ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2277/2025

Ședința publică din data de 9 decembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 2501 din 7 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respins ca tardiv recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 179/R din 24 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 2501 din 7 noiembrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire.

Prin încheierea din 18 martie 2025 s-a dispus suspendarea judecății, în baza art. 411 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a prezentat în instanță și nici nu s-a cerut judecata în lipsă.

La 19 martie 2025, revizuenta A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 23 septembrie 2025, a fost anulată cererea de repunere pe rol a cauzei și s-a menținut măsura suspendării judecării cererii de revizuire, dispusă prin încheierea acestei instanțe din 18 martie 2025.

Totodată, s-a acordat termen pentru discutarea perimării la 9 decembrie 2025.

La termenul din 9 decembrie 2025, Înalta Curte a invocat excepția de perimare a cererii de revizuire.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând excepția de perimare a cererii de revizuire, se constată următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Perimarea este o sancțiune procedurală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de cererea formulată, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Ea intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, un anumit timp prevăzut de lege.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecată, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, se reține că, prin încheierea din 18 martie 2025, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Cu toate că la 19 martie 2025, revizuenta A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, prin încheierea din 23 septembrie 2025, cererea a fost anulată pentru lipsa semnăturii, potrivit art. 196 alin. (1) din C. proc. civ.. Prin aceeași încheiere, s-a menținut măsura suspendării judecării cererii de revizuire.

Înalta Curtea reține că revizuenta nu a efectuat niciun act de procedură, de la data suspendării cauzei, apt să conducă, în mod valabil, la reluarea judecății și nici nu a invocat vreo împrejurare de natură a suspenda sau întrerupe curgerea termenului de perimare.

În raport cu dispozițiile art. 416 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că termenul de perimare este un termen procedural legal peremptoriu și are un caracter imperativ, durata lui (6 luni în materie civilă) fiind destinată îndeplinirii formelor prescrise de lege pentru reluarea judecății; acest termen începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 18 martie 2025 și până la data împlinirii termenului de perimare de 6 luni, respectiv 18 septembrie 2025, se datorează culpei părții și că niciuna din părți nu a întrerupt cursul suspendării, în baza art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. a intervenit perimarea de drept cererii.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2501 din 7 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2501 din 7 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații BEJ B. și C..

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de recurs urmând a se depune la secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2025.