 2022, de la data reținerii sumelor din pensia fiecărui reclamant, și până la data achitării fiecărei tranșe lunare în temeiul O.U.G. nr. 4/2023, urmând ca fiecare tranșă restituită să fie actualizată cu indicele de inflație.

A respins în rest acțiunea astfel cum a fost precizată ca neîntemeiată.

A respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză

Guvernul României, în calitate de recurent-pârât, își întemeiază recursul în principal pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, arătând că acestea, ca normă specială, prevalează asupra regulilor de drept comun, dar face referire și la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea Guvernului României "la plata către fiecare reclamant a dobânzii legale începând cu luna ianuarie 2022, de la data reținerii sumelor din pensia fiecărui reclamant, și până la data achitării fiecărei tranșe lunare în temeiul O.U.G. nr. 4/2023, urmând ca fiecare tranșă restituită să fie actualizată cu indicele de inflație.".

Învederează recurentul-pârât instanței de control judiciar că, la data pronunțării soluției, obiectul pretențiilor deduse judecății fusese realizat și că cererea intimatelor-reclamante trebuia respinsă în integralitate.

În acest sens, instanța de fond în mod corect a reținut că, în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 138 din 17 februarie 2023, fusese publicată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2023, sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie eșalonat, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii.

Prin urmare, fiind reglementate măsuri reparatorii printr-o normă legală specială, care prevede imperativ modalități concrete de punere în executare, stabilind termene, surse bugetare și responsabilități precise ale autorităților publice cu atribuții și competențe în domeniu, respectiv Casa Națională de Pensii Publice și casele teritoriale de pensii, precum și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, este evident că demersul judiciar al intimatelor-reclamante, în mod obiectiv, nu mai putea fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a Guvernului României la satisfacerea pretențiilor deduse judecății, soluția nefiind conformă cu legea specială.

Altfel spus, de la intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2023, restituirea sumelor prevăzute de art. 1 din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială și în limitele stabilite expres de această lege.

În opinia recurentului-pârât, raportat la pretențiile deduse judecății, prima instanță avea obligația, iar nu facultatea, de a face aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023, întrucât legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia asigurații, inclusiv intimatele-reclamante din prezenta cauză, au dreptul de a primi sumele reținute din veniturile din pensii, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv.

Din acest punct de vedere, soluția contestată prin prezenta cerere nu se conformează atribuțiilor constituționale ale instanței prevăzute de art. 124 alin. (1) din Constituție, de a înfăptui justiția "în numele legii".

Instanțele judecătorești nu au competența constituțională de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, devenind astfel un legislator pozitiv, "misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective".

Reamintește recurentul-pârât că instanțele judecătorești nu se pot substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja existente, întrucât ar fi încălcate dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituția României, republicată, care stabilesc că unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul României. Pentru aceleași considerente, nu este admis nici ca prin interpretarea normelor juridice instanțele judecătorești să adauge consecințe contrare legii.

În aceste condiții, recurentul-pârât solicită instanței de control judiciar să observe că în mod nelegal instanța de fond a stabilit, implicit și o altă sursă bugetară pentru plata sumelor solicitate de intimatele-reclamante, deși art. 2 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2023 prevede că plata "se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și se evidențiază la o poziție distinctă de venituri bugetare".

Or, întotdeauna concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.

Pe de altă parte, susține recurentul-pârât că cererea privind actualizarea sumelor restituite se impunea a fi respinsă întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor.

Raporturile juridice stabilite între asigurat și stat în legătură cu contribuțiile la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate deja reținute până la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 constituie facta praeterita și nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate ulterior publicării acestei decizii. O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curții Constituționale, ceea ce este inadmisibil.

În aceste condiții, legiuitorul a înțeles să intervină pentru rezolvarea într-un mod echitabil a situației pensionarilor, instituind norme juridice ce reglementează situația generală a acestei categorii sociale, situație creată de pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022.

Arată recurentul-pârât, că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2023 s-au luat măsuri reparatorii, în sensul restituirii sumelor din perioada ianuarie 2022- decembrie 2022.

Dincolo de aceste aspecte, solicită recurentul-pârâtt ca instanța de recurs să observe că, din moment ce competența restituirii sumelor reținute (obligația principală) este dată prin lege exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii și/sau entităților care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuții și nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferențelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație.

De altfel, repararea integrală a prejudiciului presupune un calcul care se raportează la debitul restant, fără ca dobânda să se calculeze asupra debitului care ar cuprinde actualizarea cu rata inflației, iar aceste calcule nu pot fi făcute decât de entitatea care plătește intimatelor-reclamante drepturile de pensie.

Din această perspectivă, consideră recurentul-pârât că instanța de fond nu putea să valideze pretențiile intimatelor-reclamante și să oblige Guvernul României la plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, întrucât acestea reprezintă, în fapt, o obligație la imposibil, iar nulla obligatio ad impossibilia nemo tenetur/ad impossibilium nulla obligatio.

În concluzie, având în vedere argumentele anterior menționate, recurentul-pârât solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea în parte a sentinței civile nr. 714/19.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, în sensul respingerii, în principal, ca inadmisibil și, în subsidiar, ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea Guvernului României la plata către fiecare reclamant a dobânzii legale începând cu luna ianuarie 2022, de la data reținerii sumelor din pensia fiecărui reclamant, și până la data achitării fiecărei tranșe lunare în temeiul O.U.G. nr. 4/2023, urmând ca fiecare tranșă restituită să fie actualizată cu indicele de inflație.

Apărările formulate în cauză

Intimații-reclamanți D., H., L., E., I., A., B., F., J., C., G., K. și intimata-intervenientă M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea adresată instanței de contencios administrativ, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Guvernul României la plata sumelor reținute din pensiile lor cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în perioada 1 ianuarie 2022 - 27 decembrie 2022, precum și la plata dobânzii legale aferente și la actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 714/19.04.2023, a admis în parte cererea, obligând pârâtul la plata dobânzii legale și la actualizarea sumelor restituite conform O.U.G. nr. 4/2023, cu indicele inflației.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Guvernul României a declarat recurs, criticând soluția ca nelegală.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar și pe art. 20 din Legea nr. 554/2004, recurentul a susținut, în esență, următoarele: prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, obiectul pretențiilor deduse judecății a fost realizat, restituirea sumelor reținute din pensii fiind reglementată printr-o procedură specială, care exclude orice alt mecanism suplimentar de reparare.

Instanța de fond ar fi adăugat la lege atunci când a obligat Guvernul la plata dobânzii legale și la actualizarea sumelor cu indicele inflației, aceste accesorii nefiind prevăzute de actul normativ special.

Plata unor asemenea accesorii ar reprezenta o "obligație la imposibil", întrucât Guvernul nu are competența legală de a efectua asemenea calcule, atribuția revenind caselor de pensii.

Cu privire la incidența O.U.G. nr. 4/2023, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023 instituie un mecanism special de restituire a sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensii, pentru perioada 1 ianuarie - 27 decembrie 2022. Acest act normativ are natura unei reglementări speciale în raport cu dreptul comun, în sensul că stabilește modalitatea concretă și eșalonată de restituire a sumelor datorate pensionarilor.

Totuși, contrar susținerilor recurentului, această reglementare specială nu exclude aplicarea normelor generale privitoare la repararea integrală a prejudiciului. Așa cum a reținut Înalta Curte prin Decizia nr. 220/16.06.2025 (Secția de contencios administrativ și fiscal), "regimul special instituit prin O.U.G. nr. 4/2023 privește obligația principală de restituire, dar nu afectează dreptul creditorilor de a solicita accesoriile acestei obligații - dobânda legală și actualizarea sumelor - care decurg din dreptul comun și au ca scop repararea integrală a prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosința sumelor".

Potrivit art. 1531 și art. 1535 din C. civ., debitorul răspunde pentru întreg prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea obligației, prejudiciu care cuprinde atât pierderea efectivă (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

De altfel, art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 71/2009 consacră expres principiul potrivit căruia sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce reprezintă o recunoaștere implicită a faptului că executarea întârziată sau eșalonată cauzează creditorului un prejudiciu.

Această soluție legislativă a fost întărită jurisprudențial prin Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că repararea integrală a prejudiciului presupune acordarea cumulativă atât a actualizării cu indicele prețurilor de consum, cât și a dobânzii legale.

Prin urmare, chiar dacă O.U.G. nr. 4/2023 nu prevede în mod expres plata dobânzii și a actualizării, aceste accesorii decurg din aplicarea principiului reparării integrale, consacrat atât normativ, cât și jurisprudențial.

Cu privire la critica privind "obligația la imposibil", argumentul recurentului, în sensul că Guvernul nu ar putea fi obligat la plata dobânzii și a actualizării, întrucât nu are competența legală de a efectua asemenea plăți, nu poate fi primit.

Într-adevăr, obligația principală de restituire este executată prin intermediul caselor teritoriale și sectoriale de pensii. Însă obligația la plata accesoriilor, odată ce a fost constatată de instanță, este opozabilă pârâtului care a emis actul normativ cauzator de prejudiciu, iar modalitatea concretă de executare se poate realiza potrivit mecanismelor de drept comun.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, reținând că reclamanții sunt îndreptățiți nu doar la restituirea sumelor reținute, ci și la dobânda legală și actualizarea acestora cu indicele de inflație, ca accesorii firești ale obligației principale, menite să asigure repararea integrală și efectivă a prejudiciului.

În consecință, recursul declarat de Guvernul României urmează a fi respins ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 714 din 19 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 iunie 2024.