ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 188/2025

Ședința publică din data de 4 februarie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 30 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtelor B. S.A. București și B. Suceava la plata de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 4684 din data de 06.10.2023, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect pretenții - daune morale formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. București și B. Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava.

Prin sentința nr. 110 din 30.04.2024, Tribunalul Suceava a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta B. S.A. și a respins acțiunea, ca prescrisă.

Împotriva acestei soluții, a declarat apel reclamanta A. înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă la 18.06.2024, sub nr. x/2023.

Prin decizia civilă nr. 256 din 26 septembrie 2024, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins apelul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A..

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a prezentat situația de fapt, învederând, în esență, că fiul său a luat un împrumut de la B., că instituția bancară a încasat lunar de 10-12 ori mai multă dobândă decât sold, că a fost evacuată din casă de instituția bancară în considerarea calității ei de debitor-garant ipotecar.

Intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat tardivitatea declarării recursului, solicitând respingerea acestuia ca fiind tardiv introdus; a invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea hotărârii care se atacă și pentru neindicarea motivelor de legalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor potrivit art. 486 alin. (1) lit. c) - d) din C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 11 noiembrie 2024, sub același număr, iar prin rezoluția din 11 decembrie 2024 s-a fixat termen de judecată la 4 februarie 2025.

La termenul de judecată fixat, Înalta Curte a respins excepția tardivității invocată de intimata-pârâtă B. BUCUREȘTI prin întâmpinare și a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului invocate de aceeași intimată-pârâtă.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, urmează a o admite și, în consecință, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din examinarea recursului declarat de către recurenta-reclamantă, se constată faptul că aceasta nu a indicat niciun motiv de nelegalitate ce s-ar putea încadra în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu pot fi identificate veritabile critici de legalitate la adresa deciziei pronunțate în apel.

Observă Înalta Curte că, deși s-a formulat recurs la o decizie prin care s-a respins apelul ca nefondat, nu s-a adus nicio critică cu privire la legalitatea deciziei, recursul nefiind încadrat nici în drept, ci s-au invocat aspecte ce țin de situația de fapt, recurenta-reclamantă fiind nemulțumită de soluția pronunțată de instanța de apel.

Întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate al hotărârii atacate, nelegalitate ce trebuie să îmbrace una dintre formele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că simpla nemulțumire a părții în privința hotărârii atacate nu este suficientă, recurenta-reclamantă fiind obligată să își sprijine recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

În atare condiții, instanța supremă reține că susținerile recurentei-reclamante nu pot fi valorificate pe calea recursului, nefiind relevate critici de nelegalitate a deciziei atacate.

Pe cale de consecință, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 256 din 26 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2025.