ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 422/2025

Ședința publică din data de 27 februarie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 20.07.2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. Slatina, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâta să-i restituie, din custodia sa, cantitatea de 95.260 kg, reprezentând amestec de cauciuc nevulcanizat (banda de rulare), evaluată la suma de 238.150 RON, fără T.V.A., respectiv la suma de 295.306 RON, valoare fără T.V.A. 24% înainte de modificarea normei fiscale; în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor-interese cominatorii, în cuantum de 168.610,20 RON, precum și la plata de daune moratorii în sumă de 167.656,20 RON, cu cheltuieli judecată.

La 30.09.2016, pârâta B. S.R.L. Slatina a formulat o cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la ridicarea cantității de marfă depozitată temporar în incinta punctului de lucru din comuna Teslui și la plata sumei de 127.649,80 RON, reprezentând contravaloare marfă livrată și parțial aflată în custodia sa, respectiv 19.260 kg.

Prin încheierea din 06.07.2018, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cauzei, ca urmare a sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina din perspectiva art. 307 C. proc. civ.

La 11.07.2019, pârâta a comunicat instanței faptul că împotriva sa a fost deschisă procedura generală a insolvenței, fiind numit lichidator judiciar provizoriu C.., prin sentința nr. 289/20.05.2019, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

La termenul din 04.10.2022, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a repus pe rol cauza.

Prin sentința nr. 488/21.12.2022, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate acțiunea și cererea reconvențională.

Împotriva acestei sentințe, toate părțile au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 321/16.06.2023, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelurile, a anulat sentința și a reținut cauza pentru evocarea fondului.

Prin decizia nr. 613/12.12.2023, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a constatat încetată acțiunea reclamantei, reținând incidența art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Împotriva acestei decizii din urmă, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății aceleiași curți de apel.

În motivare, după prezentarea parcursului judiciar, recurenta a arătat că demersul său a avut ca scop pronunțarea unei hotărâri, în baza probelor administrate, în vederea determinării, cuantificării, lărmuirii, delimitării riguroase a creanței sale asupra debitoarei; de altfel, subliniază că judecata cauzei pe fond a fost suspendată aproape 2 ani, fiind indusă menținerea incertitudinii cu privire la creanța sa asupra debitoarei, aceasta fiind înscrisă condiționat, sub sancțiune sau condiție suspensivă.

Potrivit recurentei, pentru astfel de creanțe, dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 prevăd că nu se suspendă ca efect al deschiderii insolvenței căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor începute de un creditor înainte de deschiderea procedurii.

Recurenta a mai evidențiat anumite aspecte doctrinare referitoare la regimul provizoratului din insolvență, susținând că judecătorul sindic și lichidatorul juridic așteaptă soluția definitivă a instanței civile pe fondul dreptului, pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra creanței.

În continuare, recurenta a arătat că aduce critici cu privire la modul în care instanța de apel a aplicat art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, în contextul raportului juridic dedus judecății, reținând considerentele de la paragraful 169 al deciziei nr. 17/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru judecarea recursului în interesul legii.

În susținerea recursului, a mai subliniat că instanța de apel nu a observat decizia dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru judecarea recursului în interesul legii, nr. 19/2022, care a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 262 alin. (4), prin raportare la prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, căile de atac promovate de debitorul (...) față de care a fost deschisă procedura falimentului, împotriva hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate acțiunile unui/unor creditor/creditori pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului introduse pe rolul instanțelor înainte de deschiderea acestei proceduri, nu sunt suspendate de drept".

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 25.03.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

La 08.05.2024, recurenta a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 07.11.2024, Înalta Curte a admis în principiu recursul, stabilindu-se termen în ședință publică, în vederea soluționării acestuia.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta susține, în esență, că instanța de apel greșit a aplicat art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 75/2014, invocând în sprijinul poziției sale decizia nr. 19/2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru judecarea recursului în interesul legii, ceea ce ar exclude suspendarea de drept a căilor de atac formulate de debitorul față de care a fost deschisă procedura falimentului împotriva hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate acțiunile unor creditori pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului, anterior deschiderii procedurii.

Înalta Curte constată că recurenta pornește de la o premisă eronată, potrivit căreia decizia anterior menționată s-ar aplica în cauză; aceasta deoarece decizia RIL nr. 19/2022 vizează o situație juridică distinctă, și anume dreptul societăților de asigurare sau reasigurare aflate în procedura falimentului de a promova căi de atac împotriva hotărârilor prin care au fost obligați la plata de despăgubiri în temeiul polițelor RCA emise anterior, excluzând astfel posibilitatea suspendării de drept a judecării căilor de atac promovate de asigurătorul falit.

Or, în cauză nu este implicată nicio societate de asigurare sau reasigurare, pârâta fiind societate cu răspundere limitată - împotriva căreia a fost deschisă procedura generală a insolvenței, astfel că dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu îi sunt aplicabile.

În plus, apelul nu a fost formulat de debitoare - pârâta, ci de către creditoarea A. S.R.L., aspect esențial pentru analiza incidenței art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014, dispoziție care privește căile de atac formulate de debitor împotriva acțiunilor unui creditor începute anterior deschiderii procedurii, ipoteză care în cauză nu se regăsește.

În concluzie, instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, având în vedere că împotriva debitoarei B. S.R.L. a fost deschisă procedura insolvenței, iar hotărâre a rămas definitivă.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte va înlătura motivul de casare examinat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, pentru toate considerentele prezentate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 613/2023 din 12.12.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., prin administrator special D. și prin administrator judiciar C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2025.