ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 177/2026

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, secția Civilă la 13.11.2025, contestatorul Ministerul Finanțelor, în contradictoriu cu intimații A., Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, a solicitat instanței suspendarea provizorie a executării silite pornită de B. în dosarul nr. x/2021, până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulate în cadrul dosarului nr. x/2025 al Judecătoriei Iași, având ca obiect contestație la executare.

Prin sentința civilă nr. 15374/2025 din 24.11.2025, Judecătoria Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a pronunța astfel, a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2

1

) C. proc. civ. sunt aplicabile și în materia contestației la executare, în contextul modificării art. 651 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 6522/10.12.2025, Judecătoria Suceava, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași; a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere prevederile art. 714 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 719 alin. (1) C. proc. civ., raportate la dezlegările obligatorii cuprinse în decizia nr. 20/27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și a reținut că cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Iași, apreciind, totodată, că art. 127 C. proc. civ. nu este incident în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 24.12.2025.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea introductivă are ca obiect suspendarea provizorie a executării silite pornite în dosarul de executare nr. 941/T/2021 al B., până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulată în cadrul contestației la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2025 al Judecătoriei Iași; această cerere este fundamentată pe dispozițiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ., având natura unei cereri incidentale apărute în cursul executării silite.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestația se introduce la instanța de executare", iar conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)".

De asemenea, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. consacră o competență exclusivă în favoarea instanței de executare, statuând că aceasta soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În cauză, Judecătoria Iași, secția Civilă a încuviințat executarea silită împotriva debitorilor Tribunalul Iași și Ministerul Finanțelor Publice, potrivit încheierii din 21.07.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021; în consecință, această instanță a dobândit competența de a soluționa toate incidentele apărute în cursul executării silite, inclusiv cererea de suspendare provizorie formulată în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ. Singura modalitate prin care poate fi repusă în discuție competența instanței de executare ar fi chiar invocarea unui asemenea motiv în cadrul contestației la executare, și nu pe calea incidentală a verificării competenței.

Deși art. 651 alin. (1) C. proc. civ. a fost modificat prin Legea nr. 336/2022, în sensul introducerii unei trimiteri la aplicarea corespunzătoare a art. 127 C. proc. civ., această modificare a intervenit ulterior momentului încuviințării executării silite, astfel încât nu poate influența determinarea instanței de executare și nici competența acesteia de a soluționa incidentele apărute în cadrul procedurii deja declanșate. Or, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Prin urmare, în virtutea principiului unicității instanței de executare și în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3), coroborat cu art. 714 alin. (1) și art. 719 alin. (7) C. proc. civ., prin raportare la art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2026.