ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 65/2025

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, la data de 5.08.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a contestat Decizia de validare nr. 6340/08.07.2021, emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, ca fiind nelegală și netemeinică.

Sentința Tribunalului Ilfov, secția civilă Prin sentința nr. 634 din 8 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca neîntemeiată.

Decizia Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia nr. 534 din 5 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 634 din 8 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, ca nefondat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 534 din 5 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamantul A. a formulat recurs, neîntemeiat în drept. Recurentul invocă dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 9/1998 și susține că, potrivit documentelor eliberate de Arhiva Națională, comisia mixtă româno-bulgară constituită ca urmare a aplicării tratatului încheiat între România și Bulgaria în anul 1940, a întocmit situația averii autorilor săi, valoarea calculată de comisie fiind de 280.000 RON. Totodată, susține că, potrivit tabloului de culturi nerecoltate ale românilor și coloniștilor, B. figura cu 3 ha porumb și 50 ha bumbac. Arată că, în raport cu valorile despăgubirilor prevăzute în Anexa 1 și Anexa 2 ale Legii nr. 164/2014, suma aferentă bunurilor imobile ce revine moștenitorilor legali ai defunctului B. este de 48.230 euro, iar valoarea de despăgubire a recoltelor ce urmează a se acorda moștenitorilor se stabilește în funcție de cantitatea recoltată, aferentă culturilor de porumb din anul 1940. Afirmă că autorului său i-a fost alocată o proprietate similară celei cedate Statului bulgar, în suprafață de 2000 mp loc de casă și 10 ha, teren arabil, pe care acesta a cumpărat-o în anul 1948. Menționează că terenul cumpărat de la Statul român nu reprezintă compensație bănească pentru terenul abandonat Statului bulgar, astfel cum se sugerează în Decizia nr. 6340 din 8 iulie 2021, emisă de pârâtă.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția nulității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din 5 septembrie 2024, a fost fixat termen de judecată la data de 16 ianuarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția de nulitate, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele: Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8, din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri. Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Conform prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ. Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 din C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate. În cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, recurentul A. a susținut că terenul cumpărat de la Statul român nu reprezintă compensație bănească pentru terenul abandonat Statului bulgar, astfel cum se sugerează în Decizia nr. 6340 din 8 iulie 2021 emisă de intimata-pârâtă, reluând circumstanțele factuale deduse judecății instanțelor devolutive. Înalta Curte reține astfel că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere, ca nefondat, a apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 634 din 8 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată, ci au fost susținute aceleași critici deduse deja analizei în apel. Or, prin decizia civilă recurată, instanța de apel a răspuns acestor susțineri, potrivit considerentelor dezvoltate în conturarea soluției adoptate, reținând, în esență, că, în raport cu probele administrate, reclamantul nu mai are dreptul la măsuri reparatorii suplimentare, în procedura Legii nr. 9/1998, completată de Legea nr. 164/2014, deoarece în procedura specială reglementată de aceste acte normative nu se pot acorda despăgubiri pentru bunuri care au fost deja compensate anterior (teren de 3 ha agricol și teren loc de casă de 2000 mp abandonate în Bulgaria și compensate în 1948). De asemenea, s-a reținut că, față de prevederile art. 7 din Legea nr. 9/1998, prima instanță a reținut în mod legal că se aplică dreptul comun (desocotirea/partajul între moștenitorii autorului care a abandonat bunurile în Bulgaria) în privința valorilor compensatorii obținute în România de sora sa pe recoltele de porumb și bumbac rămase neculese la evacuarea din Bulgaria a autorului. În condițiile în care obiectul recursului îl reprezintă decizia instanței de apel, legala învestire a instanței de recurs cu aspectele deduse judecății reiterate prin prezenta cale de atac presupunea formularea, în cuprinsul motivării acestei cereri de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității deciziei atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanța de prim control judiciar. Ca atare, expunerea în etapa procesuală actuală a unor critici identice cu cele formulate la instanța devolutivă nu permite exercitarea unui control de legalitate specific acestei căi de atac extraordinare, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței de recurs examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. În consecință, cum recurentul-reclamant nu tinde, printr-o argumentație juridică propriu-zisă, la infirmarea considerentelor regăsite în decizia de apel, simpla readucere în discuție a unor chestiuni deja tranșate în faza procesuală anterioară nu este în măsură să permită exercitarea controlului judiciar specific prezentei faze procesuale. Reținând ca atare că recurentul nu a prezentat critici ce pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac și constatând, totodată, că nu au fost identificate în cauză motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul formulat de reclamantul A., în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.