ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2228/2025

Ședința publică din data de 4 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă la 29 mai 2018, reclamanta U.A.T. Comuna Suceveni a solicitat obligarea pârâților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. la plata sumei de 479.447,84 RON, reprezentând prejudiciu cauzat în perioada 2013-2016, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 448 din 24 aprilie 2019, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N., a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind intrdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul A., l-a obligat pe acest pârât să plătească reclamantei suma de 69.434,24 RON, cu titlu de despăgubiri, a obligat reclamanta să plătească pârâților J., K., B., E. și F. câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 101A din 2 iunie 2022, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 74/2013, a constatat inopozabilitatea acestui act administrativ față de părțile în litigiu, a admis apelurile declarate de reclamantă și de pârâtul A. și a schimbat, în parte, sentința civilă nr. 448 din 24 aprilie 2019, în sensul că l-a obligat pe pârâtul A. la plata către reclamantă a sumei de 50.098 RON, a înlăturat mențiunea privind respingerea cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii de ședință din 15 ianuarie 2019, a obligat apelanții, în solidar, să plătească intimaților F., E., K. și B. câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, a compensat cheltuielile de judecată din apel între ele.

Prin decizia civilă nr. 2482 din 5 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârât, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia civilă nr. 101A din 2 iunie 2022 și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

Prin decizia civilă nr. 112A din 5 iunie 2024, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 74/2013, a constatat inopozabilitatea acestui act administrativ față de părțile în litigiu, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii de ședință din 15 ianuarie 2019, a schimbat, în parte, această încheiere, în sensul că a respins, ca nefondată, excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune față de pârâtul A., a admis apelul declarat de reclamantă și de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 448 din 24 aprilie 2019 și a schimbat, în parte, această sentință, în sensul că a admis, în parte, cererea și l-a obligat pe pârâtul A. să plătească reclamantei suma de 217.292 RON, cu titlu de despăgubiri, a înlăturat din cuprinsul sentinței mențiunea privind respingerea cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a înlăturat orice dispoziții contrare, a obligat apelanții, în solidar, să plătească intimaților F., E., K. și B. câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, l-a obligat pe apelantul-pârât la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, iar pe apelanta-reclamantă la plata către apelantul-pârât a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, a dispus compensarea cheltuielilor în apel și, în urma compensării, a obligat apelantul-pârât la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 1.000 RON.

Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs pârâtul A., solicitând casarea deciziei recurate, rejudecarea cauzei și constatarea faptului că prejudiciul cauzat reclamantei este în cuantum de 50.098 RON.

Recurentul-pârât a invocat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., învederând următoarele aspecte:

Instanța de apel a constatat nelegalitatea dispoziției nr. 74/2013, interpretând eronat prevederile art. 68, art. 70 și art. 115 din Legea nr. 215/2001 și neținând cont de faptul că dispoziția respectivă are caracter general cu privire la delegarea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu către viceprimar. Astfel, dispoziția a fost emisă în contextul în care, prin rechizitoriul nr. x/2012, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, s-a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. Ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale, a făcut cunoscut prefectului că se află sub incidența legii penale, acesta sugerându-i să-și delege atribuțiile către viceprimar. Procesul penal s-a finalizat prin sentința penală nr. 332/28.06.2018 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 147A/06.02.2019 a Curții de Apel Galați, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la lovire sau alte violente, pedeapsă ce a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 91 din C. proc. pen.. Prin urmare, dispoziția nr. x/2013 respectă prevederile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și a fost adusă la cunoștință publică, prin afișare la avizierul Primăriei Suceveni. Primind, sub semnătură, dispoziția nr. x/2013, viceprimarul a luat cunoștință de situație.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin raportul întocmit la 18 iunie 2025, s-a reținut că decizia recurată este atacabilă cu recurs, că recursul este legal timbrat și declarat în termen, iar completul de filtru urmează a aprecia asupra încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., inclusiv asupra cererii de renunțare la judecata recursului, formulată de recurentul-pârât, prin avocat, ca urmare a încheierii unei tranzacții judiciare cu intimata-reclamantă.

Raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților, care nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 18 septembrie 2025, s-a dispus admiterea, în principiu, a recursului, în vederea discutării în ședință publică, adică în condiții de contradictorialitate, cererea recurentului de renunțare la judecata recursului.

La termenul din 4 decembrie 2025, Înalta Curte a constatat că nu poate lua act de renunțarea la judecata recursului, întrucât nu a fost formulată personal sau în baza unui mandat special, astfel cum prevede art. 406 alin. (2) coroborat cu art. 81 alin. (1) din C. proc. civ., context în care a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de către instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite. Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel).

În cauză, se constată că, deși în memoriul de recurs s-au indicat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., totuși acestea au fost invocate în mod formal, din moment ce recurentul-pârât nu a dezvoltat argumente prin care să demonstreze incidența acestor motive de casare.

Pe de o parte, criticile invocate nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., din moment ce recurentul-pârât nu argumentează nemotivarea hotărârii recurate sau existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii în cuprinsul deciziei recurate, ci este nemulțumit, în mod generic, de modalitatea în care instanța de apel a soluționat excepția prescripției dreptului material la acțiune și fondul cauzei, raportat la situația de fapt reținută în urma coroborării mijloacelor de probă.

Deși invocă motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât se raportează, cu precădere, la modalitatea în care instanța de apel a valorificat concluziile raportului de expertiză întocmit de doamna expert O., cu toate că art. 264 alin. (2) din C. proc. civ. consacrată libertatea pe care o are instanța în a aprecia asupra forței probante a dovezilor. Doar legalitatea probelor poate fi cenzurată în recurs, nu și modalitatea în care acestea au fost apreciate, pentru a se reține o anumită situație de fapt, instanța de apel fiind suverană în această privință, din moment ce instanța de recurs nu are competența legală de a reinterpreta mijloacele de probă.

Mai mult, criticile recurentului-pârât ignoră raționamentului logico-juridic al instanței de apel, potrivit căruia, prin prisma dispozițiilor art. 2.532 alin. (1) pct. 3 din C. civ. raportate la cele ale art. 63 alin. (3) și (4) din Legea nr. 215/2001, în perioada 2013-2016, pârâtul A., în calitate de primar, a administrat bunurile comunei Suceveni în temeiul atribuțiilor conferite de lege, astfel că prescripția dreptului material la acțiunea ce vizează tocmai angajarea răspunderii sale civile delictuale, pentru fapte ilicite săvârșite în exercitarea atribuțiilor conferite de lege, a fost suspendată pe perioada mandatului de primar. Ca atare, instanța de apel a reținut că prescripția pentru faptele pretins a fi săvârșite pe perioada mandatului de primar nu a început să curgă decât la data încetării mandatului, respectiv în anul 2016, astfel că termenul de prescripție de 3 ani nu era împlinit la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Criticile invocate nu se circumscriu nici motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., din moment ce recurentul-pârât se raportează, în mod formal, la dispozițiilor Legii nr. 215/2001, fără a expune argumente punctuale de nelegalitate a deciziei recurate și, totodată, invocă aspecte care au fost deja tranșate, în mod definitiv, în ciclul procesual anterior.

Recurentul-pârât susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea excepției de nelegalitate a dispoziției nr. 74/2013 a Primarului Comunei Suceveni, reluând din nou apărările din apel, în sensul că, dat fiind că a fost începută urmărirea penală împotriva sa, s-a impus delegarea tuturor atribuțiilor sale către viceprimar, ceea ce îl exonerează de răspunderea civilă.

Or, aceste aspecte au fost deja tranșate prin decizia de casare pronunțată în ciclul procesual anterior. Astfel, prin decizia nr. 2482 din 5 decembrie 2023, Înalta Curte, respingând recursul formulat de pârât, a indicat, în mod explicit, că expunerea circumstanțelor de fapt care l-au determinat pe pârât, la acea dată primar al comunei Suceveni, să-și delege toate atribuțiile către viceprimar nu echivalează cu o veritabilă critică de nelegalitate cu privire la statuarea instanței de apel conform căreia nu este legală delegarea tuturor atribuțiilor primarului unei localități, o asemenea delegare echivalând cu o degrevare de orice responsabilitate, fapt ce contravine menirii acestei funcții elective. Instanța de recurs a concluzionat că sunt fără relevanță aspectele învederate cu privire la aducerea dispoziției la cunoștința viceprimarului, întrucât soluția de admitere a excepției de nelegalitate nu se raportează la o eventuală necomunicare a dispoziției, ci la imposibilitatea delegării ansamblului atribuțiilor primarului, reținând că dispoziția atacată este impropriu întemeiată în drept, textele de lege indicate nefiind de natură a justifica măsura luată în cuprinsul său.

În acest context, criticile recurentului-pârât aduc în discuție aspecte de drept care au fost tranșate, în mod definitiv, și care nu mai pot fi reanalizate, întrucât art. 501 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul".

Mai mult, motivul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune enunțarea normei de drept material aplicabile cauzei, prezentarea interpretării pe care partea o consideră corectă și argumentarea discordanței acestei interpretări cu cea dată de instanța de apel, acest caz de casare nefiind incident atunci când se critică problemele de drept dezlegate prin decizia de casare din ciclul procesual anterior. În absența unor critici care să privească decizia civilă recurată, instanța de recurs nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care partea urmărește a le invoca și nici dacă acestea se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 112A din 5 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2025.