ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2142/2025

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul Pentru Imigrări Caraș - Severin, contestație împotriva refuzului instituției pârâte IGI Caras Severin nr. x/BICS/OCA/08.11.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru B. cetățean al statului Nepal, solicitând anularea actului emis de către pârâtă și obligarea acesteia să emită unu nou act prin care să soluționeze favorabil cererea reclamantei de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 305 din 17 aprilie 2024, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș - Severin, a anulat actul nr. x/BICS/OCA/08.11.2023, emis de IGI - Biroul pentru Imigrări Caraș - Severin și a obligat pârâtul IGI - Biroul pentru Imigrări Caraș - Severin la eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin (Nepal) B., fără cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș - Severin a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că la data de 27.09.2023 S.C. A. S.R.L., ORC:x, CUI x, Județul Timișoara a depus, prin intermediul reprezentantului legal, cererea nr. x/27.09..2023 împreună cu documenția necesară în vederea obținerii avizului de muncă pentru cetățeanul din Nepal, B., cetățenie nepaleză. Din studiul documentelor prezentate și a verificărilor efectuate în evidențele Inspectoratului General pentru Imigrări a rezultat faptul că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4, alin. (2), lit. a) și art. 30 alin. (1) raportat la art. 28 alin. (21) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașasarea străinilor pe teritoriul României, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens echipa operativă din cadrul Serviciului pentru Imigrări al județului Timiș a constat faptul că la adresa de domiciliu nu se identifică societatea, nu desfășoară efectiv activitate lucrativă, aspect rezultat și din certificatul constatator nr. x din 04.09.2023, nu se desfășoară activități prevăzute în actul constitutiv sau modificator, nu există puncte de lucru, iar angajatorul a prezentat taxa de aviz achitată de către altă societate, respectiv A. S.R.L., CUI x, deși la momentul depunerii cererilor de aviz de angajare, reprezentantului legal al A. S.R.L., CUI x, i-a fost comunicat să prezinte taxele în completarea dosarelor. Recurentul-pârât mai arată că societatea reclamantă nu desfășoară activități lucrative la sediul societății sau punctele de lucru ci are încheiate contracte cu alte societăți, contracte din conținutul cărora rezultă că respectivele sunt cele care pun la dispoziție spațiul, utilajele, pentru ca cetățenii străini pentru care S.C. A. S.R.L. a obținut avize de muncă să desfășoare acolo activități, încălcând prevederile art. 7, alin. (2), art. 17, alin. (2), art. 20 si 24 din O.G. nr. 25/2014. Din analiza certificatului constatator depus la cererile privind emiterea avizelor de angajare rezultă faptul că S.C. A. S.R.L. are și alte domenii de activitate, în afara celor menționate, însă nu deține efectiv un sediu secundar/punct de lucru la care să poată desfășura respectivele activități. În acest sens tipul de activitate autorizată desfășurată este la terți ceea ce însemnă că în cadrul societății nu se desfășoară nici unul din activitățile pentru care a obținut autorizație, ci doar efectuează activități de recrutare în vederea plasării forței de muncă. Recurentul consideră că desfășurarea de către angajator a unor activități compatibile cu funcția pentru care se solicită încadrarea în muncă a unui străin este o împrejurare care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar din verificările efectuate rezultă faptul că reclamanta nu desfășoară efectiv activitățile pentru care a fost autorizată. De asemenea, recurentul mai arată că adresa de internet www.x.ro, este doar o adresă electronică la care solicitanții încarcă o solicitare de programare online, însoțită de unele documente justificative. Așadar, "Portalul" nu este o structură separată ci reprezintă doar o aplicație de internet prin intermediul căreia realizam programarea online a solicitărilor depuse, în ordinea cronologică a depunerii acestora și în funcție de intervalul orar disponibil zilnic. Așadar, este absolut necesară prezentarea solicitantului la ghișeul de primiri cereri și depunerea unei cereri pentru eliberarea avizului de angajare în muncă, însoțită de toate documentele legale în susținere, cerere care să primească număr de înregistrare de la instituție, la ghișeu urmând a fi realizați și ceilalți pași procedurali imperios necesari în astfel de cazuri: verificarea cererii, a documentelor în susținere, conformarea lor cu originalul după ce acesta a fost prezentat de către solicitant, solicitarea documentelor lipsa etc, toate acestea neputând fi realizate printr-o simplă cerere transmisă online de la o simplă adresă de email. Având în vedere aspectele anterior menționate reclamantul nu poate invoca neclaritatea datei la care cererile se consideră înregistrate, întrucât la data prezentării la ghișeu angajatorul a fost informat cu privire la numerele de înregistrate a cererilor, precum și cu faptul că, având în vedere prevederile art. 28, alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă detașarea străinilor pe teritoriul României, cererile "se soluționează în termen de 30 de zile de la data înregistrării". Așadar, actul administrativ a cărui anulare se solicită este legal și temeinic motivat, neexistând un viciu de formă care să afecteze legalitatea lui. Astfel, față de cuprinsul actului litigios, nu se poate reține nemotivarea acestuia, acesta întrunind exigențele de formă impuse de lege, prin indicarea temeiurilor de fapt care au condus la neacordarea avizului de angajare solicitat, respectiv enunțarea constatărilor reținute ca urmare a verificărilor efectuate pe parcursul termenului de soluționare a cererii. Recurentul mai consideră că decizia respectă principiul proporționalității definit de prevederile art. 9 din Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019, potrivit căruia formele de activitate ale autorităților administrației publice trebuie sa fie corespunzătoare satisfacerii unui interes public, precum și echilibrate din punct de vedere al efectelor asupra persoanelor. Reglementările sau măsurile autorităților și instituțiilor administrației publice sunt inițiate, adoptate, emise, după caz, numai în urma evaluării nevoilor de interes public sau a problemelor, după caz, a riscurilor și a impactului soluțiilor propuse. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În motivare arată că atâta timp cât a depus la dosarul administrativ toate actele necesare solicitate de către O.G. nr. 25/2014, în vederea obținerii avizului de angajare pentru cetățeanul străin, respectând întocmai cerințele legale în ceea ce privește necesarul de documente, având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 4, 5 si 6 din O.G. nr. 25/2014 care prevăd în mod expres faptul că dovada faptului că societatea desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care se solicită aviz de angajare, adică articolele indicate mai sus arată în mod expres că dovada se face cu certificat constatator emis de către Registrul Comerțului, este neîntemeiat refuzul instituției pârâte, cu atât mai mult cu cât alte structuri teritoriale ale pârâtei din țară eliberează avize de angajare strict în baza documentelor depuse la dosarul administrativ de către societatea angajatoare, documente prevăzute la art. 4, alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, iar art. 6. alin, 1 prevede expres la lit. a) și lit. b) documentele cu care se face dovada îndeplinirii dispozițiilor art. 4, alin. (2), lit. a), respectiv: certificat de înmatriculare sau înregistrare la Registrul Comerțului și certificat constatator din care să rezulte că în Registrul Comerțului nu au fost înregistrate mențiuni privind deschiderea procedurii falimentului, aceste documente există la dosarul administrativ și cu toate acestea solicitarea de emitere a avizului de angajare a fost respinsă. Astfel fiind, consideră că sentința este temeinică și legală, iar recursul este nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea depusă online la data de 14.07.2023 și înregistrată de pârât sub nr. x/27.09.2023, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B. din Nepal. Prin Decizia nr. x/BICS/OCA/08.11.2023, emisă de recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări Caraș Severin, pârâtul i-a comunicat intimatei-reclamante că cererea a fost soluționată nefavorabil, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a) și art. 30 alin. (1), raportat la art. 28 alin. (2) 1 din O.G. nr. 25/2014, respectiv societatea nu desfășoară activități compatibile cu funcția pentru care s-a solicitat avizul de muncă, iar taxa pentru emitere aviz a fost achitată de o altă persoană decât reclamanta. Nemulțumită de răspunsul primit, intimata-reclamantă s-a adresat instanței în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, solicitând anularea adresei și obligarea recurentului-pârât la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul străin. Curtea de Apel a admis acțiunea reclamantei, soluție pe care Înalta Curte nu o împărtășește, pentru următoarele considerente. Înalta Curte reține că la data de 27.09.2023, angajatorul persoană juridică A. S.R.L a depus documentele prevăzute de art. 5, alin. (1), art. 6, art. 8 și art. 30 din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, aprobată prin Legea 14/2016, cu modificările și completările ulterioare. Din studiul documentelor prezentate, precum și a verificărilor în evidențele I.G.I., a rezultat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4, alin. (2) lit. a) și art. 30 alin. (1) raportat la art. 28 alin. (21) din O.G. nr. 25/2014 Echipa operativă din cadrul Serviciului pentru Imigrări al Județului Timiș a constatat faptul că la adresa sediului social al firmei nu se identifică societatea, nu se desfășoară efectiv activitate lucrativă, aspect rezultat și din certificatul constatator nr. x din 04.09.2023, nu se desfășoară activitățile prevăzute în actul constitutiv sau modificator și nu există puncte de lucru și angajatorul a prezentat taxa de aviz achitată de către altă societate, respectiv A. S.R.L., deși la momentul depunerii cererilor de aviz de angajare, reprezentantului legal al A. S.R.L., i-a fost comunicat să prezinte taxele în completarea dosarelor. Astfel fiind, s-a propus și aprobat de către șeful structurii refuzul eliberării avizului de angajare în muncă pentru cetățeanul nepalez, precum și formularea răspunsului scris către angajator, conform prevederilor art. 28 alin. (4) din O.G. nr. 25/2014 și restituirea taxei de aviz. În termenul de soluționare a cererii, Biroul pentru Imigrări al Județului Caras Severin a analizat îndeplinirea condițiilor generale și speciale în vederea eliberării avizului de angajare solicitat, prevăzute de art. 4, respectiv art. 7 din O.G. nr. 25/2014, dar și condițiile prevăzute la art. 17 din același act normativ. Înalta Curte reține că potrivit art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, este necesar ca pentru obținerea unui aviz de angajare, societatea comercială solicitantă să facă dovada că desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului. Conform art. 17, alin. (1) și alin. (4), coroborat cu prevederile art. 4, alin. (2), lit. a) și f) și prevederile art. 30, alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, raportat la prevederile art. 4, alin. (4), art. 11, alin. (1) și art. 56, alin. (9), din O.U.G. nr. 194/2002. "(1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepția celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE. (4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 și; după caz, cu îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9." Din contestația formulată se poate observa că S.C. A. S.R.L. are contract cu S.C. A. S.R.L. nr. 410/17.07.2023 pentru a-i asigura suport pentru întocmirea documentației, în vederea obținerii avizului de muncă, selecția personalului, plata taxelor deși obligațiile selecției, a plății taxei îi revin angajatorului. Fiind autorizată să desfășoare activitățile menționate în cuprinsul certificatului constatator la terți, situația intimatei-reclamante prezintă anumite particularități față de situațiile obișnuite în care o societate comercială, autorizată să desfășoare activități la sediile sale, solicită avize de angajare. În acest din urmă caz, sunt valabile prevederile art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora: "Dovada îndeplinirii condiției generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală a următoarelor documente: certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, în copie și în original; certificatul constatator din care să rezulte că în registrul comerțului sau, după caz, în Registrul asociațiilor și fundațiilor nu au fost înregistrate mențiuni privind deschiderea procedurii falimentului." Această mențiune impune ca eliberarea avizelor de angajare solicitate să se realizeze numai după analizarea întregului context stabilindu-se în mod concret că societatea comercială solicitantă are aptitudinea de a-i primi la muncă pe străini și de a desfășura efectiv activitățile respective. Biroul pentru Imigrări Caraș - Severin eliberează avize de angajare numai atunci când constată îndeplinirea tuturor condițiilor generale și speciale prevăzute de O.G. nr. 25/2014, asigurându-se că unicul scop pentru care un angajator intenționează să aducă un străin în România este acela de a-1 încadra legal în muncă, exclusiv în beneficiul său, al angajatorului. Înalta Curte reține că societatea nu desfășoară activități lucrative la sediul societății sau punctele de lucru, ci are încheiate contracte cu alte societăți, contracte din conținutul cărora rezultă că respectivele sunt cele care pun la dispoziție spațiul, utilajele, pentru ca cetățenii străini pentru care S.C. A. S.R.L. a obținut avize de muncă să desfășoare acolo activități, încălcând astfel prevederile art. 7, alin. (2), art. 17, alin. (2), art. 20 și 24 din O.G. nr. 25/2014. De asemenea, S.C. A. S.R.L. adună toți cetățenii străini, cu viză sau nu, cu drept de ședere valabil sau nu de pe teritoriul României și solicită avize de muncă deși nu desfășoară nici un fel de activități lucrative ci îi închiriază altor societăți după cum rezultă chiar din contestația depusă. Societatea la care străinii lucrează are nevoie de aviz de muncă, nu S.C. A. S.R.L.. Înalta Curte constată că practic alte societăți sancționate, care nu pot angaja primesc la lucru la punctele lor de lucru cetățenii străini, unde le asigură spațiul de lucru, obiectul muncii, utilitățile deși aceștia nu au aviz de muncă eliberat pentru a desfășura activități la aceste societăți, astfel nu au voie și nu pot desfășura activități din punct de vedere legal. Angajările sunt efectuate în cadrul acestei societăți cu discriminarea cetățenilor români, ai UE, SEE și respectiv a cetățenilor străini care au acordat un drept de ședere pe termen lung pe teritoriul României. Contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că măsura administrativă este dispusă cu respectarea exigențelor normative relevante în cauză, actele atacate fiind corespunzător motivate atât în fapt, cât și în drept. Astfel, actul contestat a fost emis în deplină concordanță cu prevederile legale în vigoare, cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt întemeiate, iar instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea, motiv pentru care va admite recursul, va casa sentința și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea reclamantei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.