ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1573/2025

Ședința publică din data de 19 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în principal, la obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Trastuzumab Deruxtecan (denumire comercială Enhertu) pentru indicația terapeutică Adenocarcinom de Joncțiune Gastrică și în subsidiar, la obligarea pârâtei Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale la evaluarea medicamentului Trastuzumab Deruxtecan (denumire comercială Enhertu) pentru includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau iară contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, pentru indicația terapeutică Adenocarcinom de Joncțiune Gastrică.

Prin sentința civilă nr. 235 din 10 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtul Ministerul Sănătății.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul, in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Intimații- pârâți Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Guvernul României au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursurilor.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția lipsei calității de folosință.

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută.

Capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și susținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de recurs, recurentul - reclamant a decedat la data de 7 ianuarie 2025.

Prin urmare, la acest moment, reclamantul este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, fiind incidente dispozițiile art. 40 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin cererea de ordonanță președințială putând fi executată doar față de reclamant, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor acestuia.

Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului și va respinge recursul ca fiind formulat de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității procesuale de folosință a recurentului - reclamant A., invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 235 din 10 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal ca fiind formulat de o persoană rămasă fără calitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.