ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 265/2025

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin sub nr. x/2022 la 22 martie 2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., în temeiul acțiunii în răspundere civilă delictuale. Prin încheierea din 07 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Huedin a dispus suspendarea judecății pricinii, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că reclamantul A., nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin sarcina sa de a depune cererea de chemare în judecată în formă tehnoredactată sau într-o formă olografă vizibilă. Prin decizia civilă nr. 89/R/18 octombrie 2023, pronunțată în dosar nr. x/2022, Tribunalul Cluj a admis excepția nelegalei timbrări și, în consecință, a anulat, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de reclamantul A., împotriva încheierii de suspendare, pronunțată la 07.12.2022 de Judecătoria Huedin în dosarul nr. x/2022. Prin decizia nr. 9/R/2024 din 18 ianuarie 2024, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția netimbrării contestației în anulare, invocată din oficiu, și, în consecință, a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 89/R/18 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Cluj. Prin decizia civilă nr. 106/A/2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Cluj a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 9/R din 18.01.2024 a Tribunalului Cluj. Prin decizia nr. 175A din 29 mai 2024, astfel cum a fost îndreptată, din oficiu, prin încheierea din 05 iunie 2024, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis excepția netimbrării, invocată din oficiu, și a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei 106/A/2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de aceeași instanță.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 175A din 29 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a declarat recurs contestatorul A., înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 21 martie 2022, repartizat aleatoriu, spre competentă soluționare completului nr. 10. Prin rezoluția de primire, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a depune la dosarul cauzei dovada de achitare a taxei judiciare de timbru de 20 RON, în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Apărările formulate în cauză Legal citată, cu un exemplar al cererii de recurs, intimata B. S.A. a depus întâmpinare prin care au fost invocate excepțiile nulității și netimbrării recursului, iar în temeiul prevederilor art. 187 alin. (1) din C. proc. civ., a solicitat aplicarea sancțiunii amenzii judiciare recurentului pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale. De asemenea, a solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 RON, conform dovezilor atașate la dosar.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din 18 decembrie 2024 s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului în ședința publică din 05 februarie 2025, cu citarea părților. La acest termen de judecată, constatând că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 RON, datorate pentru soluționarea recursului în baza art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și faptul că intimata a solicitat aplicarea sancțiunii amenzii judiciare recurentului pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția de netimbrare și a rămas, cu prioritate, în pronunțare asupra acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același act normativ cât și asupra cererii de aplicare a amenzii judiciare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Conform art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 "Se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată, nesemnată sau pentru lipsa calității de reprezentant". Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar, pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței." Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. În cauza pendinte, prin rezoluție, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus încunoștințarea, prin adresă, a recurentului A. cu privire la faptul că datorează, pentru soluționarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 175/A din 29 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, o taxă judiciară de timbru de 20 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrate. Adresa emisă în acest sens la 17 septembrie 2024 a fost comunicată recurentului la 24 septembrie 2024, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs, care a semnat personal primirea actului de procedură. Prin aceeași rezoluție, recurentului i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 39 alin. (1) din același act normativ, recurentul neînțelegând să uzeze de aceste proceduri conform dispozițiilor legale menționate. Constatând că recurentul nu a depus, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, 05 februarie 2025, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în baza art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 și reținând că cererea de recurs nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 175/A din 29 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Cu referire la solicitarea formulată de intimata B. S.A. privind aplicarea unei amenzi judiciare recurentului, Înalta Curte reține că, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON: a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice." Se observă că dreptul procesual civil utilizează conceptul de amendă ca un mijloc menit să garanteze buna aplicare a regulilor de procedură, mijloc care împiedică exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, precum și ca o sancțiune procedurală autonomă și distinctă de toate celelalte sancțiuni prin natura și rolul pe care îl îndeplinește în cadrul procedurii judiciare. Din redactarea textului legal citat rezultă că sancțiunea este aplicabilă în principal părților, care introduc cereri sau exercită drepturi procesuale cu rea credință, încălcând astfel art. 12 C. proc. civ., care prevede că partea care nu-și exercită cu bună-credință dreptul procesual, deturnându-l de la scopul în vederea căruia a fost recunoscut de lege, săvârșește un abuz, putând fi obligată de către instanța de judecată la plata unei amenzi judiciare, precum și la acoperirea prejudiciului material și moral cauzat. Se constată deci, că reaua-credință este un element constitutiv al acestor categorii de abateri, aceasta rezultând din convingerea părții că acționează împotriva principiilor sau regulilor care guvernează procedura judiciară în dauna stabilirii adevărului. Această sintagmă semnifică acea atitudine a unei persoane care săvârșește sau omite, în mod conștient, un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de conviețuire socială, pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale. Or, în situația de față, o astfel de împrejurare nu a putut fi reținută, exercitarea unei căi de atac, chiar netimbrate, neputând fi considerată o acțiune exercitată cu rea -credință. Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea privind aplicarea unei amenzi judiciare, formulată de intimata-pârâtă B. S.A. Cu privire la cererea intimatei-pârâte de obligarea a recurentului la plata cheltuielilor de judecată din recurs, Înalta Curte, reține că potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Astfel, fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părții adverse care, prin atitudinea sa, a generat litigiul judiciar și a cauzat suportarea unor cheltuieli de către partea care a câștigat diferendul. Cu alte cuvinte, pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea ce câștigă litigiul are dreptul de a obține de la adversar, în cadrul cheltuielilor de judecată, sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită săvârșită de cel care a pierdut procesul constând în declanșarea litigiului). Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată - anularea recursului ca netimbrat - Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., îl va obliga pe recurentul-contestator A. la plata către intimata-pârâtă B. S.A., a sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, conform dovezilor aflate la filele x și 35.