ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2435/2025

Ședința publică din data de 8 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 12.05.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Informării 153948/19.12.2019 și a Notei de neconformitate anexate acesteia, precum și a Deciziei nr. 78/13.02.2020 de soluționare a contestației, în ceea ce privește aplicarea măsurii administrative a reducerii procentuale de 100% din suma de 258.376,35 RON, iar în subsidiar, reducerea corecției financiare la 25% din valoarea suplimentară, în considerarea principiului proporționalității.

Prin decizia civilă nr. 2173 din 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a constatat perimat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) împotriva sentinței civile nr. 4966 din data de 15 octombrie 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Buzău.

Împotriva deciziei civile nr. 2173 din 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a precizat că la termenul din data de 12.05.2022, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019

Astfel cum a arătat și în cererea de repunere pe rol formulă în fața Curții de Apel, din cercetările efectuate pe portalul instanțelor de judecată și site-ul ÎCCJ, nu a regăsit nicio informație cu privire la dosarul nr. x/2019, motiv pentru care a presupus că acesta a fost soluționat definitiv de către înalta Curte de Casație și Justiție pe rolul căreia se afla.

Totodată, recurentul-pârât a menționat că nu a avut calitate procesuală în dosarul nr. x/2019, astfel cum reiese din sentința nr. 730/30.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, identificată în dosarul preluat de la MDLPA, motiv pentru care nu deținea niciun fel de informație cu privire la soluția pronunțată.

Mai mult decât atât, astfel cum se poate observa în Anexa 7 pagina 17 a Protocolului de predare-preluare încheiat în data de 02.03.2023, recurentul-pârât a preluat de la M.D.L.P.A. doar dosarul nr. x/2020. Prin urmare, în dosarul nr. x/2019, nici M.D.L.P.A și nici M.I.P.E., ulterior preluării litigiilor, nu au fost părți în acest dosar.

Pe cale de consecință, a considerat că, în situația în care Ministerul nu a avut calitate procesuală în cadrul acestui dosar, iar din cercetările efectuate pe portalul instanțelor de judecată și site-ul ÎCCJ, nu a regăsit nicio informație cu privire la dosarul nr. x/2019, nu a avut cunoștință de momentul la care s-a pronunțat definitiv instanța în cadrul unui dosar în care Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene nu a fost parte procesuală.

Totodată, a învederăm că, în vederea pronunțării hotărârii atacate, instanța de fond a încălcat:

- dispoziții le art. 22 C. proc. civ. în ceea ce privește faptul că instanța nu și-a exercitat rolul activ în vederea lămuririi circumstanțelor de care depindea însăși soluționarea prezentei cauze, nu a insistat în aflarea adevărului și nu a solicitat clarificări/precizări din partea recurentului-pârât în vederea lămuririi situației de fapt, având în vedere că instanța s-a pronunțat asupra perimării, în urma unui calcul calendaristic, neținând însă seama, de circumstanțele prezentate de Minister, care au condus la formularea cererii de repunere pe rol la data de 28.08.2024.

- prevederile art. 1 alin. (2) C. proc. civ. în ceea ce privește garantarea de către instanță a principiul supremației legii/preeminenței dreptului;

- art. 416 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia cererea trebuie să rămână în nelucrare din motive imputabile părții, aspect care nu poate fi imputat recurentului-pârât MIPE în condițiile în care ministerul nu avea nicio informație despre dosarul nr. x/2019, nefiind parte în acest dosar.

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Buzău a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Controlul judiciar declanșat de recurentul-pârât are ca obiect verificarea legalității deciziei primei instanțe prin care s-a constatat perimat recursul declarat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) împotriva sentinței civile nr. 4966 din data de 15 octombrie 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Buzău.

Judecătorul fondului a constatat că de la data soluționării definitive a dosarului nr. x/2019, respectiv 15 februarie 2024, a încetat cauza ce a determinat suspendarea judecății prin încheierea de ședință din 12 mai 2022, nemaiexistând impedimente pentru reluarea judecății. Având în vedere că de la data încetării cauzei de suspendare a judecății și până la data de 29 august 2024 când a fost formulată de către recurentul-pârât cererea de repunere pe rol a cauzei au trecut mai mult de 6 luni, instanța a reținut că a intervenit perimarea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei, criticile recurentului-pârât fiind nefondate.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Așadar, perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.

Conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Instanța poate suspenda judecata:

Totodată, potrivit art. 415 C. proc. civ.:

"Judecata cauzei suspendate se reia:

Astfel, în situația suspendării facultative a judecății dispuse ca urmare a faptului că dezlegarea cauzei depinde, în parte, de soluția ce va fi pronunțată într-un alt dosar, respectiv ipoteza din prezenta cauză dedusă judecății, procesul se reia la cererea părții interesate și nu din oficiu de instanță, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil.

În cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părțile au obligația de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.

Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată".

Aceste dispoziții legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza ce a provocat suspendarea. Deci, este evident că, după pronunțarea hotărârii, încetează cauza suspendării și începe să curgă termenul de perimare.

Or, cauza care a provocat suspendarea, respectiv dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal având ca obiect "anulare act administrativ", respectiv Instrucțiunea ANAP nr. 1/2019, a fost soluționată definitiv prin Decizia nr. 935 din 15 februarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 (în al doilea ciclu procesual, după casarea cu trimitere spre rejudecare). De la momentul pronunțării Deciziei nr. 935, respectiv 15 februarie 2024 a început să curgă și termenul de perimare în dosarul dedus judecății.

Procedând la verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare de 6 luni, nicio cerere de redeschidere a procesului, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului-pârât potrivit cărora nu a regăsit nicio informație cu privire la dosarul nr. x/2019 pe portalul instanțelor de judecată și pe site-ul ÎCCJ și că nu a avut cunoștință de momentul la care s-a pronunțat definitiv instanța în cadrul unui dosar în care Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene nu a fost parte procesuală, nu pot fi considerate motive neimputabile părții raportat la circumstanțele concrete ale cauzei.

Astfel, Înalta Curte constată că la data de 08.03.2023, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a depus la dosarul de fond precizări prin care a solicitat rectificarea citativului, prin citarea sa în cauză, în calitate de parte, având în vedere că la data de 02.03.2023 s-a încheiat protocolul reglementat de art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 170/2022.

Mai mult, a arătat expres că în acord cu prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 170/2022, "la data încheierii protocolului prevăzut de art. 2 alin. (3), MIPE preia toate drepturile și se subrogă în toate obligațiile care decurg din preluarea personalului, precum și din acte normative, precum și din contracte indiferent de natura acestora, inclusiv acordurile, contractele/deciziile/ordinele de finanțare, convențiile și înțelegerile, protocoalele la care MDLPA este parte, în calitate de autoritate de management pentru Programul operațional regional, autoritate de management pentru Programul operațional Capacitate administrativă și autoritate de management pentru Programul operațional Dezvoltarea capacității administrative", inclusiv în litigiile aferente acestora.

Prin urmare, având în vedere subrogarea MIPE în toate drepturile și obligațiile procesuale ale MDLPA începând cu data încheierii protocolului reglementat de art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 170/2022, respectiv data de 02.03.2023, recurentul-pârât avea obligația să manifeste un comportament diligent în cadrul procesului și să urmărească cauza care a determinat suspendarea, astfel cum reiese și din art. 10 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

În aceste condiții, dosarul a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 6 luni și nu poate fi reținut niciun motiv de suspendare sau întrerupere a termenului de perimare, fiind neîntemeiate și criticile recurentului-pârât referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. în ceea ce privește faptul că instanța nu și-a exercitat rolul activ în vederea lămuririi circumstanțelor de care depindea însăși soluționarea prezentei cauze și a prevederile art. 1 alin. (2) C. proc. civ. în ceea ce privește garantarea de către instanță a principiul supremației legii/preeminenței dreptului, critici care au fost invocate doar formal.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod corect, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 416 coroborat cu dispozițiile art. 420 C. proc. civ., texte de lege în baza cărora a constatat perimat recursul.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 416 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva deciziei civile nr. 2173 din 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.