ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.03.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2400/2012

HOTĂRÂRE
30.03.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2400/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj sub nr. 5052/63/2011 din data de 2 februarie 2011,

contestatorul I.C.S.F. a chemat în judecată Casa de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor, solicitând anularea deciziei de pensie din 27

decembrie 2010 și menținerea drepturilor stabilite prin decizia cu același

număr din 8 ianuarie 2010.

Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 5953

din 13 aprilie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Dolj a reținut următoarele:

În raport de

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, s-a avut în vedere că acțiunea

este îndreptată împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administrației și

Internelor, competența de soluționare a cererii revenind instanței de la sediul

acesteia, respectiv Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr. 11144 din 9 decembrie 2011, Tribunalul București, secția a VIII-a,

conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței

teritoriale. A declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat

ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

S-a reținut că în

prezent Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Art. 154 din Legea

nr. 263/2010: "(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul."

S-a arătat totodată

că la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de

soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale,a Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se

soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr.

119/2000 arată că "(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare."

Decizia a cărei

anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr.

119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul

reclamantului pensionar la data de 2 februarie 2011, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată

către tribunalul de la sediul pârâtului.

S-a constatat că

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

1 ianuarie 2011, astfel că suntem în situația în care Legea nr. 119/2010 face

trimitere la o lege care s-a abrogat și se pune problema în ce măsură aceasta

mai poate să impună competența teritorială absolută la sediul pârâtului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ,

iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la

normele de procedură, raportate la C. proc. civ.

Când o lege specială

(19/2000),care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu

privire la competență, este înlocuită cu o altă lege (263/2010) și aveam o altă

lege specială (119/2010 ) care face trimite la normele de competența din legea

abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data

intrării ei în vigoare.

Art. 156 din Legea

nr. 263/2010 arată că "Prevederile prezentei legi, referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de

procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Art. 727. C. proc.

civ. arată că "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la

dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va

socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc."

S-a reținut că este

adevărat că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ.

dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură astfel că prin

analogie se poate interpreta că, și în cazul în care o lege specială trimite la

o normă de procedură abrogată, competența fiind o normă de procedură, atunci

acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură

din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

În finalul

considerentelor s-a arătat că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a

impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de

procedură trebuie să fie de imediată aplicare, prin respectarea normelor de

procedură în vigoare la momentul judecății.

Regulatorul de competență

urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea

argumentelor ce succed:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de pensie în baza

Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de

Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 2 februarie 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 2 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate

împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste

cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Dolj.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 martie 2012.

Procesat de GGC - AA

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-06-15
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4574/2012
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4121 din 23 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. 5584/63/2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauz
ÎCCJ 2012-11-14
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6987/2012
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 2 februarie 2011, reclamantul P.I.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.S. a M.A.N., anularea deciziei de pen
ÎCCJ 2012-02-09
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 610/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față; Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 5911/63/2011, reclamantul Z.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administrație
ÎCCJ 2012-10-04
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6042/2012
Asupra conflictului de competență, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, la data de 04 februarie 2011, reclamantul P.A.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a Ministerului Administrație
ÎCCJ 2012-11-15
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4552/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3825/2011 din 21 martie 2011 Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,
Sursă