ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1558/2025

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă la data de 03.01.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Timiș, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul să emită adeverința care să-i ateste indemnizația de încadrare, recalculată, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000, conform titlului executoriu sentința civilă nr. 2193/09.12.2020 a Tribunalului Alba, secția I civilă, iar în caz de refuz, să-i plătească daune-cominatorii de 100 RON/zi de întârziere, începând cu a treizecea zi de la rămânerea definitivă a hotărârii până la eliberarea efectivă a adeverinței, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 978/LM/10.10.2024, Tribunalul Bihor, secția I civilă a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe civile, A. a declarat apel.

Prin încheierea din 01.04.2025, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a dispus suspendarea judecății apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, a invocat dispozițiile art. 414 C. proc. civ. și a susținut că măsura suspendării nu este legală, întrucât neprezentarea sa la termenul de judecată nu echivalează cu lipsa interesului în soluționarea cauzei, iar menținerea suspendării îl prejudiciază, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil, garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

De aceea, instanța de recurs trebuie să verifice dacă motivele invocate se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul își întemeiază recursul pe cel puțin unul din motivele de casare prevăzute limitativ de lege, aducând critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arătând greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de casare expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deși prin încheierea recurată, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a dispus suspendarea judecății apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin memoriul său, autorul căii de atac nu a formulat nicio critică de nelegalitate la adresa acestei încheieri, ci a menționat numai că suspendarea îl prejudiciază și neprezentarea sa la termenul din 01.04.2025 nu demonstrează lipsa de interes pentru litigiul cu care a învestit instanța.

Așa fiind, aceste critici excedează cadrul căii de atac a recursului, care ar fi presupus controlul de legalitate doar al încheierii din 01.04.2025, prin care instanța de apel a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părților, în condițiile în care niciuna nu a solicitat judecata în lipsă.

De aceea, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică aptă a fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nefiind întrunite exigențele acestei norme de drept impuse sub sancțiunea nulității recursului.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 01.04.2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2025.