ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2192/2025

Ședința publică din data de 02 decembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 05.12.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând obligarea acestora la îndepărtarea investiției făcută de pârâți, constând în montarea de echipamente de telecomunicații în blocul imobilului unde locuiește reclamanta.

Prin sentința civilă nr. 359 din data de 07.04.2023, Judecătoria Sinaia a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și D. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței civile nr. 359 din data de 07.04.2023 a declarat, apel reclamanta A. înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă la data de 18.05.2023.

Prin încheierea de ședință din data de 06.12.2023, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a suspendat judecata apelului, în baza art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., față de decesul apelantei.

Prin decizia civilă nr. 790 din data de 6 noiembrie 2024 Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția perimării apelului, invocată din oficiu și a constatat perimată judecata apelului declarat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 359/07.04.2023 pronunțate de Judecătoria Sinaia, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. și D..

Prin decizia civilă nr. 96 din data de 09 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul E., moștenitor al reclamantei A., decedată în cursul judecății apelului, împotriva deciziei civile nr. 790 din data de 6 noiembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâți B. și D..

II. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 96 din data de 09 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a declarat recurs reclamantul E. - moștenitor al reclamantei A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 20.05.2025 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs).

Prin rezoluția din data de 27 mai 2025 s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind, în cadrul verificărilor, că recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin aceeași rezoluție, s-a constatat că recurentul-reclamant datorează pentru soluționarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON raportat la prevederile art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. recurentul a susținut că decizia civilă atacată este nelegală întrucât recursul nu a fost tardiv formulat.

A arătat recurentul că Tribunalul Prahova a transmis la data de 18 decembrie 2024 motivarea respingerii recursului iar pe portalul instanțelor de judecată recursul a apărut înregistrat la data de 24 decembrie 2024 și ulterior la data de 18 decembrie 2024. Tribunalul Prahova a primit recursul la data de 18 decembrie 2024 însă la Curtea de Apel Ploiești acesta apare înregistrat la data de 24 decembrie 2024, aspect ce demonstrează, în opinia recurentului, faptul că alegerea completului de judecată nu a fost efectuată în mod aleatoriu ci a fost desemnat un complet ce este implicat în monitorizarea sa și a familiei sale.

Prin memoriul de recurs, recurentul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a cauzei precum și cu privire la instrumentarea altor dosare civile și penale în care recurentul sau mama acestuia, decedată, a fost parte.

La data de 27 iunie 2025, intimații-pârâți B. și D. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat ca inadmisibil întrucât decizia civilă nr. 96/09.04.2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, atacată în prezenta cauză, este o hotărâre nesusceptibilă de a fi reformată pe calea recursului, fiind o hotărâre definitivă. Totodată, intimații-pârâți au solicitat judecata cauzei în lipsă.

La data de 14 iulie 2025 recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare iar ulterior a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a reluat, în esență, susținerile din memoriul de recurs.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 15 iulie 2025, s-a fixat termen de judecată la data de 02 decembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat în cauză.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului.

Examinând cale de atac formulată în cauză, în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune, așadar, faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, reformarea sau retractarea acesteia neputând fi obținută prin alte mijloace procedurale.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând în mod expres că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei."

Totodată, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Se constată că, în speță, recurentul-reclamant supune căii extraordinare de atac a recursului decizia civilă nr. 96 din data de 09 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I, hotărâre prin care a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de recurent împotriva deciziei civile nr. 790 din data de 6 noiembrie 2024 prin care Tribunalul Prahova, secția I civilă a constatat perimată judecata apelului formulat în dosarul nr. x/2022.

Pe cale de consecință, din moment ce decizia atacată are caracter definitiv, fiind pronunțată în recurs, aceasta nu mai poate forma obiectul analizei unui nou recurs, întrucât părțile nu pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, în afară de căile de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că exercitarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o modalitate de respingere a unei cereri adresate instanței, ca urmare a invocării unei excepții referitoare la neîndeplinirea condițiilor de exercitare a unui drept procesual.

Astfel, inadmisibilitatea căii de atac este acea sancțiune procedurală care împiedică soluționarea pe fond a criticilor deduse judecății instanței de control judiciar, având ca efect neprimirea acestora și rămânerea lor neanalizate, în contextul respingerii, ca inadmisibil, a demersului judiciar.

O atare concluzie nu prejudiciază drepturile părților, ci dimpotrivă, acestea au posibilitatea de a-și adapta conduita procesuală la dispozițiile legii, ceea ce răspunde rigorilor unei proceduri echitabile.

Deopotrivă, nu se poate aprecia că respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiție al recurentului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul E. - moștenitor al reclamantei A., împotriva deciziei civile nr. 96 din data de 09 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 decembrie 2025.