ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2137/2025

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea notificării x/20.11.2020.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2049 din 15 noiembrie 2022, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că potrivit notificării a cărei anulare o solicită, valoarea totală a consumului de medicamente pentru care are calitatea de deținător de autorizație de punere pe piață, suportată din Fond, este mult mai mare decât cea reală, ca și procentul de contribuție. Din modul de stabilire a contribuției clawback, rezultă că în baza de calcul a contribuției pot intra numai sumele suportate în mod efectiv și real din Fondul unic de asigurări sociale de sănătate. Or, notificarea transmisă include în pretinsul consum suportat din Fond, aferent vânzărilor A., sume care, în mod real, nu au fost și nu au putut fi decontate din fonduri publice pentru acoperirea consumului de medicamente compensate . Astfel, în primul rând, recurenta arată că în lista cuprinsă în notificare se regăsesc medicamente pe care A. nu le-a comercializat niciodată. În al doilea rând, valoarea la care s-a calculat taxa nu are nici o legătură cu veniturile sale, întrucât cuprinde adaosuri comerciale care nu îi aparțin, fiind venituri ale altor persoane. Sumele indicate în lista transmisă de către CNAS ca fiind suportate din fondurile publice corespund unor cantități de produse mai mari decât cele comercializate prin farmacii sau consumate în unități sanitare cu paturi ori în centrele de dializă, în aceeași perioadă de referință, raportate prin studiile de piață efectuate de societatea B., în mod firesc, din Fondul național unic de asigurări de sănătate nu pot fi compensate sume corespunzătoare unor cantități de medicamente mai mari decât cele consumate în mod real, astfel încât împrejurarea menționată relevă cu claritate existența unor erori în lista transmisă. Or, prin aceste erori, recurenta consideră că i se impută o contribuție mai mare decât cea care ar rezulta din aplicarea corectă a dispozițiilor Ordonanței. În considerarea împrejurării că valoarea consumului de medicamente comunicat este mai mare decât valoarea consumului real aferent perioadei, este neîndoielnic că nici procentul "p" al contribuției, nu a fost stabilit în mod legal, de vreme ce, în aplicarea sistemului de calcul prevăzut de art. 3 din Ordonanță, CNAS a avut în vedere o valoare nereală, majorată în mod artificial, a consumului de medicamente compensate. Calcularea, în acest mod, a cotei de contribuție, a condus la stabilirea unui procent "p" care, fără îndoială, este mai mare decât procentul de contribuție care ar fi rezultat din luarea în considerare a valorii consumului real de medicamente aferent perioadei, cu atât mai mult cu cât, foarte probabil, într-o situație similară (comunicarea unui consum mai mare decât cel real) se găsesc mai mulți contribuabili ai taxei clawback. În raport cu aspectele învederate, recurenta apreciază că notificarea transmisă, este nelegală întrucât prin aceste acte administrative s-au calculat și raportat, cu titlul de valori ale consumului de medicamente compensate suportate din Fondul unic de asigurări sociale de sănătate, sume fictive care nu au determinat și nu pot determina, în mod real, decontări din fonduri publice. Așa fiind, notificarea menționată este contrară art. 1 și 3 din O.U.G. nr. 77/2011, precum și prevederilor și jurisprudenței întemeiate pe Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Stabilirea și încasarea unei taxe reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor protejate de articolul 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (CEDO). Orice ingerință în dreptul la respectarea bunurilor trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să respecte un raport de proporționalitate cu scopul urmărit. Or, în cauza de față, taxa reprezintă 44,1% din cifra de afaceri pe trimestru. În plus, la stabilirea ei, se ține seama de TVA precum și de toate adaosurile lanțului de distribuție ulterioare vânzării medicamentelor de către producător. În mod evident, asemenea taxe sunt niște sarcini excesive, care aduc fundamental atingere situației financiare a companiei. Recurenta consideră că au fost calculate taxe la medicamente care nu au fost fabricate, întrucât deși avea autorizație de punere pe piața, acestea nu au intrat în fabricație (medicamentele cu codurile CIM W55648002, W54468001 și W58711004). De asemenea, recurenta critică sentința pentru motivul că valoarea la care s-a calculat taxa nu are legătură cu veniturile sale, întrucât se referă la veniturile altor persoane (adaosuri comerciale) dar și faptul că s-a calculat pentru medicamente pe care nu le-a comercializat niciodată. A stabilit instanța de fond faptul că sumele indicate în lista transmisă de CNAS nu constituie mijloc de probă succeptibil de a combate în mod eficient înregistrările sistemului informatic unic integrat. Numai că, sentința recurată are în vedere doar un control formal și nu unul efectiv, fiind motivată pe o decizie a Curții Constituționale privitoare la discriminare. În calitate de plătitor de taxă para fiscală, în condițiile în care contestă faptul că a fabricat un produs medicamentos și pe cale de consecință nu l-a comercializat ca intimata să îi poată stabili o taxă, o îndreptățește, în calitate de contribuabil ca intimata să facă dovada cu înscrisurile primare privitor la persoana care a solicitat decontarea acestor medicamente inexistente și să depună întreaga documentație prevăzută de H.G. nr. 400/2013. Dacă sunt indicii că înscrisurile intimatei din sistemul informatic unic integrat sunt eronate, atunci trebuie rectificat sistemul conform realității și nu trebuie mistificată realitatea conform sistemului. Mai mult decât atât, pentru medicamentele pe care nu le-a produs și comercializat dar intimata le-a decontat, după ce a semnalat aceste aspecte, intimata nici măcar nu și-a pus problema să facă un control intern privitor la procedurile sale interne de decontare. Reclamanta are convingerea că în sistem au fost vândute produse cu aceeași denumire generică, dar realizate de alți producători, și că, datorita sistemului defectuos al intimatei, au fost raportate spre decontare în mod eronat produsele sale și nu produsele ce în mod real au fost folosite Acest lucru se întâmpla cu precădere în circuitul închis al farmaciilor spitalelor de stat, dar nu întreaga cantitate poate face obiectul taxei claw-back, ci numai cele compensate în limita plafonului decontate de CNAS. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 în forma în vigoare la data emiterii notificării: "Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum și deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanții legali ai acestora, au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, contribuțiile trimestriale calculate conform prezentei ordonanțe de urgență." De asemenea, potrivit art. 3 indice 7 din același act normativ: "Începând cu trimestrul I al anului 2020, contribuția trimestrială se calculează și se datorează diferențiat pentru medicamente de tip I, II, și III, în condițiile prezentului articol. (2) Clasificarea medicamentelor în medicamente de tip I, medicamente de tip II și medicamente de tip III în vederea calculării contribuției trimestriale se realizează după cum urmează: a) prin "medicament de tip I" se înțelege: medicamentul autorizat în conformitate cu art. 704 și 706 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau un medicament autorizat în Uniunea Europeană prin procedura centralizată conform Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004, de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente, pe bază de studii clinice proprii. În scopul aplicării prezentei ordonanțe de urgență, medicamentele pentru care s-a acordat o autorizație de uz pediatric (C.) și medicamentele prevăzute la art. 710 - cu indicații susținute de studii clinice de eficacitate proprii - din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt considerate medicamente inovative și pentru care în ultima lună din fiecare trimestru nu există cel puțin un generic sau un biosimilar cu preț introdus în Lista de decontare a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate; b) prin "medicament de tip II" se înțelege: medicament produs pe o linie de fabricație din România, indiferent dacă prin modul de autorizare se poate clasifica ca medicament de tip I sau medicament de tip III, după caz; c) prin "medicament de tip III" se înțelege: medicamentul definit conform art. 708 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În scopul aplicării prezentei ordonanțe de urgență, medicamentele autorizate conform art. 708 alin. (3), art. 709 și art. 710 - cu indicație de substituție, art. 711, 715 și 718 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și oricare alte medicamente care nu se încadrează la definițiile de la lit. a) și b) sunt considerate medicamente de tip III; d) lista "medicamentelor de tip I, tip II și tip III" se aprobă trimestrial prin ordin al ministrului sănătății, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii unui trimestru; e) definițiile stabilite la lit. a), b) și c) se aplică și medicamentelor importate/distribuite paralel. (3) Pentru "medicamentele de tip I", contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea procentului de 25% asupra valorii aferente consumului centralizat al acestora, comunicat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în condițiile art. 5 alin. (71), după scăderea T.V.A. (4) Pentru "medicamentele de tip II", contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea procentului de 15% asupra valorii aferente consumului centralizat al acestora, comunicat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în condițiile art. 5 alin. (71), după scăderea T.V.A. (5) Pentru "medicamentele de tip III", contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea procentului de 20% asupra valorii aferente consumului centralizat al acestora, comunicat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în condițiile art. 5 alin. (71), după scăderea T.V.A.»" Este de necontestat că, pentru trimestrul al doilea al anului 2020, contribuția în cauză nu se calculează prin aplicarea unui procent "p" - care se aplică asupra consumului total trimestrial de medicamente, nu asupra vânzărilor -, ci după formula mai sus expusă. Cu privire la această formulă, instanța de fond în mod corect a constatat că reclamanta nu a formulat nicio critică concretă, aceasta fiind, de fapt, în eroare cu privire la metoda de calcul a contribuției claw-back. În ceea ce privește baza de calcul, aceasta este formată din consumul centralizat al medicamentelor la care se referă, nu din vânzările din perioada de referință ale reclamantei. Prin urmare, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod legal și temeinic argumentat a constatat că între noțiunea de consum și noțiunea de vânzări ale reclamantei nu există identitate, având în vedere că, consumul de medicamente poate proveni din stocuri mai vechi ale operatorului final, și nu doar din vânzările reclamantei din semestrul II al anului 2020. Taxa de claw-back se raportează la "vânzările" tuturor operatorilor finali din perioada de referință, și anume la medicamentele "folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății", și nu doar la medicamentele vândute direct către acești operatori de reclamantă în aceeași perioada. Nici criticile potrivit cărora este încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1, nu sunt întemeiate și nu pot fi primite, având în vedere faptul că taxa de claw-back este prevăzută de lege, astfel că aceasta respectă prevederile art. 1 din Protocolul 1 la CEDO. De altfel, s-a tranșat faptul că O.U.G. nr. 77/2011 nu stabilește o taxă contrara Constituției, conform Deciziei nr. 475/2019 a Curții Constituționale. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, astfel încât a respins-o ca atare, fiind menținută notificarea contestată ca legală și temeinică. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.