ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 466/2025

Ședința publică din data de 5 martie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului arbitral nr. x/2023, reclamantul arbitral A., în contradictoriu cu pârâtul arbitral B., a solicitat pronunțarea unei hotărâri arbitrale care să țină loc de act autentic de înstrăinare și în subsidiar îndreptare și înregistrare în cartea funciară a mențiunilor ce privesc imobilul situat în localitatea sat Cârcea, comuna Cârcea, str. x, jud. Dolj.

Prin hotărârea arbitrală nr. 61 din 19 iunie 2023, Tribunalul de Arbitraj Instituționalizat și Conciliere, Intern și Internațional de pe lângă C.A.J.I. a admis cererea arbitrală formulată de reclamantul arbitral A., în contradictoriu cu pârâtul arbitral B., și a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea între A., în calitate de cumpărător, și B., în calitate de vânzător, a imobilului compus din teren în suprafață de 783 mp, având număr cadastral x și locuința P+M, garaj parter și împrejmuire situat în jud. Dolj, la prețul de 300.000 RON, preț care a fost compensat în baza "chitanță mână" din 17 noiembrie 2009. Tribunalul arbitral nu a acordat rambursarea cheltuielilor arbitrale suportate de reclamant, așa cum au fost cerute de acesta, conform art. 179 alin. (1) din Regulile de Procedură Arbitrala ale Tribunalului de Arbitraj Institutionalizat și Conciliere, Interne și Internațional de pe lângă C.A.J.I.

Prin încheierea arbitrală din 10 iulie 2023, Tribunalul de Arbitraj Instituționalizat și Conciliere, Intern și Internațional de pe lângă C.A.J.I. a admis sesizarea din oficiu și cererea privind îndreptarea erorii materiale și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul hotărârii arbitrale nr. 61/2023, în sensul că nu a fost trecut în conținutul hotărârii nr. 61/2023 "Tribunalul arbitral reține că prin hotărârea civilă nr. 1050 din 13 iulie 2021, instanța în mod eronat a dispus sulta și nu o creanță față de C.. Tribunalul arbitral dispune ștergerea sultei din cartea funciară a imobilului nr. 35257 Carcea Dolj", așa cum de altfel este specificat în cuprinsul minutei din 19 iunie 2023. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței arbitrale.

Împotriva hotărârii arbitrale nr. 61 din 19 iunie 2023 și a încheierii arbitrale din 10 iulie 2023, reclamanta C. a formulat acțiune în anulare.

Prin sentința nr. 66 din 8 decembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâți, a admis acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, a anulat în parte hotărârea arbitrală nr. 61 din 19 iunie 2023 și încheierea arbitrală din 10 iulie 2023, pronunțate de Tribunalul de Arbitraj Instituționalizat și Conciliere, Intern și Internațional de pe lângă CAJI în dosarul arbitral nr. x/2023, în ceea ce privește soluția de ștergere a sultei, și a respins cererea privind ștergerea din cartea funciară nr. x Cârcea-Dolj a sultei în valoare de 355.735 RON, înscrise în favoarea lui C..

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții A. și B., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Craiova.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorii căii de atac arată că prin respingerea excepției inadmisibilității acțiunii în anulare, recalificată de instanță ca excepția lipsei calității procesuale active, au fost încălcate prevederile art. 609 și art. 611 C. proc. civ.. Susțin că acțiunea în anulare putea fi introdusă numai de părțile care au semnat convenția arbitrală, că au solicitat judecata cauzei în echitate și că acțiunea în anulare este o cale de atac specială, reglementată de dispozițiile în vigoare la data începerii procesului arbitral, conform art. 27 C. proc. civ. și art. 3 din Legea nr. 76/2012. Mai susțin că autoarea acțiunii în anulare putea invoca numai motive de nelegalitate și că, față de solicitarea ca cererea de arbitraj să fie judecată în echitate, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1560 alin. (1) C. civ. privind acțiunea oblică deoarece intimata a solicitat numai radierea sultei, fără a fi solicitat și readucerea imobilului în patrimoniul pârâtului B.. Afirmă că nu au fost puse în discuția părților prevederile art. 1560 alin. (3) C. civ. pentru a se da posibilitatea celuilalt pârât, A., în calitate de creditor al lui B., să susțină excepțiile și mijloacele de apărare pe care le-ar fi opus și debitorului său. Precizează că imobilul construcție era deja construit la data căsătoriei dintre C. și B. și că aceasta are față de fostul soț un drept de creanță.

Recurenții-pârâți consideră că prevederile art. 908 C. civ., în temeiul cărora curtea de apel a admis acțiunea în anulare nu sunt norme imperative, a căror încălcare să atragă incidența art. 608 alin. (1) lit. h) din același cod. Susține că se aplică art. 885 C. civ. și că sulta a fost radiată în condițiile art. 171 din Regulamentul de recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară. Menționează că hotărârea arbitrală nr. 61 din 19 iunie 2023 și încheierea din 10 iulie 2023 au fost validate de Tribunalul Gorj prin sentința nr. 162 din 4 iulie 2023 și prin încheierea din 9 august 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2023, definitive, și care au stat la baza formalităților de publicitate și a radierii sultei.

Autorii căii de atac arată că soluția pronunțată de curtea de apel cu privire la cererea de radiere a sultei încalcă prevederile art. 397 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. întrucât a acordat mai mult decât s-a cerut.

Aceleași părți critică și motivarea hotărârii atacate, apreciind că instanța nu a analizat susținerile din întâmpinările pe care acestea le-au formulat față de acțiunea în anulare și că nu a cercetat fondul. Susțin că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenții-pârâți au indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 9 octombrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a amânat judecata cauzei pentru 5 martie 2025, față de imposibilitatea de prezentare a apărătorului recurenților-pârâți.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte va înlătura criticile privind încălcarea prevederilor art. 397 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. deoarece prin acțiunea în anulare, intimata-reclamantă a solicitat admiterea acțiunii, numai cu privire la soluționarea petitului de rectificare carte funciară, și respingerea acestui petit. Astfel, instanța s-a pronunțat în limitele în care a fost învestită, fără a da mai mult sau altceva decât i s-a solicitat și fără a încălca regulile de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

Vor fi respinse și criticile privind nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. deoarece curtea de apel a admis proba cu înscrisuri astfel cum a fost cerută de părți, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității și a trecut la judecarea cauzei numai după ce a constatat că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat. Manifestându-și rolul în aflarea adevărului, judecătorul a amânat succesiv pronunțarea sentinței, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise. Atributul instanței de a stărui prin orice mijloace în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale se reflectă în posibilitatea, iar nu în obligația, de a cere explicații părților, de a pune în discuție orice aspecte și de a adminstra orice probe pe care le consideră necesare. Aprecierea curții de apel asupra oportunității acestor măsuri, diferită de opinia pârâților, nu înseamnă că nu și-a îndeplinit rolul activ, ci că s-a considerat lămurită asupra situației de fapt și pregătită să soluționeze cauza.

Înalta Curte va înlătura criticile privind pretinsa lipsă de motivare determinată de omisiunea curții de apel de a analiza apărările pârâților întrucât din lecturarea considerentelor hotărârii atacate rezultă că au fost examinate toate argumentele exprimate prin întâmpinări. Curtea de apel a apreciat că sunt neîntemeiate sau lipsite de relevanță susținerile referitoare la calitatea reclamantei de a formula acțiune în anulare, la efectele validării hotărârilor arbitrale și la autoritatea de lucru judecat a acestora.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte constată că instanța învestită cu soluționarea acțiunii a pronunțat o hotărâre care reflectă o analiză proprie suficientă a motivelor deduse judecății, cu respectarea prevederilor legale incidente și pe baza unui raționament ce determină în mod logic soluția din dispozitiv, respectând astfel cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Criticile recurenților-pârâți referitoare la greșita stabilire a situației de fapt în raport de interpretare a probelor nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală întrucât vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia și nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe nemotivarea hotărârii.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când au fost încălcate sau greșit aplicate normele de drept material.

Instanța supremă va înlătura criticile privind soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active și nerespectarea dispozițiilor art. 609 și art. 611 C. proc. civ. întrucât în mod corect curtea de apel a constatat că reclamanta C., în calitate de creditoare a pârâtului B., justifică un drept subiectiv propriu.

Astfel, stabilind situația de fapt, curtea de apel a stabilit că prin sentința civilă nr. 1050/2021, Judecătoria Craiova a obligat pe pârâtul B. la plata către reclamanta C. a unei sulte în cuantum de 355.735 RON, ca urmare a atribuirii către pârât a imobilului situat în sat Cârcea, această obligație de plată fiind înscrisă în CF nr. x UAT Cârcea.

Potrivit art. 1560 alin. (1) C. civ., "Creditorul a cărui creanță este certă și exigibilă poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite." Având în vedere că pârâtul a renunțat la dreptul de a exercita acțiunea în anulare, reclamanta a uzat de acțiunea oblică pentru a pune în discuție hotărârile arbitrale și pentru a-și proteja dreptul la plata sultei

Vor fi, de asemenea, înlăturate criticile privind nerespectarea art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. deoarece curtea de apel a reținut în mod corect caracterul imperativ al normelor care reglementează rectificarea înscrierilor de carte funciară. Potrivit art. 907 alin. (2) C. civ., "situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia (…)" Textul de lege indică expres, cu titlu de necesitate, prezența în cadrul procesual a titularului înscrierii a cărei modificare se dorește. Se confirmă, astfel, caracterul imperativ, ce rezultă din obligativitatea conduitei care este impusă părților.

De altfel, argumentele recurenților-pârâți nu contrazic expres modul de aplicare a normei de drept material, ci invocă validarea hotărârilor arbitrale, fără a ține cont de limitele în care instanța de validare poate verifica o hotărâre arbitrală. Prin Decizia nr. 1/2022, pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 603 alin. (3) din C. proc. civ., sintagma "după verificarea (...) respectării condițiilor" vizează verificarea condițiilor formale ale hotărârii arbitrale, iar nu a celor de fond." Raportat la considerentele acestei decizii, instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a fost îndreptățită să nu țină cont de sentința de validare, ca suport al radierii sultei, întrucât cadrul procesual în care s-a judecat fondul cererii de radiere a înscrierii din cartea funciară a fost constituit în lipsa intimatei-reclamante, iar cererea a fost soluționată cu încălcarea unor dispoziții imperative. Aceste impedimente nu putea fi acoperite prin validare, în temeiul art. 603 alin. (3) C. proc. civ., și puteau fi corectate numai în cadrul acțiunii în anulare, printr-o verificare a condițiilor de fond.

Nu vor fi examinate susținerile referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 885 și art. 1560 alin. (3) C. civ. întrucât nu au fost supuse dezbaterii și unei dezlegări proprii a curții de apel, fiind formulate omisso medio, astfel că nu pot fi aduse în discuție direct în calea de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți A. și B. împotriva sentinței nr. 66 din 8 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți A. și B. împotriva sentinței nr. 66 din 8 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2025.