ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2854/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2854/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 23 mai 2024
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 1134 din data de 9 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.
Hotărârea supusă revizuirii
Prin decizia civilă nr. 59 din data de 18 ianuarie 2022 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității cererii pentru netimbrare și a anulat ca netimbrată cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1134 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal în data de 9 noiembrie 2022 în dosar nr. x/2022.
Cererea de revizuire
La data de 23.01.2023 A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 59 din data de 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Timișoara, invocând în drept dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea cererii s-a arătat că hotărârea comunicată de Curtea de Apel Timișoara nu este semnată conform art. 426 alin. (3) C. proc. civ. de către magistrați și grefier, aceștia îndeplinindu-și defectuos atribuțiile de serviciu. Pentru aceste motiv, revizuientul a solicitat sesizarea organelor de cercetare penală cu privire la comiterea infracțiunilor de "neglijență în serviciu" - art. 298 C. pen. și "abuz în serviciu" - 297 C. pen.
Apărările formulate în cauză
Intimata Direcția de Asistență Socială Arad a depus note scrise, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire
Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare și nedevolutivă, prin care partea interesată poate cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată să-și desființeze propria hotărâre, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și să procedeze la o nouă judecată.
Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii, pentru motivele enumerate la pct. 1 - 11, hotărârile pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, însă doar pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 (dar numai ipoteza judecătorului), pct. 4 și pct. 7-10 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ. (respectiv pct. 7 - 11, conform modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018).
Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată generic pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., fără ca revizuentul să indice în concret vreunul sau mai multe cazuri de revizuire, drept temei al cererii formulate, astfel încât, în examinarea admisibilității cererii, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va avea în vedere toate cazurile de revizuire reglementate de norma legală invocată de revizuent.
Înalta Curte reține că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., cu excepțiile indicate.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței instanțelor naționale, hotărârile instanței de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanța admite recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. S-a mai reținut că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care se dispune respingerea recursului ca nefondat ori respingerea/anularea în temeiul unei excepții, care face inutilă cercetarea cauzei în fond. În această categorie au fost incluse și hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea unor incidente procedurale (ex: strămutare) sau în soluționarea unor aspecte de natură procedurală (conflict de competență, perimare, etc), care nu presupun analiza raporturilor juridice deduse judecății.
Aplicând aceste considerații de ordin teoretic la speța de față, Înalta Curte reține că prin decizia atacată cu revizuire a fost anulată ca netimbrată cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1134/9.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022. Așadar, întrucât nu s-a realizat o nouă judecată în calea de atac, diferită de cea de la prima instanță, care să determine o altă soluție, decizia atacată cu revizuire nu poate fi încadrată în categoria hotărârilor care evocă fondul.
În același timp, față de susținerile din cuprinsul cererii de revizuire referitoare la posibile infracțiuni și abateri disciplinare comise de personalul instanței implicat în comunicarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că din conținutul art. 426 alin. (5) și (6) și art. 427 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că părților dintr-un dosar nu li se comunică hotărâri ce poartă semnătura judecătorilor, hotărâri originale, ci copii ale acestora, semnăturile judecătorilor aplicându-se doar pe două exemplare ale hotărârii: unul care se află în dosarul din arhiva instanței, iar celălalt în mapa de hotărâri.
În plus, o eventuală revizuire a unei hotărâri judecătorești întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3 și pct. 4 C. proc. civ. ar fi posibilă doar în cazul în care ar exista o hotărâre de condamnare sau de sancționare disciplinară a judecătorului pentru fapte comise în legătură cu hotărârea în discuție, acuzația uneia dintre părți privind astfel de fapte nefiind suficientă pentru invocarea cazului de revizuire astfel reglementat.
În ceea ce privește eventuala incidență a cazurilor de revizuire reglementate de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 7 -11, se constată că din cererea de revizuire nu poate fi extras niciun motiv din cele avute în vedere de texetele menționate, referitoare la: lipsa de apărare a statului/altor persoane juridice de drept public/minori/persoane care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă (pct. 7), existența unor hotărâri definitive potrivnice (pct. 8), împiedicarea părți să participe la judecată dintr-o împrejurare mai presus de voința sa (pct. 9), pronunțarea unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului sau emiterea de către aceasta a unui aviz consultativ relevant în speță, ori pronunțarea unei decizii a Curții Constituționale (pct. 10 - 11).
Pentru considerentele expuse, constatând că prezenta cerere de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul și pentru motive care nu se circumscriu vreunuia dintre cazurile de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din același cod, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția inadmisibilității invocată de intimata Direcția de Asistență Socială Arad.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 59 din data de 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2024.