ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de petenta A., constată următoarele:

Prin încheierea din 16.02.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Oltenița, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița emisă la data de 15.11.2023 în dosarul de urmărire penală nr. 870/P/2022, soluție menținută prin ordonanța nr. 73/II-2/2023 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași.

Împotriva încheierii din 16.02.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, a declarat contestație, petenta A..

Prin încheierea nr. 51/CO/CP din data de 22 aprilie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Călărași, secția penală, în baza art. 425

1

alin. (1) și alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 341 alin. (8) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoarea petentă A. împotriva încheierii din 16.02.2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Oltenița în dosarul x/2024

Împotriva încheierii nr. 51/CO/CP din data de 22 aprilie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Călărași, secția penală, petenta A. a formulat recurs în casație, la data de 13 mai 2025 .

Prin cererea de recurs în casație, petenta, a susținut, în esență, că încheierea nr. 51/CO/CP din data de 22 aprilie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024 de către Tribunalul Călărași, secția penală este nelegală și netemeinică motivat de faptul că acesteia i se încalcă mai multe drepturi civile fundamentale ce sunt garantate de Constituția României, respectiv dreptul de proprietate, dreptul la moștenire și dreptul la un proces echitabil.

*****************

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că că cererea de recurs în casație formulată de petenta A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Astfel, potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., "recursul în casație poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel (…)".

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casație poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție în virtutea competenței funcționale recunoscute acestor instanțe prin dispozițiile art. 38 alin. (2) [art. 39 alin. (2) în cazul curților militare de apel], respectiv art. 40 alin. (2) din C. proc. pen.

Altfel spus, sunt exceptate de la recurs în casație hotărârile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație ca instanțe de fond, iar în ceea ce privește instanța supremă - și ca instanță de recurs în casație, precum și cele pronunțate în exercitarea altor funcții judiciare recunoscute acestora prin lege, altele decât cea de judecată în apel.

Deopotrivă, sunt exceptate de la recurs în casație hotărârile pronunțate de organele judiciare care nu au competențe de instanță de apel, respectiv judecătoriile și tribunalele.

În raport cu aceste considerații teoretice se constată că, în cauza de față, calea extraordinară de atac a recursului în casație a fost exercitată de petenta A. împotriva încheierii nr. 51/CO/CP din data de 22 aprilie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024 de către Tribunalul Călărași, secția penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea petentă A. împotriva încheierii din 16.02.2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Oltenița în dosarul x/2024 Or, o astfel de hotărâre nu poate face obiectul recursului în casație, neconstituind o hotărâre pronunțată în calea de atac a apelului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Totodată, se reține faptul că cererea de recurs în casație nu îndeplinește nici condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât petenta nu a invocat niciun caz de casare prevăzut de 438 alin. (1) C. proc. pen. sau argumente care să se subsumeze vreunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Așadar, în principal, se remarcă faptul că petenta nu a indicat niciun caz de casare, iar în subsidiar, faptul că prin conținutul lor, criticile expuse nu aduc în discuție aspecte de legalitate care s-ar putea circumscrie, măcar formal vreunui caz de recurs în casație din cele prevăzute expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Or, indicarea concretă a unuia dintre cazurile de casare prevăzut de lege constituie o condiție de admisibilitate a cererii de recurs în casație, a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea căii de atac extraordinare.

Mai mult, nemulțumirile recurentului excedează cenzurii pe calea recursului în casație al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea oricăror pretinse nelegalități, ci exclusiv examinarea hotărârii atacate prin prisma celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 51/CO/CP din data de 22 aprilie 2025 a Tribunalului Călărași, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată recurenta petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 51/CO/CP din data de 22 aprilie 2025 a Tribunalului Călărași, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2025.