ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2264/2025

Ședința publică din data de 8 decembrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 22 februarie 2024, reclamanta S.C. A. Sucursala România a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. prin C. S.R.L., localitatea Suceava, județul Suceava, solicitând următoarele:

- plata sumei de 57.505,65 RON, reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate de catre S.C. A., în temeiul asigurării facultative CASCO;

- plata sumei de 2.300,2 RON, reprezentând reactualizarea cuantumului despăgubirii cu 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, respectiv 115,01 RON pe zi calculată pentru 20 zile întârziere, de la data expirării zilelor acordate pentru soluționarea cererii de despăgubire (28 ianuarie 2024) și până la data depunerii prezentei acțiuni, 16 februarie 2024;

- plata sumei corespunzătoare reactualizării despăgubirii cu 0,2% pe zi de întârziere calculată de la data depunerii prezentei acțiuni și în continuare până la data plății integrale și efective a despăgubirii.

- plata cheltuielilor de judecata reprezentând: taxa judiciară de timbru, onorarii avocați, eventuale cheltuieli de legalizare, cheltuieli de deplasare și orice alte cheltuieli asimilate cheltuielilor de judecată.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea prin raportare la prevederile art. 1.349, art. 1.357 și art. 2.210 din C. civ., Regulamentul General al Consiliului Birourilor în Sistem Carte Verde, dispozițiile Legii nr. 132/2017 și Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurarea obligatorie auto.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 1971 din 04 aprilie 2025, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, având în vedere că dreptul reclamantului are drept cauză existența poliței CASCO și că obligația pârâtului s-a născut din existența poliței RCA emisă de acesta, rezultă că obligația asigurătorului RCA este întemeiată pe raportul de asigurare, astfel că devin incidente dispozițiile art. 115 C. proc. civ.

A subliniat că asiguratul, respectiv intervenientul forțat are domiciliul în Brăila, tot acolo unde a avut loc și evenimentul rutier, împrejurare în raport de care a considerat ca fiind competentă teritorial în soluționarea cererii, Judecătoria Brăila.

Prin sentința civilă nr. 7511 din 07 noiembrie 2025, Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a subliniat că acțiunea este intentată exclusiv între două societăți profesioniste și că temeiul juridic al acțiunii în regres este răspunderea civilă delictuală (art. 1.349 și art. 1.357 din C. civ., indicat și de către reclamantă, prin cererea de chemare în judecată).

A mai reținut că în prezenta cauză, sunt aplicabile prevederile legale care reglementează competența alternativă pentru faptele ilicite, întrucât asigurătorul CASCO exercită, prin subrogare, creanța pe care asiguratul său o avea inițial împotriva persoanei vinovate și, implicit, împotriva asigurătorului RCA al acesteia.

Judecătoria Brăila, făcând trimitere la dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., art. 113 alin. (1) pct. 9 și art. 116 din același Cod, a concluzionat că odată ce reclamanta a ales să introducă cererea la Judecătoria Suceava, exercitându-și astfel dreptul de opțiune procedurală, această instanță devine competentă să soluționeze litigiul și că desesizarea Judecătoriei Suceava de la judecarea prezentei cauze s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Prin art. 107 alin. (1) C. proc. civ. se stabilește regula generală de competență sub aspect teritorial, care se aplică în cazul în care legea nu prevede expres o competență alternativă. Această regulă statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cererea de chemare în judecată pendinte are ca obiect acțiunea formulată de asigurătorul CASCO subrogat în drepturile păgubitului împotriva asigurătorului RCA al persoanei vinovate de producerea accidentului auto, prin care se solicită obligarea pârâtului la contravaloarea despăgubirii achitate, a sumei corespunzătoare reactualizării despăgubirii cu 0,2% pe zi de întârziere, precum și a sumei corespunzătoare reactualizării despăgubirii cu 0,2% pe zi de întârziere.

Conflictul de competență a fost determinat de calificarea juridică a cererii de chemare în judecată astfel formulate, în sensul că, o instanță a calificat-o ca fiind o acțiune întemeiată pe raportul de asigurare, în timp ce a doua instanță a considerat că temeiul juridic al acțiunii în regres este răspunderea civilă delictuală, împrejurare ce a determinat stabilirea unor norme de competență diferită.

Înalta Curte reține că pricina dedusă judecății este un litigiu care se grefează pe raporturi de asigurare, întrucât pretenția reclamantului are drept cauză existența poliței CASCO, iar obligația pârâtului se naște din existența poliței RCA emisă de acesta, aspect în raport de care competența teritorială este de ordine privată și alternativă, fiind incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) și cele ale art. 115 alin. (1), raportat la art. 116 C. proc. civ.

Art. 115 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, "în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află pct. (1) domiciliul sau sediul asiguratului; pct. (2) bunurile asigurate; pct. (3) locul unde s-a produs riscul asigurat".

Prin urmare, în materie de asigurare, poate fi introdusă acțiunea pentru plata despăgubirilor după dreptul comun, ori la instanța de la domiciliul pârâtului, ori la una dintre instanțele expres indicate de textul art. 115 C. proc. civ.

Întrucât obiectul acțiunii privește plata despăgubirilor rezultate în urma accidentului auto produs, rezultă că reclamanta, în temeiul art. 116 C. proc. civ., a uzat de dreptul de a se adresa instanței competente în circumscripția căreia își are sediul pârâtul, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., învestind în mod legal Judecătoria Suceava.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, neînțelegând astfel să se prevaleze de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care excepția de necompetență poate fi invocată "doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Prin urmare, atâta timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia a fost înregistrată cererea și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, fără a se putea dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

În consecință, prin alegerea exprimată de reclamantă prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea, de către pârâtă, a excepției de necompetență teritorială, Judecătoria Suveava a devenit, în mod exclusiv, competentă să judece prezentul litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 08 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.