ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 august 2025

Deliberând asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35/F din data de 27 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 166 alin. (6) lit. c) și art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă sesizarea formulată prin referatul nr. x/2025 din data de 20 iunie 2025 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov privind recunoașterea hotărârii nr. 1 Ls 13 Js 32873/17, pronunțată de Judecătoria Vaihingen an der Enz în data de 23.02.2018, definitivă în data de 03.03.2018, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani (730 de zile) închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 223, 224 alin. (1), (2) și (5) din C. pen. german.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Brașov a reținut că, potrivit art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana condamnată se află în România, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 din același act normativ și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine.

Totodată, a reținut că una dintre condițiile obligatorii de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 este cea prevăzută la lit. f), conform căreia, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va putea fi recunoscută și pusă în executare în România dacă, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei.

Astfel, a arătat că, prin hotărârea nr. 1 Ls 13 Js 32873/17, pronunțată de Judecătoria Vaihingen an der Enz în data de 23 februarie 2018, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 223, 224 alin. (1), (2) și (5) din C. pen. german, hotărârea rămânând definitivă la data de 03 martie 2018.

Față de cuantumul pedepsei aplicate, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 162 alin. (1) lit. b) din C. pen., termenul de prescripție a executării pedepsei fiind de 7 ani (un termen fix de 5 ani la care se adaugă în întregime durata pedepsei, respectiv 2 ani) care se calculează conform alin. (2) al aceluiași articol, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, în speță de la 03 martie 2018.

În această situație, cu luarea în considerare și a celor 60 de zile în care, pe perioada stării de urgență instituite din cauza pandemiei Covid-19, cursul termenului de prescripție a fost suspendat, executarea pedepsei s-a prescris în data de 02 mai 2025, anterior întocmirii certificatul emis de autoritățile germane în baza Deciziei cadru 2008/909/JAI (19.05.2025) și a sesizării autorităților române în vederea recunoașterii hotărârii de condamnare pronunțate de acest stat al UE.

În continuare, s-a arătat că, din informațiile furnizate prin intermediul certificatului de către autoritățile din Germania și de persoana condamnată la termenul din 26 iunie 2025, rezultă că față de A. a fost emis și un mandat european de arestare în vederea predării pentru executarea pedepsei aplicate prin hotărârea mai sus menționată, iar prin sentința penală nr. 58/PI/2022 din 15 iulie 2022 a Curții de Apel Oradea (atașată din oficiu la dosar în urma detaliilor furnizate de persoana condamnată cu ocazia dezbaterilor) s-a dispus: amânarea predării persoanei solicitate "până la soluționarea definitivă a cauzelor ce fac obiectul dosarelor nr. x/2021 și nr. y/2021 aflate pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc, în care persoana solicitată avea calitatea de inculpat, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se va amâna până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen."

Totodată, s-a apreciat că dispozițiile art. 90 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu sunt aplicabile în cauza de față, deoarece transmiterea de către autoritățile germane a mandatului european de arestare nu întrerupe cursul prescripției executării pedepsei, dispozițiile legale fiind incidente doar în situația în care statul român este stat emitent, dispozițiile legii române privind întreruperea prescripției nu pot fi aplicate decât prin raportare la activitatea derulată de instanțele naționale, nu și la demersurile făcute de autoritățile altui stat.

Împotriva sentinței penale nr. 35/F din data de 27 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în termen procedural a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În motivele de apel, Ministerul Public a invocat netemeinicia soluției pronunțate de Curtea de Apel Brașov întrucât, raportat la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și la cauzele de întrerupere a termenului de prescripție a executării pedepsei, prescripția executării pedepsei nu este îndeplinită.

În acest sens s-a arătat că, prin decizia penală nr. 866/AP din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, inculpatul A. a fost condamnat definitiv pentru o faptă comisă în perioada decembrie 2018- noiembrie 2019, astfel că, de la momentul noiembrie 2019 a început să curgă un nou termen al prescripției executării, care, la acest moment nu este împlinit.

Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să se constate că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii.

Examinând apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în raport cu dispozițiile legale incidente și cu motivele invocate, Înalta Curte îl constată întemeiat, pentru următoarele considerente:

Se constată că cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunțată de o instanță din Germania, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată "Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român".

Dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. a), b), c) din Legea nr. 302/2004, republicată statuează că:,,(6) Instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții:

a) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent;

b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9);

c) dispune, prin sentință, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.(...)"

Totodată, dispozițiile art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că "O hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când: lit. f) potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei", iar potrivit alin. (2) "Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege".

Dispozițiile art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România; consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României (...).

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute în art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, potrivit art. 163 alin. (2) din C. pen., "cursul termenului de prescripție a executării se întrerupe și prin săvârșirea din nou a unei infracțiunii".

Evaluând în continuare datele particulare ale cauzei, în coordonatele normative anterior arătate, Înalta Curte constată întrunirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii nr. 1 Ls 13 Js 32873/17 pronunțată de Judecătoria Vaihingen an der Enz în data de 23 februarie 2018, definitivă la data de 03 martie 2018, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani (730 de zile) închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 223, 224 alin. (1), (2) și (5) din C. pen. german.

În acest sens reține, prioritar, statutul de cetățean român al persoanei condamnate, dar și respectarea exigenței dublei incriminări a faptei pentru care a fost condamnat A., apreciind că, astfel cum aceasta este descrisă în hotărârea autorităților germane întrunește, potrivit legislației române, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. e) din C. pen.

În ceea ce privește motivul de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reține că, prin sentința penală nr. 58/PI/2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzelor ce fac obiectul dosarelor nr. x/2021 și nr. y/2021 aflate pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc.

Înalta Curte reține că infracțiunea ce a făcut obiectul analizei în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Târgu Secuiesc a fost comisă la data de 08 iulie 2017, astfel că nu întrerupe cursul prescripției executării pedepsei.

Însă, prin sentința penală nr. 100 din data de 04 aprilie 2023 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, definitivă prin decizia penală nr. 866/AP din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția penală pronunțată în dosarul nr. x/2021, inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, faptă săvârșită în perioada decembrie 2018 - noiembrie 2019, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare emisă de autoritățile germane (03 martie 2018).

Ca atare, la momentul epuizării noii infracțiuni comise (noiembrie 2019) a început să curgă un nou termen al prescripției executării pedepsei de 7 ani, care urmează a se împlini în luna noiembrie 2026 [termen calculat potrivit dispozițiilor art. 162 alin. (1) lit. b) din C. pen..].

Așadar, Înalta Curte constată că, în mod nefondat, prima instanță nu a dispus recunoașterea și punerea în executare a hotărârii nr. 1 Ls 13 Js 32873/17, pronunțată de Judecătoria Vaihingen an der Enz în data de 23 februarie 2018, definitivă la data de 03 martie 2018.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată, coroborat cu art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței penale nr. 35/F din data de 27 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025, va desființa hotărârea atacată și, rejudecând:

Va admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și în consecință, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune recunoașterea hotărârii nr. 1 Ls 13 Js 32873/17, pronunțată de Judecătoria Vaihingen an der Enz în data de 23 februarie 2018, definitivă la data de 03 martie 2018, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani (730 de zile) închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 223, 224 alin. (1), (2) și 5 din C. pen. german.

Va dispune continuarea executării pedepsei de 2 ani (730 de zile) într-un penitenciar din România și va deduce perioada executată de 114 zile de arest preventiv de la 02.11.2017 până la 23.02.2018, reținerea provizorie de 1 zi din 01.11.2017 și detenția de la 04.07.2022 la 18.07.2022.

Totodată, va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 274 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței penale nr. 35/F din data de 27 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

Desființează hotărârea atacată și, rejudecând:

Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și în consecință, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune recunoașterea hotărârii nr. 1 Ls 13 Js 32873/17, pronunțată de Judecătoria Vaihingen an der Enz în data de 23 februarie 2018, definitivă la data de 03 martie 2018, prin care numitul A., , a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani (730 de zile) închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 223, 224 alin. (1), (2) și 5 din C. pen. german.

Dispune continuarea executării pedepsei de 2 ani (730 de zile) într-un penitenciar din România.

Deduce perioada executată de 114 zile de arest preventiv de la 02.11.2017 până la 23.02.2018, reținerea provizorie de 1 zi din 01.11.2017 și detenția de la 04.07.2022 la 18.07.2022.

Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 august 2025.