ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1669/2025

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025 Asupra contestației în anulare, constată următoarele: Prin decizia nr. 616 din 6 martie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iași împotriva deciziei civile nr. 267 din 27 iunie 2024 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Împotriva acestei decizii, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iași a formulat contestație în anulare - cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 56 mai 2025, sub dosar nr. x/2025, fiind fixat termen pentru soluționare la 14 octombrie 2025. În cuprinsul contestației în anulare, contestatoarea a invocat motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc.

civ., arătând că instanța de recurs a reținut că decizia recurată a fost comunicată recurentei-pârâte Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iași prin poșta electronică la 31 iulie 2024, conform raportului de transmitere de la dosarul curții de apel, potrivit dispozițiilor art. 165 pct. 3 C. proc. civ. Contrar celor reținute de instanța de recurs, cererea care se regăsește la dosarul Curții de Apel Iași nu este o cerere formulată de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iași, ci de către consilierul juridic cu atribuții delegate în dosar, fiind indicată adresa personală a acestuia, nicidecum adresa oficială publică electronică a recurentei-pârâte. Pe de altă parte, acest înscris la care instanța face trimitere reprezintă o cerere pentru a solicita acces la dosarul electronic al instanței, în vederea vizualizării actelor dosarului și nu pentru comunicarea oficială a actelor procedurale emise de instanța de apel.

Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de apel, adresa indicată de apelant pentru comunicarea tuturor actelor de procedură a fost adresa poștală de la sediul instituției, respectiv Iași, B-dul x, nr. 11. Contestatoarea solicită să se constate că procedura de comunicare nu a fost îndeplinită de instanța de apel, astfel încât în mod eronat s-a realizat raportarea instanței la data de 31 iulie 2024, ca fiind data de comunicare a hotărârii judecătorești ce a format obiectul recursului. În al doilea rând, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (6) C. proc. civ., citațiile și celelalte acte de procedură se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta, or acestea au fost primite la data de 5 august 2024. În drept, a invocat dispozițiile art. 154 alin. (6), art. 163, art. 470 și art. 503 și următoarele C. proc.

civ. Examinând contestația în anulare din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea supusă analizei s-au invocat, drept motive ale contestației în anulare, dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale." Textul de lege vizează greșeli materiale cu caracter procedural, esențiale, determinante pentru soluția pronunțată, greșeli care să fi dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.

Din conținutul deciziei contestate nu rezultă existența unor astfel de greșeli materiale care să ducă la anularea acesteia. Când instanța de judecată, cunoscând actele și lucrările dosarului, realizează o apreciere, o interpretare proprie a normelor legale incidente în speță, nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul textului legal, ci eventual o greșeală de judecată.

În cauză, drept motive de promovare a căii extraordinare de atac, contestatoarea invocă, în esență, faptul că instanța de recurs a reținut, în mod eronat, că decizia recurată a fost comunicată recurentei-pârâte Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iași prin poșta electronică la 31 iulie 2024, argumentând faptul că, pe de o parte, consilierul juridic cu atribuții de reprezentare a recurentei în dosar a indicat adresa sa personală, nicidecum adresa oficială publică electronică a părții și că, pe de altă parte, înscrisul la care instanța a făcut trimitere reprezintă o cerere de solicitare a accesului la dosarul electronic al instanței în vederea vizualizării actelor dosarului și nu pentru comunicarea oficială a actelor procedurale emise de instanță.

Or, toate aceste critici expuse de contestatoare nu se circumscriu motivului de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. pentru promovarea căii extraordinare de atac, ci reprezintă, de fapt, adevărate motive de recurs, supuse deja analizei instanței de recurs. În consecință, aspectele prezentate în motivarea căii de atac nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestații în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru că soluția nu ar fi una corectă, în conformitate cu opinia contestatoarei.

Pentru considerentele expuse, constatând că, în cauză, criticile deduse judecății nu se circumscriu motivului de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iași împotriva deciziei nr. 616 din 6 martie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2025.