ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 767/2025

Ședința publică din data de 13 mai 2025

Prin sentința civilă nr. 4273/2018 din 18 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria Constanța, secția Civilă au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active, prescripției și exercitării cu rea-credință a dreptului la acțiune, ca neîntemeiate.

De asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 888 din 24 iunie 2022 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă s-a luat act că intimatul C. a renunțat la cererile formulate la data de 22.06.2020 și de 19.11.2020 și s-a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecății apelului, formulată la 19.05.2022.

A fost admis apelul și a fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul admiterii în parte a acțiunii, fiind obligați pârâții C. și D., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 106.970,25 RON, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate în dosarele nr. x/2011 și nr. y/2014

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Au fost obligați în solidar intimații la plata sumei de 4.084 RON către apelantă, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu curator special și cotă-parte onorariu expert.

Prin încheierea din 14 iunie 2023 s-a pus în vedere recurentului-pârât C., sub sancțiunea suspendării cauzei, să depună în termen de 20 zile traducerea în limba germană, de către un traducător autorizat, a cererii de recurs, a întâmpinării și a răspunsului la întâmpinare.

De asemenea, a fost prorogată discutarea cererii de suspendare formulată de recurent până la soluționarea procedurii de insolvență a intimatului D., a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes invocate prin răspunsul la întâmpinare, precum și a excepției nulității recursului pentru nemotivare invocate prin întâmpinare.

Prin încheierea din 19 iunie 2023 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2015 a fost admisă cererea recurentului-pârât de acordare a ajutorului public judiciar sub forma plății onorariului necesar traducerii autorizate în limba germană a cererii de recurs, a întâmpinării formulate de A. S.R.L. și a răspunsului la întâmpinare.

În temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, a fost stabilit onorariu provizoriu în cuantum de 2.000 RON, după prestarea serviciului urmând ca instanța să stabilească onorariul definitiv. S-a reținut că, în temeiul art. 22 din O.U.G. nr. 51/2008, sumele reprezentând onorariul cuvenit traducătorului se plătesc prin compartimentele instanței.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență, Litigii cu Profesioniști și Societăți a fost suspendată judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

În esență, recurentul a susținut nelegalitatea încheierii atacate, arătând că, pentru a se conforma obligației stabilite de instanță în sensul traducerii actelor de procedură, a formulat cerere de ajutor public judiciar, înregistrată sub nr. x/2015/a5, care, la data de 19.06.2023, a fost admisă. Cu toate acestea, a învederat că, prin încheierea de încuviințare a ajutorului public judiciar, instanța nu a procedat și la desemnarea traducătorului, astfel că procedura de traducere nu a fost finalizată până la termenul de judecată din 15.11.2023, când a formulat cerere de amânare a cauzei, pe care instanța în mod greșit a respins-o.

A concluzionat că, deși la termenul de judecată din 15.11.2023 existau motive întemeiate de amânare, instanța de recurs a dispus în mod nelegal suspendarea judecății, apreciind greșit că desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată din culpa recurentului.

Totodată, s-a susținut că încheierea de suspendare este nemotivată din perspectiva încuviințării ajutorului public judiciar sub forma plății onorariului cuvenit traducătorului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 17 septembrie 2024 s-a dispus comunicarea raportului către părți, care nu au depus puncte de vedere.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2024 s-a dispus admiterea în principiu a recursului, stabilindu-se termen de judecată la 11 februarie 2025, cu citarea părților.

La 10 februarie 2025 și la 12 mai 2025 recurentul C. a depus note de ședință.

Recursul vizează încheierea de suspendare a judecății pronunțate conform art. 242 C. proc. civ. și este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din același cod.

În esență, recurentul critică măsura suspendării judecării recursului dispusă la termenul din 15 noiembrie 2023, sub argumentul că nu i se poate imputa neîndeplinirea culpabilă a obligației de a depune traducerea actelor de procedură câtă vreme, prin încheierea din 19 iunie 2023, de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma plății onorariului aferent activității de traducere, instanța nu a desemnat un traducător autorizat. Din aceeași perspectivă, se susține și nemotivarea încheierii.

Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății", iar potrivit art. 494 din același cod "Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune".

Scopul edictării art. 242 alin. (1) C. proc. civ. este acela de a sancționa pasivitatea în îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță și care împiedică judecarea procesului, premisa aplicării acestui text de lege fiind, așadar, culpa autorului cererii.

Examinând actele și lucrările dosarului, se reține că, la termenul de judecată din 15 noiembrie 2023, instanța de recurs a respins cererea părții de amânare a judecății și a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., ca urmare a neîndeplinirii obligației stabilite în sarcina recurentului de a depune traducerea autorizată în limba germană a cererii de recurs, a întâmpinării și a răspunsului la întâmpinare, în vederea comunicării acestora către intimatul D., astfel cum s-a stabilit prin încheierea de ședință din 14 iunie 2023.

Înalta Curte constată că sunt întemeiate susținerile recurentului potrivit cărora nu s-a putut conforma dispozițiilor instanței deoarece, prin încheierea de admitere a ajutorului public judiciar din 19 iunie 2023, pronunțată de același complet în dosarul asociat nr. x/2015, nu a fost desemnat traducătorul autorizat care urma să fie folosit în proces.

Astfel, curtea de apel a admis cererea recurentului de acordare a ajutorului public judiciar sub forma plății onorariului necesar traducerii autorizate în limba germană a actelor de procedură, stabilind, totodată, și onorariul provizoriu aferent activității de traducere, în cuantum de 2.000 RON, însă a omis orice referire cu privire la traducător, cu toate că avea posibilitatea fie să îl numească din oficiu, din lista interpreților și traducătorilor autorizați pusă la dispoziția instanțelor de Ministerul Justiției, fie să stabilească în sarcina părții obligația propunerii acestuia.

Având în vedere că în cauză nu au fost stabilite clar și complet condițiile acordării ajutorului public judiciar, recurentului nu îi poate fi atribuită nicio culpă procesuală în ceea ce privește obligația traducerii actelor de procedură și, în consecință, nu se poate considera că judecarea recursului ar fi fost împiedicată din motive imputabile părții, care în mod deliberat ar fi ignorat dispozițiile instanței.

Prin urmare, la termenul din 15 noiembrie 2023, instanța de recurs a dispus suspendarea judecății cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., devenind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care sancționează încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În acest context argumentativ, se reține că nu se mai impune analiza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., precum și că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 au fost invocate formal, întrucât acestea vizează nelegalitatea unei hotărâri din perspectiva dreptului material aplicabil, în timp ce prezentul recurs vizează încheierea de suspendare a judecății.

Totodată, raportat la obiectul și limitele învestirii Înaltei Curți, susținerile prin care se critică respingerea cererii de repunere pe rol și menținerea măsurii suspendării, întrucât se referă la circumstanțe ulterioare datei la care instanța de recurs a pronunțat măsura contestată, nu vor fi examinate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva încheierii din 15 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolventă, Litigii cu Profesioniști și Societăți, pe care o va casa și va trimite cauza pentru continuarea judecății Curții de Apel Galați, având în vedere strămutarea procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 la această din urmă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul C. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolventă, Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Casează încheierea atacată și trimite cauza Curții de Apel Galați pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2025.