ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 557/2025

Ședința publică din data de 19 martie 2025

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (…)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 22.12.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A., B. S.A. - Sucursala Brașov și S.C. C. S.R.L. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de linie de credit nr. x/23.12.2009, a actelor adiționale nr. 1-12 la acesta, a contractului de credit de investiții nr. 1222/23.12.2009 și a actului adițional nr. x/29.04.2011 la acesta din urmă, și a contractului de fidejusiune nr. x/29.04.2011, precum și să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 04.12.2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ Fiscal a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2017 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov.

După reluarea judecății, prin sentința civilă nr. 506/C/20.12.2022, tribunalul a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1745/Ap/16.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Decizia curții de apel a fost recurată de A., care a solicitat casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În motivare, a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1.237 C. civ., care reglementează frauda la lege și a art. 28 C. proc. pen.., care instituie prevalența hotărârii penale asupra litigiului civil; a invocat, astfel, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A relevat că instanțele devolutive au aplicat greșit normele privind cauza contractului prin prisma fraudei la lege, întrucât nu au examinat mecanismul de încheiere din perspectiva elementelor material și intelectual, reținând în mod greșit că, în lipsa unei precizări exprese a instanței penale asupra contractelor analizate în prezenta cauză, nu poate fi constatată fraudarea legii și, implicit, nulitatea lor.

Autorul căii de atac a susținut că, deși hotărârea penală relevă fără echivoc modul de fraudare a legii utilizat de către D., persoană care a devenit ulterior asociat și administrator al intimatei S.C. C. S.R.L., statuările acestei hotărâri nu au fost aplicate în cauza de față. A apreciat că a fost astfel, încălcat art. 28 alin. (1) C. proc. pen.., care reglementează autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive penale în fata instanței civile, cu privire la existența faptei a persoanei care a săvârșit-o.

Recurentul a observat că este indiferentă lipsa mențiunilor privind situația sa din hotărârea penală, întrucât din cuprinsul ei rezultă elemente relevante pentru soluționarea prezentului litigiu, fiind identificat mecanismul pe care D. l-a folosit în toate contractele încheiate cu B. S.A. - Sucursala Brașov, pentru a beneficia de anumite sume de bani prin intermediul creditelor acordate unor persoane fizice sau juridice care au figurat doar formal în raporturile juridice. A mai susținut că instanța penală a stabilit că împrumuturile au fost încheiate cu fraudarea legii, fiind incidente dispozițiile art. 1.237 C. civ., iar păgubiții pot cere instanței civile să constate nulitatea absolută a contractelor de credit.

La 09.04.2024, intimata B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză, s-a derulat procedura de filtrare a recursului, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., fiind întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a căii de atac, în conformitate cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ. acesta a fost, potrivit încheierii din 16.10.2024, comunicat părților, cu mențiunea că au dreptul de a depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, drept de care părțile nu s-au prevalat.

Prin încheierea de la 15.01.2025, recursul a fost admis în principiu și s-a dispus ca părțile să fie citate pentru dezbateri.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu textele legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Astfel cum rezultă din hotărârile instanțelor devolutive și urmând a fi sintetizată numai în măsura necesară statuării asupra recursului, situația de fapt derivă din acordarea de către pârâta B. S.A. pârâtei S.C. E. S.R.L. (devenită S.C. C. S.R.L.), al cărei administrator și asociat unic era reclamantul, actualul recurent, a două credite, prin contractele de credit nr. x și nr. 1222 din 23.12.2009, în valoare de 600.000 RON, pentru garantarea restituirii cărora s-a încheiat contractul de fidejusiune nr. x/29.04.2011.

Confruntat cu executarea sa silită, ca urmare a neexecutării obligației de restituire de către S.C. C. S.R.L., reclamantul a inițiat prezentul demers judiciar la 22.12.2016, cu scopul constatării nulității absolute a contractelor de credit, precum și a contractului de fidejusiune.

Fundamentul acțiunii a constituit-o cauza ilicită a actelor juridice, despre care reclamantul a afirmat că au reprezentat mijlocul prin care două persoane din conducerea Sucursalei Brașov a B. S.A. - F. și G. - au asigurat fonduri bănești numitului D., prin aprobarea unor împrumuturi către persoane juridice înființate la inițiativa acestuia din urmă și pe care tot el le controla.

Deși a arătat că circumstanțele factuale invocate sunt reținute în rechizitoriul întocmit în dosarul penal nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov (în continuare, D.N.A. Brașov), cu care Tribunalul Brașov, secția Penală a fost sesizat în dosarul nr. x/2015, autorul acțiunii a subliniat că cele două contracte de credit, obiect al prezentei acțiuni, nu au fost analizate în cauza penală.

Printr-un prim set de motive, reclamantul a arătat că modul în care a operat D. s-a manifestat și cu ocazia încheierii contractelor în litigiu, ceea ce atrage aplicarea art. 966 și 968 din C. civ. de la 1864 (în continuare, C. civ.), fiind prezente ipotezele cauzei ilicite și fraudei la lege.

Din prima perspectivă, a arătat că pârâta, având calitatea de împrumutat, a fost înființată cu 6 zile înainte de încheierea contractelor de credit, iar valoarea împrumutului a fost configurată astfel încât aprobarea să revină în competența Sucursalei Brașov, condusă de F. și G..

Prin prisma fraudei la lege, a susținut că, înființând societăți deținute de interpuși, D. a urmărit obținerea de credite de la Sucursala Brașov, pe care nu le-ar fi putut contracta în nume propriu sau prin societăți deținute direct, întrucât depășea plafonul maxim de creditare de 600.000 RON, stabilit prin hotărârea consiliului de administrație al B. S.A. din 29.05.2007.

În al doilea rând, arătând că a deținut funcția de asociat unic și administrator în mod fictiv și formal, autorul demersului judiciar a invocat art. 948 C. civ., sub aspectul lipsei consimțământului societății debitoare, prevalându-se și de declarația autentificată sub nr. x/25.06.2014, prin care D. și-a asumat răspunderea pentru activitatea societății, începând cu înființarea ei.

Calificându-l drept act subsecvent și accesoriu, reclamantul a solicitat și constatarea nulității absolute a contractului de fidejusiune, potrivit principiilor accesorium sequitur principalem și quod nullum est, nullum producit effectum.

La aceeași dată cu sesizarea instanțelor judecătorești, reclamantul a formulat și plângere penală împotriva numiților F., G. și D., fiind format dosarul penal nr. x/2017 al D.N.A. Brașov, în care s-a dispus începerea urmăririi penale la 09.11.2017.

La termenul din 04.12.2017, tribunalul a suspendat soluționarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2017

Potrivit comunicărilor transmise de D.N.A. Brașov instanței de fond, dosarul penal a fost reunit la cauza nr. 114/P/2014, care a fost soluționat prin ordonanța procurorului din 15.07.2019, prin clasare, pentru mai multe cauze: fapta nu este prevăzută de legea penală, lipsește vinovăția prevăzută de lege, a intervenit prescripția răspunderii penale, respectiv fapta nu există. Totodată, s-a arătat că a fost extinsă urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, a fost schimbată încadrarea juridică în infracțiunea continuată de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen. și a fost disjunsă și declinată competența de soluționare a cauzei pentru această infracțiune în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.

La 21.07.2022, reclamantul a cerut redeschiderea judecății, învederând că dosarul penal nr. x/2015 a fost soluționat definitiv prin decizia penală nr. 63/Ap/21.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

La 26.09.2022, tribunalul a repus cauza pe rol, iar prin sentința civilă nr. 506/C/20.12.2022 a respins acțiunea, reținând că niciunul dintre motivele de nulitate absolută invocate nu este incident în cauză.

Apelând hotărârea primei instanțe, reclamantul a criticat ignorarea de către tribunal a statuărilor instanței penale, sens în care a invocat art. 28 C. proc. pen.

Confirmând sentința, curtea de apel a arătat că dosarul nr. x/2017 al D.N.A. Brașov, soluționat prin decizia penală nr. 63/Ap/21.01.2022 a Curții de Apel Brașov, nu face nicio mențiune cu privire la reclamant.

Notând, totodată, că instanța penală nu a analizat raporturile juridice dintre intimate, a apreciat că art. 28 C. proc. pen.. nu este incident și, examinând pe fond motivele de nulitate legate de cauza ilicită și lipsa consimțământului, a conchis că ele nu au fost dovedite de apelantul-reclamant.

Pășind la examinarea căii extraordinare de atac, Înalta Curte observă că recursul pune, în primul rând, în discuție aplicarea art. 28 alin. (1) C. proc. pen.

Critica este fondată, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Fundamentată pe împrejurarea că decizia penală nr. 63/Ap/21.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală în dosarul nr. x/2015 (în continuare, "decizia penală nr. 63/21.01.2022") nu a analizat cele două credite acordate intimatei S.C. C. S.R.L., opțiunea curții de apel de a analiza cauzele de nulitate alegate de reclamant integral detașat de statuările instanței penale vădește o aplicare greșită a art. 28 C. proc. pen.

Opus acestei dezlegări, Înalta Curte notează că ipoteza reglementată de art. 28 alin. (1) teza întâi C. proc. pen.. nu este unica în care instanța civilă poate valorifica hotărârile instanței penale.

Este important de amintit că instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepția prescripției -, i) și j) din același cod.

Corelativ, în acest caz, art. 27 alin. (2) C. proc. pen.. permite persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă să introducă acțiune la instanța civilă, caz în care ea se poate folosi de probele administrate în cursul procesului penal.

În aceeași ordine de idei, art. 28 alin. (1) teza a doua C. proc. pen.. permite valorificarea statuărilor instanței penale, chiar în ipoteza în care s-a pronunțat o soluție de achitare sau de încetare a procesului penal.

Aceste considerații sunt suficiente pentru a evidenția caracterul superficial al analizei efectuate de instanța de prim control judiciar asupra legăturii dintre cauza penală și cea de față, ceea ce a condus la o cercetare insuficientă a apelului și, implicit, la încălcarea art. 479 C. proc. civ.

Curtea de apel era chemată să verifice modul în care a fost soluționată cauza penală ce a determinat temporizarea judecății dosarului de față, iar, în ipoteza în care determina că respectiva soluție nu are autoritate de lucru judecat, să examineze în ce măsură decizia penală nr. 63/21.01.2022 putea fi integrată probatoriu în prezentul dosar.

Dintr-o primă perspectivă, dat fiind că aceasta putea fie să dobândească autoritate de lucru judecat, în temeiul art. 28 alin. (1) C. proc. pen.., fie să permită transferarea în cauza civilă a probelor administrate în cursul soluționării sale, se impunea clarificarea neechivocă a modului în care a fost soluționat dosarul nr. x/2017 al D.N.A. Brașov, atât sub aspectul cauzei la care a fost reunit, nr. 114/P/2014, cât și al componentei disjunse către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov.

Urmează ca sarcina clarificării acestei chestiuni esențiale să revină instanței de rejudecare, întrucât înscrisurile aflate la dosar nu permit instanței de recurs să valideze statuarea curții de apel, potrivit căreia dosarul penal nr. x/2014 a fost soluționat prin decizia penală nr. 63/21.01.2022, afirmație însușită și de intimată, în ședința publică de astăzi.

O atare concluzie apare nesusținută de dispozitivul deciziei penale, din care ar rezulta că cele două cauze reunite în apel privesc dosarele penale nr. x/2010 și y/2014 și, totodată, contradictorie cu adresa D.N.A. Brașov, din care rezultă că dosarul nr. x/2014 a fost soluționat prin ordonanța din 15.07.2019.

Dintr-o a doua perspectivă, chiar în ipoteza în care, în urma unei temeinice examinări a parcursului dosarului nr. x/2017, s-ar fi reținut neincidența prevederilor art. 28 alin. (1) teza întâi C. proc. pen.., instanța de apel avea obligația, potrivit art. 435 alin. (2) C. proc. civ., de a da eficiență deciziei penale nr. 63/21.01.2022, așa cum a solicitat apelantul-reclamant, actual recurent.

Reglementând principiul opozabilității hotărârii judecătorești, această prevedere conturează aptitudinea actului jurisdicțional de a fi recunoscut și respectat de orice persoană, care, deși nu a fost implicată în procedura judiciară, nu poate ignora situația juridică cristalizată în urma pronunțării hotărârii judecătorești, dacă nu demonstrează în justiție o situație contrară.

În aceste coordonate, hotărârea pronunțată în dosarul penal anterior, prin care s-a statuat asupra cauzei ilicite a unor operațiuni bancare derulate între banca pârâtă și D. nu poate fi în niciun caz ignorată, căci operează cu valoarea unui fapt juridic, susceptibil de proba contrară, în condițiile legii.

Prin urmare, Înalta Curte constată nelegalitatea dezlegării prin care instanța de apel, apreciind că situația juridică a recurentului nu este lămurită în decizia penală nr. 63/21.01.2022, a refuzat să îi recunoască acesteia calitatea de mijloc de probă.

O asemenea omisiune a afectat legalitatea judecății în apel, cu atât mai mult cu cât în subsecvența ei au fost înlăturate și alte susțineri formulate de autorul demersului judiciar, vizând dovedirea similarității operațiunilor care au condus la încheierea contractelor a căror nulitate se solicită cu cele analizate de instanța penală.

Or, aceste argumente esențiale - astfel cum au fost probate de reclamant și necontestate de pârâte - au fost înlăturate fără ca instanța de apel să indice însă motivele pentru care le-a considerat inapte să susțină teza cauzei ilicite a actelor juridice.

Relevante sunt elementele invocate de reclamant în fundamentarea cauzei ilicite, susținute prin rechizitoriul întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 34/P/2010: înființarea societății pârâte cu mai puțin de o săptămână înainte de perfectarea contractelor de credit și valoarea acestora, care - deși împărțită în două convenții distincte - se situează exact la limita plafonului de 600.000 RON, pentru care aprobarea creditării revenea Sucursalei Brașov a B. S.A.

În al doilea rând, susținerea reclamantului potrivit căreia beneficiarul final al societății C. S.R.L. a fost D., actualul administrator al pârâtei, a fost dovedită prin declarația autentică a acestuia din urmă. În acest context, împrejurarea că declarația a fost dată ulterior încheierii operațiunilor de creditare - invocată de curtea de apel - este lipsită de relevanță în raport cu teza probatorie evidențiată de autorul demersului judiciar.

În fine, tipologia faptelor ilicite recunoscute de D. în declarația de inculpat din 16.05.2016 este în deplină concordanță cu operațiunile care au determinat încheierea contractelor de creditare.

Aceste argumente, susținute prin probe, contrazic aserțiunea curții de apel potrivit căreia autorul demersului judiciar nu și-ar fi dovedit afirmația că scopul încheierii contractelor de creditare a fost cel de a permite numitului D. să beneficieze, printr-o înțelegere frauduloasă cu conducerea sucursalei, de sumele primite de societatea C. S.R.L. de la B. S.A.

Considerentele expuse mai sus impun casarea deciziei atacate, fiind fondată critica recurentului privind încălcarea de către curtea de apel a art. 28 alin. (1) C. proc. pen.., a cărei consecință o reprezintă incorecta stabilire a stării de fapt.

În rejudecare, instanța va clarifica, în mod exhaustiv, situația cauzelor penale, verificând modul în care acestea au fost soluționate în mod definitiv - inclusiv în căile extraordinare de atac - și va integra în probatoriu hotărârile astfel pronunțate, cu respectarea dezlegărilor expuse în prezenta decizie.

Consecutiv, va statua asupra motivelor de nulitate absolută invocate de reclamant cu privire la cauza actelor juridice - condiție de fond, esențială, generală și de validitate a actului juridic - care, împreună cu consimțământul, alcătuiește voința juridică, incluzând scopul urmărit prin încheierea actului.

Va examina dacă, în contextul contractelor de credit, modul în care s-a format voința creditorului și debitorului - ai căror reprezentanți, de jure, în cazul băncii și de facto, în cazul împrumutatului, erau în conivență, aspect rezultat din decizia penală nr. 63/21.01.2022 - validează viciile cauzei și consimțământului contractelor obiect al acțiunii introductive. În fine, în privința contractului de fidejusiune, va avea în vedere și caracterul accesoriu al acestuia și motivele de nulitate distincte, derivate din această calificare, invocate de reclamant.

Examinarea criticilor aduse de recurent împotriva modului în care curtea de apel s-a pronunțat asupra condițiilor de validitate a actelor juridice, circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este posibilă la acest moment, întrucât controlul de legalitate impune cu necesitate ca starea de fapt să fie fixată în mod legal, situație pe care hotărârea de față nu o reflectă, în condițiile în care cercetarea probelor a fost viciată, iar stabilirea faptelor a nesocotit prevederile art. 477-479 C. proc. civ.

De aceea, pentru toate considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 și art. 497 C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia instanței de apel și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1745/Ap/16.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza instanței de apel spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2025.