ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.12.2025

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2255/2025

HOTĂRÂRE
04.12.2025
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2255/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 4 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la 31 iulie 2018, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Suceava a solicitat obligarea pârâților A., B., C., D., E., F., G. și H. la plata sumei de 206.662,62 RON, reprezentând prejudiciu material produs în perioada ianuarie 2014- decembrie 2016, a sumei de 87.272,17 RON, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 1 ianuarie 2014-30 iunie 2018, precum și a penalităților de întârziere calculate în continuare, până la data recuperării integrale a prejudiciului.

Prin încheierea nr. 970 din 8 octombrie 2018, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența în favoarea secției I civile a Tribunalului Suceava-complet de judecată specializat în litigii de muncă și asigurări sociale. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă la 8 noiembrie 2018.

Prin sentința civilă nr. 785 din 20 iunie 2024, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe civile, a formulat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 45 din 21 ianuarie 2025, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs reclamanta.

Recurenta-reclamantă a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., învederând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1.349 și urm. din C. civ. pentru atragerea răspunderii civile delictuale a intimaților-pârâți, reliefând modalitatea în care aceștia și-au îndeplinit, în mod defectuos, atribuțiile de serviciu. Prezentând detaliat circumstanțele de fapt, recurenta-reclamantă a conchis că intimații-pârâți au încălcat prevederile legale referitoare la întocmirea documentelor justificative, și anume art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 6 din Legea nr. 82/1991, pct. 1-2, pct. 4-5, pct. 13-14 din Secțiunea A a Anexei nr. 1 la Ordinul nr. 2634/2015, art. 23-24, art. 31 și art. 35 din Legea nr. 22/1969, art. 6-7, art. 9-10, art. 14 din Hotărârea nr. 2230/1969.

Prin întâmpinare, intimații-pârâți au invocat excepția nulității recursului, în baza dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin raportul întocmit la 10 octombrie 2025, s-a reținut că decizia recurată este susceptibilă a fi atacată cu recurs, că recursul este legal timbrat și declarat în termen, iar completul de filtru urmează a aprecia asupra excepției nulității recursului, invocată de intimații-pârâți prin întâmpinare.

Raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților.

Intimații-pârâți B., C. și D. au depus punct de vedere la raport, solicitând anularea recursului.

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de către intimații-pârâți prin întâmpinare, Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care trebuie, pe de o parte, să privească soluția atacată, iar, pe de altă parte, să se circumscrie motivelor de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurenta-reclamantă nu se raportează la argumentele reținute de către instanța de apel, atunci când a respins apelul, ca nefondat. Astfel, instanța de apel a înlăturat criticile de apel, constatând că acestea vizează fondul cauzei, în timp ce prima instanță a respins acțiunea, ca inadmisibilă, în considerarea faptului că, atât timp cât fapta ilicită alegată are ca izvor contractul individual de muncă, angajatorul nu are drept de opțiune între răspunderea contractuală și cea delictuală, conform art. 1350 alin. (3) din C. civ.. A mai reținut instanța de apel că soluția de admitere a excepției inadmisibilității nu a fost criticată în apel, astfel că a dobândit autoritate de lucru judecat, context în care criticile de apel vizând fondul cauzei nu pot fi analizate, în raport cu limitele efectului devolutiv, determinate de ceea ce s-a apelat, conform art. 477 din C. proc. civ.

Or, recurenta-reclamantă nu a formulat critici de nelegalitate a soluției recurate, prin raportare la raționamentul juridic ce a stat la baza pronunțării sale, ci a prezentat doar aspecte de privesc fondul cauzei, respectiv atragerea răspunderii civile delictuale a intimaților-pârâți, în raport cu legislația aplicabilă.

În aceste condiții, se constată că memoriul de recurs conține aspecte străine de soluția și considerentele deciziei recurate, fiind invocat, în mod formal, motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, în calea de atac extraordinară a recursului, nu pot fi invocate orice fel de nemulțumiri, ci doar acelea care privesc soluția atacată și care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată de către intimații-pârâți prin întâmpinare, și va anula recursul.

Anulează recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava împotriva deciziei civile nr. 45 din 21 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2025.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-11-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3910/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 12 octombrie 2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. Suceava, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 166
ÎCCJ 2021-10-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2133/2021
Ședința publică din data de 20 octombrie 2021 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin încheierea din 27 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a
ÎCCJ 2022-11-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2261/2022
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea ce formează obiectul recursului Prin decizia civilă nr. 202 din 13 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/20
ÎCCJ 2022-09-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1510/2022
Ședința publică din data de 20 septembrie 2022 Asupra cererii de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei I.1. Hotărârea atacată Prin decizia civilă nr. 329 din data de 8 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de
ÎCCJ 2018-05-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2204/2018
decizia nr. 1073 din 29 septembrie 2017 a respins apelul formulat de reclamanții A., B., C., D., H., I., și J., împotriva sentinței civile nr. 1793 din data de 17.06.2016 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, intimați fiind pârâții F., și G.,
Sursă