ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2197/2025

Ședința publică din data de 02 decembrie 2025

Prin decizia civilă nr. 3044 din 25.09.2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 660/2023 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2023.

Împotriva deciziei nr. 3044 din 25.09.2024 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a formulat recurs reclamantul A., înregistrat la data de 11.11.2024 pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție și repartizat, spre competentă soluționare, completului nr. 2 noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 martie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere că, deși legal citate, părțile nu s-au înfățișat și nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din 02 octombrie 2025 cauza a fost repusă pe rol și s-a stabilit termen de judecată la 02 decembrie 2025, în vederea discutării perimării când Înalta Curte, invocând, din oficiu, excepția de perimare, a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții.

Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul prevederilor legale redate, perimarea reprezintă o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, care operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligență a părților care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În prezenta cauză, se constată că părțile, legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din 25 martie 2025, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii. Drept urmare, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă de la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, împlinindu-se la 25 septembrie 2025.

În consecință, din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, cauza a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (25 martie 2025) și până la data repunerii pe rol a cauzei trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât efectul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3044 din 25.09.2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, fiind perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3044 din 25.09.2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 decembrie 2025.