ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 267/2025

Ședința publică din data de 05 februarie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 28.12.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, obligarea pârâților la restituirea sumelor achitate de reclamant în perioada iulie 2019-mai 2020 pentru suportarea tratamentului medical oncologic, respectiv suma de 762.867 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 precum și dispozițiile legale menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Sănătății a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de interes, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii.

Prin întâmpinare, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii. A solicitat introducerea în cauză a următoarele instituții sanitare: Centrul de Diagnostic și B. S.R.L., C., S.C. D. S.R.L., E.. A solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a CNAS, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 770/2022, Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secție civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă la data de 25.05.2022, sub nr. dosar x/2021

Prin sentința civilă nr. 1665/02.11.2022, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București; a respins acțiunea față de acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată; a admis, în parte, acțiunea; a obligat pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România la plata, către reclamant, a sumei de 301.268,16 RON și 52.684,74 euro, în echivalent RON, la cursul BNR, la data plății, reprezentând contravaloarea medicamentului Pembrolizumab (denumirea comercială Keytruda), suportată de reclamant în perioada iulie 2019-mai 2020; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1131/A/19.09.2023, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței civile nr. 1665/02.11.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția aV-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 1605 din 12 iunie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva deciziei nr. 1131 A din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva aceleiași decizii.

La 23 iulie 2024, pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată contestația în anulare exercitată de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România sub nr. x/2024.

În expunerea argumentelor, subsumate motivului de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestatoarea a pretins că decizia pronunațată în recurs este lovită de nulitate absolută având în vedere că a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată, respectiv reclamantul A., și din această perspectivă procedura de citare a acestuia nu a fost legal îndeplinită, fiind viciată.

În continuare, a arătat că judecata s-a făcut prin citarea părții la sediul unui avocat care nu s-a prezentat la nici unul dintre termenele de judecată, ci doar și-a menționat domiciliul ales și a depus o delegație în fața primei instanțe.

În atare context, Înalta Curte de Casație și Justiție avea obligația de a verifica atât procedura de citare, cât și mandatul avocatului ales pentru realizarea unei judecăți ce corespunde normelor de drept procesual civil, așa cum impun prevederile art. 154 și art. 158 din C. proc. civ., prealabil analizării conținutului raportului juridic dedus judecății, instanța având obligația să stabilească care sunt părțile, persoane fizice sau juridice ce se pretind că ar fi titularele drepturilor și obligațiilor civile ce alcătuiesc relația socială reglementată de norma de drept civil, relație socială pe care instanța o analizează. Or, necesitatea citării părților rezidă din conținutul art. 85 din C. proc. civ.

În acest sens, citarea părților implicate într-un proces civil reprezintă una dintre garanțiile procesuale cele mai importante pentru respectarea dreptului fundamental la apărare, consacrat atât la nivelul convențiilor internaționale, la nivel constituțional, dar și jurisprudențial, Înalta Curte de Casație si Justiție apreciind prin deciziile pronunțate, că măsura citării, în proces, a tuturor părților este de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și explicat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca fiind dreptul ca fiecare parte să-si pledeze cauza în aceleași condiții.

În egală măsură, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 435 alin. (1) și art. 56 din C. proc. civ. dar și art. 35 din C. civ.

La 10 octombrie 2025, intimatul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestației în anulare formulate de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Examinând contestația în anulare, cu prioritate asupra admisibilității căii extraordinare de atac, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare de drept comun este acea cale extraordinară de atac cu ajutorul căreia părțile interesate urmăresc retractarea unei hotărâri judecătorești definitive, astfel cum prevede art. 503 alin. (1) C. proc. civ., cu condiția ca acel motiv să nu fi putut fi invocat anterior în apel sau recurs.

Motivul pentru care se poate exercita contestația în anulare de drept comun rezultă expres din norma legală menționată, care stipulează astfel: "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.".

Ca atare, această cale de atac se poate exercita în măsura îndeplinirii cumulative a două condiții: contestatorul nu a fost legal citat și nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. De asemenea, rezultă că se impune ca motivul de contestație în anulare să vizeze vicii procedurale care să afecteze procedura de citare desfășurată în fața instanței care a pronunțat atacată.

Prin urmare, ceea ce sancționează norma legală înscrisă în art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. este realizarea unei judecăți cu încălcarea obligației imperațive vizând citarea părților, întrucât conform art. 153 alin. (1) C. proc. civ. instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel".

Neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea, poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestației în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a invoca și este sancționată, potrivit art. 178 alin. (2) C. proc. civ., cu nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de partea vizată de neîndeplinirea actului procedural.

Introducerea unei contestații în anulare trebuie să fie justificată în persoana contestatorului care, doar el, se poate prevala de neregularitățile procedurale, neavând posibilitatea procesuală să formuleze contestație în anulare pentru neîndeplinirea legală a procedurii de citare a altor părți din proces sau pentru a proteja alte persoane care ar putea lua parte la judecată, în contra cărora s-ar pretinde producerea acelor neregularități.

Prin urmare, contestatorii nu au abilitatea procesuală să formuleze contestație în anulare pentru neîndeplinirea legală a citării altor părți din proces.

În cauza de față, prin contestația în anulare dedusă judecății, contestatoarea Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a invocat nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu o altă parte din proces, respectiv cu reclamantul A., susținând că neregularitatea procedurală este datorată împrejurării că, pe de o parte, procedura de citare a fost efectuată la domiciliul procesual ales al avocatului ales al părții reclamante, care nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată, iar pe de altă parte, că la momentul pronunțării deciziei din apel și din recurs, reclamantul A. era decedat.

Înalta Curte constată că prin motivul de contestație formulat în cauză nu au fost invocate neregularități privind citarea contestatoarei în fața instanței de recurs, care a pronunțat decizia civilă nr. 1605 din 12 iunie 2024, ce face obiectul căii de atac, ci neregularități privind procedura de citare cu o altă parte, respectiv cu reclamantul A..

În atare context, se reține că susținerea contestatoarei referitoare la încălcarea obligației legale privind citarea reclamantului A. nu poate atrage incidența dispozițiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. și anularea deciziei atacate, așa cum se solicită prin cererea dedusă judecății, având în vedere că în promovarea demersului său procesual, aceasta se prevalează, în mod nepermis, de o pretinsă neregularitate procedurală în privința căreia legiuitorul a recunoscut, expresis verbis, legitimare procesuală exclusiv părții vizate de respectivele acte procedurale.

În legătură cu aserțiunile contestatoarei referitoare la nulitatea hotărârilor judecătorești din apel și recurs ca urmare a pronunțării acestora în contradictoriu cu o persoană care nu mai avea capacitatea procesuală de folosință, respectiv împrejurarea că reprezentantul convențional al reclamantului nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată din fața instanței de apel și recurs dar și celelalte aspecte referitoare la modul la care instanțele de fond au făcut aplicarea dispozițiilor art. 154 și art. 158 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acestea exced cadrului procesual dedus judecății în care este examinată exclusiv admisibilitatea contestației în anulare prin raportare la legitimarea procesuală a contestatoarei în promovarea contestației în anulare întemeiate, în drept, pe dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum alegațiile contestatoarei nu se referă la nelegala procedură de citare a sa în etapa procesuală anterioară, în calitate de parte vizată direct de această pretinsă neregularitate procedurală, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva deciziei nr. 1605 din 12 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva deciziei nr. 1605 din 12 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței