ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1730/2025

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2025

Asupra recursului de față, subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 06.05.2019, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în principal, constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive cuprinse în contractul de credit nr. x/06.08.2007 prevăzute la art. 1.3 lit. a) - referitor la comisionul de acordare de 2% aplicat la limita creditului acordat și perceput la data tragerii creditului -, art. 5.1 - privind dobânda variabilă -, coroborat cu art. 5.4 - potrivit căruia dobânda se consideră acceptată automat - și art. 6.3, privind obligația împrumutaților de a rambursa creditul în franci elvețieni, precum și eliminarea acestor clauze.

Au solicitat, de asemenea, stabilizarea cursului de schimb la valoarea de 1,9277 RON pentru 1 franc elvețian, valabilă la data încheierii contractului de credit, precum și obligarea pârâtei la refacerea graficului de rambursare, cu modificarea calculului ratei lunare la acest curs de schimb valutar.

De asemenea, au cerut ca pârâta să fie obligată să le restituie toate sumele percepute în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive, respectiv comisionul de acordare, în cuantum de 5.090 franci elvețieni, la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație, diferența dintre valoarea dobânzii efectiv achitate pe parcursul derulării creditului și valoarea dobânzii calculate potrivit formulei LIBOR 3M + o marjă fixă de 4,2%, diferența dintre valoarea fiecărei rate achitate lunar și cea datorată prin raportare la un curs de 1,9277 RON/franc elvețian, precum și dobânda legală calculată asupra sumelor ce urmează a fi restituite, începând cu data fiecărei plăți și până la restituirea integrală.

În subsidiar, doar în măsura respingerii cererii referitoare la stabilizarea cursului francului elvețian, reclamanții au cerut adaptarea pentru viitor a contractului, în sensul calculării sumelor datorate, începand cu data introducerii acțiunii, potrivit formulei LIBOR CHF + 4,2 p.p., la o valoare a francului elvețian de 2,31324 RON, reprezentând valoarea de 1,9277 RON a acestei monede de la momentul contractării, majorată cu 20%. Au mai solicitat ca pârâta să fie obligată să le restituie sumele reprezentând valoarea excedentară încasată, începând cu data introducerii acțiunii, și până la intrarea în vigoare a prevederilor contractuale, astfel cum acestea au fost adaptate, și să le plătească dobânda legală aferentă.

Prin sentința civilă nr. 8604/19.09.2019, Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul București.

Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 2472/25.10.2022, prin care a admis în parte cererea, a constatat nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în contractul de credit nr. x/06.08.2007 la art. 1.3, cu privire la comisionul de acordare, la art. 5.1, în ceea ce privește sintagma "dobânda se poate modifica în funcție de variația indicelui de referință și a marjei, conform deciziei băncii. Banca poate modifica dobânda în consecință, în orice moment, conform deciziei sale" și la art. 5.4. A obligat pârâta C. S.A. la plata către reclamanți a sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor constatate ca abuzive și nule absolut, de la data încasării acestora și până la data încetării perceperii lor, respectiv sumele achitate cu titlu de comision de acordare și dobândă peste valoarea dobânzii curente compuse din marja fixă a băncii de 4,2 %/an + valoarea indicelui LIBOR la 3 luni, de la 06.02.2008 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, și la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data plății fiecărei sume și până la achitarea integrală a debitului.

A dispus adaptarea pentru viitor a contractului de credit, în sensul că, începând cu data introducerii acțiunii, sumele datorate de reclamanți se vor calcula la o valoare de 2,31 RON pentru un franc elvețian.

A obligat pârâta la plata către reclamanți a sumelor încasate peste valoarea de 2,31 RON pentru un franc elvețian, începând cu data introducerii acțiunii, și la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data plății lor și până la achitarea integrală a debitului, precum și la emiterea unui nou grafic de rambursare.

A respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, C. S.A. a declarat apel principal, iar A. și B., apel incident.

Prin decizia civilă nr. 510A/22.03.2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul principal și a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a clauzei cuprinse în art. 1.3 din contractul de credit, cu privire la comisionul de acordare, obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumei cu acest titlu și a dobânzii legale aferente, adaptarea pentru viitor a contractului de credit și obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumelor reprezentând valoarea excedentară încasată peste valoarea de 2,31 RON pentru un franc elvețian și a dobânzii legale aferentă acestor sume. A menținut, în rest, sentința civilă atacată, a respins apelul incident ca nefondat și a obligat apelanții-reclamanți la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 3.383,93 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente etapei apelului.

Împotriva acestei decizii, A. și B. au declarat recurs, solicitând casarea ei în parte, cu consecința admiterii în tot a acțiunii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, au susținut că hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și că instanța de apel a încălcat sau a aplicat greșit normele de drept material; au invocat, astfel, cazurile de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Subsecvent expunerii circumstanțelor factuale ale litigiului, recurenții au relevat că soluția dată capătului de cerere referitor la clauzele cuprinse în art. 1.3 lit. a) și art. 6.3 din contractul de credit reflectă o greșită aplicare a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

Au susținut că respingerea, în apel, a pretenției referitoare la stabilizarea cursului valutar contravine jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-26/13, Kasler.

Au mai arătat că statuările curții de apel cu privire la adaptarea contractului pentru viitor reprezintă o greșită aplicare a teoriei impreviziunii.

Prin întâmpinările depuse la 13.08.2025 și 06.10.2025, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată.

Astăzi, în dezbateri, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Consacrat în art. 129 din Constituție și reglementat infraconstituțional în art. 457 din C. proc. civ., principiul legalității căilor de atac, regulă fundamentală a procesului civil, presupune că părțile pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, doar de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Cum acțiunea de față a fost introdusă la 06.05.2019, după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, sunt aplicabile modificările operate prin aceasta în privința regimului juridic al căilor de atac.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (...) în materia protecției consumatorilor (…)."

Acest text legal suprimă dreptul la recurs împotriva hotărârilor pronunțate în materiile pe care le enumeră expres și limitativ, inclusiv în materia protecției consumatorilor, căreia i se circumscrie și prezenta cauză, împrejurare confirmată în ședința publică de astăzi de apărătorul recurenților.

Dispozițiile legale anterior evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun concluzia că, de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluționată, în apel, categoria de litigii căreia i se circumscrie prezenta cauză, decizia civilă nr. 510A/22.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, era definitivă încă de la data pronunțării ei, nesusceptibilă, așadar, de exercițiul căii de atac a recursului.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

Totodată, va respinge și cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată, constatând că ele nu au fost dovedite în condițiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 510A/22.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge ca nefondată cererea intimatei-pârâte C. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2025.