ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 146/2026

HOTĂRÂRE

03.02.2026

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 146/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 3 februarie 2026

După deliberare, asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 26.11.2025 pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț, BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite în beneficiul creditoarei B. a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628 din data de 22.11.2019 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2018, împotriva debitorilor Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Justiției.

II. Hotărârea Judecătoriei Piatra-Neamț:

Prin încheierea nr. 7493/02.12.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Piatra-Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum și Decizia RIL nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere pluralitatea de debitori ale căror sedii se află în circumscripția Judecătoria Sectorului 5 București și în cea a Judecătoriei Sectorului 1 București,

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București:

Prin sentința nr. 10846 pronunțată la data de 17.12.2025, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată de instanță din oficiu, s-a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț și, constatând ivit conflict negativ de competență, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a arătat că în speță este incident art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., având în vedere calitatea creditoarei de judecător în cadrul Judecătoriei Iași, ceea ce presupune o prorogare legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, astfel încât a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite în beneficiul creditoarei B. a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628 din data de 22.11.2019 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenței prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În conformitate cu aceste dispoziții, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului.

În titlul executoriu, calitatea de debitori revine Tribunalului Iași, Curții de Apel Iași și Ministerului Justiției, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 651 coroborat cu art. 112 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, competența teritorială revenea oricăreia dintre judecătoriile în circumscripția cărora se găseau sediile debitorilor urmăriți, iar reclamantul (creditoarea) avea posibilitatea de a alege dintre acestea instanța pe care să o sesizeze (conform art. 116 C. proc. civ.).

De aceea, erau competente fie Judecătoria Iași, fie Judecătoria Sectorului 5 București.

În speță se mai evidențiază însă un aspect relevant în stabilirea competenței, și anume că reclamanta (creditoarea) are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Iași.

Art. 127 C. proc. civ., purtând denumirea marginală "Competența facultativă", prevede că:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2)

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Aceste prevederi legale au o dublă semnificație: pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitate de reclamant al unei pricini, iar pe de altă parte, prevăd o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

Norma analizată instituie și o competență teritorială facultativă (alternativă), întrucât reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Această alegere trebuie exercitată de reclamant la data sesizării instanței.

Rațiunea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. este aceea de a oferi părților pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței.

Înalta Curte constată că în cauză nu se poate aprecia că reclamantul este Biroul executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea executării silite, o atare concluzie având caracter formal și ignorând prevederile art. 666 C. proc. civ.

Din economia acestei dispoziții legale, rezultă că executorul judecătoresc solicită instanței încuviințarea executării silite cerute de creditor (a cărui cerere de executare silită este atașată cererii de încuviințare a executării). Prin urmare, adresându-se instanței de executare executorul judecătoresc acționează pentru și în numele creditorului, care este în fapt cel care declanșează demersul judiciar reglementat de art. 666 C. proc. civ.

În consecință, de vreme ce creditoarea a exercitat cu ocazia cererii de executare silită (prin intermediul executorului judecătoresc petent) dreptul de opțiune prevăzut de art. 127 C. proc. civ. și a sesizat o judecătorie (Judecătoria Piatra Neamț) situată într-o curte de apel învecinată celei care ar fi fost competentă să soluționeze cererea (Judecătoria Iași), rezultă că instanța inițial sesizată era competentă a soluționa cauza.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 666 coroborate cu cele art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 127 din același Cod, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite deduse judecății în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău, învecinată Curții de Apel Iași.