Decizia nr. 2085/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 135/2024 a Curții de Apel Bacău

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, sub nr. x/2024, la 13.09.2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților să asigure, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) medicamentul cu denumite comercială Rozlytrek 200mg (Entrectinib), pentru indicația terapeutica adenocarcinom pulmonar cu mutație genetică fuziune NTRK3 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 135 din 7 octombrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesual pasive și excepția inadmisibilității. A admis acțiunea și a obligat pârâții să asigure reclamantului pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului Rozlytreck 200 mg (Entrectinib) până la soluționarea dosarului aflat pe rolul Curții de Apel Bacău nr. 416/32/2024.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva sentinței nr. 135 din 7 octombrie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au exercitat recurs pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, criticând-o pentru nelegalitate, conform argumentelor expuse pe larg în cererile de recurs formulate. Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu consecința respingerii cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate. Recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Bacău Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Bacău a depus concluzii scrise, solicitând admiterea recursului formulat.

Aspecte procesuale Din verificările efectuate în baza de date DEPABD, a rezultat că intimatul-reclamant a decedat la 29 ianuarie 2025. La termenul de dezbateri din 10 aprilie 2025, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes a recurenților-pârâți în susținerea cererilor de recurs formulate și a reținut cauza spre soluționare pe excepția invocată. II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului Analizând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recurenților-pârâți în susținerea cererilor de recurs formulate, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și o va admite, cu consecința respingerii recursurilor, ca lipsite de interes, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În speță, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A. vizează obligarea pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului cu denumite comercială Rozlytrek 200mg (Entrectinib), pentru indicația terapeutica adenocarcinom pulmonar cu mutație genetică fuziune NTRK3, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău. Conform prevederilor art. 997 din C. proc. civ.: "(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt." Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura dispusă pe calea ordonanței președințiale este caracterizată de urgență și are un caracter provizoriu, fiind limitată sub aspect temporal, în sensul că poate fi dispusă numai până la data soluționării definitive a dosarului ce vizează fondul cauzei. Având în vedere obiectul concret al pretențiilor ce au fost deduse judecății pe calea cererii de ordonanță președințială, procedură ce prezintă un caracter sumar, cu efecte limitate în timp până la soluționarea pe fond a acțiunii ce face obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Bacău, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursurilor vor fi avute în vedere soluția pronunțată de prima instanță și eventuale modificări survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate. Așa cum s-a consemnat în considerentele expuse la pct. I.2 al acestei decizii, prima instanță a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant și a obligat pârâții să asigure acestuia, în mod provizoriu și pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, medicamentul cu denumite comercială Rozlytrek 200mg (Entrectinib), pentru indicația terapeutica adenocarcinom pulmonar cu mutație genetică fuziune NTRK3, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău. Din verificările efectuate în baza de date DEPABD, a rezultat că intimatul-reclamant A. a decedat la 29 ianuarie 2025 . În speță, Înalta Curte a apreciat că se pune problema subzistenței interesului în susținerea cererilor de recurs formulate în cauză, sens în care a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes a recursurilor exercitate de pârâți, în condițiile în care obligația stabilită pe calea ordonanței președințiale era strict legată de persoana reclamantului decedat. Or, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Se impune a se reține sub acest aspect și articolul 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului. Întrucât prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, este necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia. În acest context, ținând cont de faptul că pe parcursul procesului, ulterior pronunțării soluției de admitere a cererii de ordonanță președințială de către instanța de fond și învestirii instanței de recurs cu căile de atac promovate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, a intervenit decesul intimatului-reclamant A., Înalta Curte reține, față de obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, că interesul procesual în susținerea recursurilor pârâților nu mai este actual. În condițiile în care obligația de asigurare, în regim de compensare 100%, a medicamentului cu denumite comercială Rozlytrek 200mg (Entrectinib), a avut caracter executoriu, a vizat strict persoana reclamantului și nu se poate transmite moștenitorilor, o eventuală soluționare favorabilă a demersului părților ar fi lipsită de folosul practic ce caracterizează interesul pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu un asemenea demers judiciar. În consecință, cum interesul de a acționa al pârâților trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual potrivit art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cererile de recurs. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca lipsite de interes, menținând astfel sentința de fond atacată.