ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1621/2025

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357 C. civ., Legea nr. 132/2017.

Prin sentința civilă nr. 761/PI din 10 octombrie 2024, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 150.000 RON cu titlu de daune morale, fiind respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 228/A din 07 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, apelul reclamantului A. a fost anulat ca netimbrat.

Prin aceeași decizie a fost admis apelul pârâtei B. S.A., fiind schimbată în parte sentința apelată, în sensul diminuării daunelor morale acordate reclamantului la suma de 105.000 RON. De asemenea, intimatul-reclamant a fost obligat la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 23 iulie 2025.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea recursului, pe fond solicitând respingerea ca neîntemeiat.

În dezvoltarea excepției inadmisibilității, se susține că obiectul dosarului este reprezentat de cererea reclamantului formulată în baza unei polițe RCA împotriva societății de asigurare pentru repararea prejudiciului moral produs ca urmare a accidentului din care a rezultat vătămarea corporală a recurentului. A arătat intimata că, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia asigurărilor.

Prin rezoluția din 1 octombrie 2025 a fost stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la 11 noiembrie 2025, cu citarea părților în ședință publică.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care dacă recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare.

Consacrat în art. 129 din Constituție și reglementat de art. 457 din C. proc. civ., principiul legalității căilor de atac, regulă fundamentală a procesului civil, impune părților să uzeze, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, doar de mijloacele procedurale prevăzute de lege și de căile de atac reglementate legal.

Demersul judiciar al reclamantului A. vizează obligarea asigurătorului B. S.A. la plata daunelor morale izvorâte din producerea accidentului rutier în urma căruia a rezultat vătămarea sa corporală.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe raportul de asigurare existent între pârâtă și intervenientul forțat C., fiind înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la data de 17.06.2024.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța supremă reține că prezentul recurs a fost declarat într-un litigiu din materia asigurărilor, menționată în mod expres în art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Conform art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Dispunând că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (…) în cererile pronunțate în materia (…) asigurărilor (…)", art. 483 alin. (2) C. proc. civ. suprimă dreptul la recurs împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în materia amintită.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din același cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate și având în vedere data introducerii acțiunii (17 iunie 2024), rezultă că hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o acțiune în materia asigurărilor este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel.

În consecință, întrucât dispozițiile legale enunțate exclud dreptul la recurs în materia asigurărilor, rezultă că decizia recurată este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 457 alin. (1), raportate la cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în baza art. 496 alin. (1) din același act normativ, va admite excepția inadmisibilității și, în consecință, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 228/A din 7 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.