ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1305/2025

HOTĂRÂRE

23.09.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1305/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba - Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, la data de 08.11.2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Interne - Casa de Pensii Sectoriala a M.A.I. a solicitat anularea actului administrativ - decizie nr. x/26.06.2024 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul pretențiilor reclamate, a solicitat să fie avute în vedere apărările formulate de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și înscrisurile depuse la dosar de către această structură.

De asemenea, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.

Prin sentința nr. 24 din 10 februarie 2025, Curtea de Apel Alba - Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă, litigii de muncă și asigurări sociale.

Curtea de Apel Alba - Iulia a reținut că, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ cu o cerere prin care acesta urmărește valorificarea unor drepturi de asigurări sociale, obiectul acțiunii constituindu-l anularea unei decizii privind recuperarea sumelor presupus a fi încasate necuvenit, cu titlu de prestații de asigurări sociale (pensie militară de stat).

Curtea a apreciat că, litigiul de față este de competența secției civile a tribunalului, întrucât vizează drepturi de pensie născute în temeiul legii nr. 223/2015.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 100-102 din Legea nr. 223/2015, jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel, litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii soluționându-se în primă instanță de tribunalul în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

A mai arătat că, potrivit art. 104 din același act normativ, prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare (la data sesizării instanței această lege fiind abrogată prin Legea nr. 304/2022).

Așadar, în condițiile în care reclamantul prin cererea de chemare în judecată urmărește soluționarea unui litigiu, susținând că i-a fost afectat dreptul la pensie, în ceea ce privește stabilirea competenței de soluționare a cauzei au întâietate regulile de procedură stabilite prin legile speciale, în acest sens fiind relevant și conținutul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, teza finală (competența revine instanței de contencios dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel).

Faptul că decizia casei de pensii sectoriale constituie, potrivit dispoziției legale enunțate, titlu executoriu, care se pune în executare potrivit Codului de procedură fiscală, are semnificație în planul executării silite, fără a califica decizia casei de pensii act administrativ fiscal.

Cu alte cuvinte, aplicabilitatea normelor de procedură fiscală în procedura executării unui act nu determină calificarea actului respectiv ca fiind act administrativ fiscal, susceptibil a fi dedus judecății în contenciosul administrativ.

Actul administrativ fiscal este definit în art. 1 Codul de procedură fiscală, iar decizia emisă de casa de pensii, așadar în materia drepturilor de asigurări sociale, nu poate fi asimilată actului astfel definit.

Pe de altă parte, Curtea a mai subliniat că dispozițiile art. 100 din Legea nr. 223/2015 pre-citate dau în competența tribunalelor litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii, astfel că toate litigiile care privesc reținerea și plata pensiilor se impune a fi soluționate unitar de instanțele specializate pentru cauze privind asigurări sociale.

Denumirea de către reclamant a cererii de chemare în judecată ca fiind "acțiune în contencios administrativ" nu este de natură să determine competența de soluționare a cererii în primă instanță, dată fiind împrejurarea că normele generale de competență în materie procesual civilă instituie criterii legate de obiectul cererilor și de calitatea părților pentru stabilirea instanței competente, iar nu criterii legate de denumirea dată de parte unei cereri.

Astfel, Curtea a arătat că petitul dedus judecății și motivele invocate de reclamant nu sunt de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, în absența unui raport juridic de drept administrativ ori fiscal.

Potrivit art. 95 pct. 4 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, competența de soluționare a litigiilor referitoare la drepturile de asigurări sociale (inclusiv cele referitoare la cuantumul pensiei militare de serviciu) sunt de competența în primă instanță a tribunalului, prin secția sau completul specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale.

Curtea de Apel Alba - Iulia a mai avut în vedere și Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii și a stabilit competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate ca fiind determinată în funcție de obiectul sau natura litigiilor.

Totodată, a menționat că, deși reglementează sistemul public de pensii, Legea nr. 360/2023, evidențiază expres, în cuprinsul Capitolului III - Jurisdicția asigurărilor sociale - art. 129 că:

"Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:... d) deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale."

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din 30 aprilie 2025, reclamantul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba și instanța a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.

Tribunalul Alba a reținut, în esență, că, deși în baza art. 101 din Legea nr. 223/2015, litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale, acest text de lege nu este aplicabil în cauză, întrucât obiectul prezentei cauze nu este reprezentat de o decizie de pensionare, ci de către un act administrativ, care reprezintă un titlu executoriu în baza art. 114 alin. (2) din Legea nr. 223/2015.

În plus, în conformitate cu dispozițiile art. 153 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data introducerii emiterii deciziei contestate, la lit. k) se prevede că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, text de lege care nu se regăsește însă și în cuprinsul Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, neputând fi apreciat ca aplicabil în cauză.

S-a mai reținut că art. 10 alin. (1) teza finală prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Totodată, s-a avut în vedere că însuși actul contestat face trimitere la dispozițiile Legii contenciosului administrativ și la necesitatea parcurgerii procedurii prealabile, precum și că reclamantul a stabilit în mod expres motivul de drept aplicabil, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 1394/2025, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba - Iulia. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Acțiunea formulată de reclamant, beneficiar de pensie de militară, vizează anularea actului constând în decizia nr. x/26.06.2024, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, privind recuperarea unor sume încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat.

În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 153 lit. l) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, întrucât vizează alte drepturi și obligații prevăzute de Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Obiectul prezentei cauze nu este reprezentat de o decizie de pensionare, ci de către un act administrativ, care reprezintă un titlu executoriu în baza art. 114 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

În lipsa trimiterii exprese a Legii nr. 223/2015 la Legea pensiilor din sistemul public, având în vedere și prevederile legale invocate de reclamant, instanța apreciază că se impun a fi avute în vedere dispozițiile cu caracter general din cadrul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Totodată, în justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, se constată că reclamantul a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, chiar actul contestat făcând trimitere la dispozițiile Legii contenciosului administrativ și la necesitatea parcurgerii acestei proceduri.

Pentru stabilirea competenței instanței de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii, cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ.

În cuprinsul art. 10 alin. (1) teza finală se prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Pe cale de consecință, în temeiul textelor de lege menționate, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, stabilită potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, față de domiciliul reclamantului din Jud. Alba, localitatea Aiud.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.