ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1004/2025

Ședința publică din data de 4 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung la 15 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care aceasta să fie obligată la plata sumei de 2.800 RON, reprezentând cheltuieli pentru cursul de formare profesională, la care se adaugă taxa judiciară de timbru și dobânda legală penalizatoare stabilită la nivelul ratei dobânzii de referință BNR plus 8 puncte procentuale, aferentă debitului restant și daune-interese minimale în cuantum de 40 de euro.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Constituției României, Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 1013 și urm. C. proc. civ., Codului muncii, art. 1523 alin. (2) lit. d) coroborat cu art. 1535 C. civ., O.U.G. nr. 13/2011 privind cuantumul dobânzii, Legii nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante.

La termenul de la 22 ianuarie 2025, Judecătoria Câmpulung a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Prin sentința civilă nr. 246/2025 din 22 ianuarie 2025, Judecătoria Câmpulung a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.

În esență, Judecătoria Câmpulung a reținut că reclamanta a învestit instanta cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 2.800 RON, reprezentând cheltuieli pentru efectuarea unui curs de formare profesională, la care se adaugă taxa judiciară de timbru, dobânda legala penalizatoare și daune-interese. A mai reținut instanța că din conținutul clauzelor contractului încheiat între părți rezultă că raportul juridic principal este un raport de muncă, pârâta asumându-și anumite obligații în vederea dobândirii calității de angajat. A constatat că, față de dispozițiile art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de tribunalul de la sediul reclamantei.

Ca urmare, dosarul a fost trimis Tribunalului Brașov, secția I civilă.

La termenul de la 7 mai 2025, Tribunalul Brașov, secția I civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 695/MAS din aceeași dată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Tribunalul Brașov a reținut că pretențiile deduse judecății sunt generate de contractul de formare profesională continuă nr. 6 din 11 septembrie 2023, în baza căruia pârâta s-a obligat să urmeze cursul de formare profesională pentru calificarea de șofer profesionist, iar reclamanta să-i asigure un loc de muncă, la finalizarea cursurilor. A mai reținut că acest contract a fost încheiat în temeiul prevederilor O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, iar nu în temeiul Codului muncii. Față de inexistența unui contract individual de muncă între reclamant și pârâtă, s-a constatat că instanța competentă să soluționeze procesul se determină conform art. 107 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Câmpulung competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Judecătoria Câmpulung și Tribunalul Brașov, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plata prin care pârâta B. să fie obligată să plătească reclamantei A. S.R.L. suma de 2.800 RON, reprezentând cheltuieli pentru efectuarea unui curs de formare profesională. Mai reține că între reclamantă și pârâtă nu s-a încheiat un contract individual de muncă, raportul rezultat din contractul de formate profesională fiind diferit de raportul de muncă.

În consecință, nu se poate vorbi de un conflict de muncă, litigiul fiind generat de contractul de formare profesională continuă, act premergător încheierii contractului de muncă, iar acțiunea formulată de reclamantă se circumscrie domeniului răspunderii civile contractuale.

Potrivit art. 1016 raportat la art. 96 lit. k) C. proc. civ., instanța competentă să judece o astfel de cerere este judecătoria, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

Regula generală în materie de competența teritorială este edictată de art. 107 C. proc. civ. potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Din actele dosarului rezultă că pârâta are domiciliul în localitatea Câmpulung, județul Argeș.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2025.