ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 134/2026

Ședința publică din data de 3 februarie 2026

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.2.1, s-a anulat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu: (i) excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportat la art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (1) și (3) si art. 126 alin. (2) din Constituția României; (ii) excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) din Constituția României; (iii) excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, raportat la art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) din Constituția României, formulată de petentul A..

Hotărârea a fost pronunțată cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Împotriva acestei încheieri a fost formulat recurs de către recurenții A. și B., la data de 17 noiembrie 2025, în cuprinsul acestei cererii menționându-se că motivarea căii de atac se va depune după comunicarea încheierii atacate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 20 noiembrie 2025 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului C9, fiind stabilit termen de judecată la data de 3 februarie 2026, cu citarea părților, în ședință publică.

Examinând recursul în raport cu excepția de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac, pentru următoarele considerente:

Având în vedere cadrul procesual al judecății pendinte, care privește recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins sesizarea Curții Constituționale, Înalta Curte constată că analiza excepției nulității recursului, ce vizează modul (condițiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac, deci legala învestire a instanței, primează suspendării judecății cauzei pentru lipsa părților, care, în caz de admitere, nu ar avea alt efect decât cel de temporizare a judecății, de amânare a dezbaterii recursului, cu nesocotirea principiului celerității soluționării acestei căi de atac, ce rezultă din dispozițiile tezei finale a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Invocarea excepției de neconstituționalitate în cauză are natura unui incident procesual, iar soluționarea cererii de recurs în termenul de 3 zile prevăzut de art. 29 alin. (5) teza finală din lege, mai sus menționat, nu este compatibilă cu aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepției de nulitate a recursului, se observă că cererea de recurs formulată de petenți nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, iar singura mențiune din cuprinsul memoriului de recurs se referă la faptul că motivarea căii de atac va fi depusă după ce li se va comunica hotărârea atacată.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunțare.

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Făcând aplicarea acestor dispoziții la speța dedusă judecății, reiese că, astfel cum prevede art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, în cazul în care termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii (în cauză - termenul de 48 de ore curge de la pronunțare), motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

În conformitate cu mențiunile de pe procesul-verbal de înmânare existent la dosarul nr. x/2022/a1.2.1*, reiese faptul că încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.2.1, a fost comunicată petenților la data de 17 decembrie 2025, dată de la care începea să curgă termenul de 48 ore prevăzut de lege pentru motivarea căii de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

Reiese faptul că termenul pentru motivarea căii de atac s-a împlinit la ora 00:00 a zilei de 20.12.2025 sau cel mai târziu la data de 22.12.2025 (luni), fără ca recurenții-petenți să fi depus la dosar motivele de recurs, în conformitate cu textele legale anterior menționate.

Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În materia specială de față motivele recursului nu trebuie să îndeplinească cerințele formale prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în sensul încadrării acestora în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute limitativ în această normă, dar este necesar, în vederea controlului de legalitate, ca partea interesată să arate care sunt motivele pentru care cererea de sesizare a Curții Constituționale îndeplinește cerințele cumulative ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, contrar celor reținute în hotărârea atacată.

Prin nemotivarea căii de atac în termenul prevăzut de lege, în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului.

Având în vedere dispozițiile anterior menționate, constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv aceea a anulării căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva încheierii de ședință din data de 13 noiembrie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.2.1, în contradictoriu cu intimata C. S.A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 februarie 2026.