ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1781/2024

Ședința publică din data de 25 iunie 2024

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.07.2020 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, sub nr. x/2020, reclamanta Neurodynamics S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L., următoarele:

- să se recunoască reclamantei, în temeiul art. 10 lit. b) și art. 188 din Legea nr. 8/1996, calitatea de autor al operei constând în tehnologia de detectare a tabelelor ("Tehnologia") constând în: (1) codul sursă al programului pentru calculator reprezentând un sistem de extragere de trăsături vizuale bazat pe funcționarea creierului uman și o rețea neurală artificială, care simulează principii de operare ale cogniției creierului anatoic și este aptă să învețe din experiența anterioară; (2) arhitectura software prin care sistemul constând din extragerea de trăsături și rețeaua neurală artificială poate fi integrat în aplicații concrete; (3) codul sursă al programului pentru calculator pentru definirea descriptorilor elementelor vizuale care permit detecția de tabele cu un grad înalt de acuratețe; (4) baza de date rezultată din antrenarea rețelei neurale artificiale, respectiv regulile și principiile de structurare a bazei de date și a procesului de antrenare;

- să se constate încălcarea drepturilor de autor ale reclamantei, în temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, asupra Tehnologiei;

- să se constate dobândirea, utilizarea și divulgarea ilegală de către pârâte a secretului comercial constând în Tehnologia menționată;

- să fie obligate pârâtele la sistarea utilizării Tehnologiei și/sau a operelor derivate și retragerea de pe piață a produselor care încorporează Tehnologia și/sau operele derivate;

- să se antreneze răspunderea contractuală a pârâtei A. S.R.L. în baza contractului de prestări servicii cercetare-dezvoltare din 16 martie 2016 și obligarea acesteia la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune-interese pentru repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor patrimoniale de autor, precum și la plata dobânzii penalizatoare începând cu data de 14 noiembrie 2019 și până la achitarea întregii sume;

- să se antreneze răspunderea delictuală a pârâtei B. S.R.L. și obligarea acesteia la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune-interese pentru repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor patrimoniale de autor și a secretului comercial, precum și la plata dobânzii penalizatoare începând cu data de 14 noiembrie 2019 și până la achitarea întregii sume;

- să fie obligate pârâtele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 22.12.2020, reclamanta Neurodynamics S.R.L. a depus cerere adițională, prin care a arătat că renunță la petitul 1 și a solicitat:

1) În raport cu pârâta A. S.R.L.:

- în principal: recunoașterea drepturilor patrimoniale de autor ale reclamantei asupra Tehnologiei de detectare a tabelelor; să se constate în temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 188/1996 încălcarea drepturilor patrimoniale de autor ale reclamantei asupra Tehnologiei și în consecință, antrenarea răspunderii contractuale a pârâtei în baza Contractului de prestări servicii cercetare-dezvoltare din 16 martie 2016 și obligarea la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de daune interese pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor patrimoniale de autor, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare pentru raporturile între profesioniști începând cu 4 noiembrie 2019 și până la achitarea întregii sume; obligarea pârâtei la sistarea utilizării Tehnologiei și/sau a operelor derivate și la retragerea de pe piață a produselor care încorporează tehnologia și/sau operele derivate.

- în subsidiar, în baza art. 44 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, revizuirea contractului și majorarea remunerației cuvenite reclamantei la suma de 350.000 euro.

- în terția: să se dispună recunoașterea Tehnologiei ca fiind un secret comercial protejat în condițiile O.U.G. nr. 25/2019 și ale Legii nr. 11/1991; să se constate divulgarea ilicită a secretului comercial și antrenarea răspunderii contractuale a pârâtei pentru divulgarea secretului comercial, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de daune interese și la plata dobânzii legale penalizatoare pentru raporturile între profesioniști începând cu 4 noiembrie 2019 și până la achitarea întregii sume.

2) În contradictoriu cu pârâta B.:

- în principal: să se constate, în temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 188/1996, încălcarea drepturilor patrimoniale de autor ale reclamantei asupra Tehnologiei și în consecință, antrenarea răspunderii delictuale a pârâtei și obligarea ei la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de daune interese pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor patrimoniale de autor, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare pentru raporturile între profesioniști începând cu 4 noiembrie 2019 și până la achitarea întregii sume; obligarea pârâtei la sistarea utilizării Tehnologiei și/sau a operelor derivate și la retragerea de pe piață a produselor care încorporează tehnologia și/sau operele derivate.

- în subsidiar, să se constate dobândirea, utilizarea și divulgarea ilegală a secretului comercial constând în Tehnologia de detectare a tabelelor de către pârâtă și obligarea ei la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune interese pentru repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea secretului comercial, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, începând cu 4 noiembrie 2019 și până la achitarea întregii sume.

S-a mai solicitat obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile pronunțate în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 122/21.01.2021, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței sale materiale de soluționare a cererii de chemare în judecată și, în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă sub nr. x/2020*.

Prin încheierea de ședință din data de 22.11.2021, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis în principiu cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienții C. și D..

Prin sentința civilă nr. 173/1.04.2022, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția nulității absolute a contractului de cesiune a drepturilor de autor încheiat la data de 14 august 2015, între cedenții C. și D. și cesionara Neurodynamics S.R.L.

A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și, în consecință:

A respins cererea de chemare în judecată modificată prin cererea adițională formulată de reclamanta Neurodynamics S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L.

A admis excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes și, în consecință:

A respins cererea de intervenție formulată de intervenienții C. și D., în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L.

A obligat pe reclamanta Neurodynamics S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 18.087,33 RON către pârâta A. S.R.L. și în sumă de 44.150,60 RON către pârâta B. S.R.L.

Hotărârile pronunțate în apel

Prin încheierea din data de 29.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins ca nefondată excepția inadmisibilității probei cu înscrisurile anexate întâmpinării depuse de intervenienți.

De asemenea, în ceea ce privește cererea formulată de suplimentare a probațiunii de către reprezentantele apelanților, după deliberare, a respins-o ca nefondată.

Totodată, a încuviințat proba cu înscrisurile depuse în respectiva etapă procesuală, a declarat încheiată cercetarea judecătorească, a deschis dezbaterile și a acordat celor prezenți cuvântul pentru susținerea poziției procesuale.

După închiderea dezbaterilor, a dispus amânarea pronunțării, oferind posibilitate părților să depună concluzii scrise.

Prin decizia nr. 159/24.05.2023, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în complet de apel, a respins apelul principal declarat de intervenienții C. și D. împotriva sentinței civile nr. 173/1.04.2022 pronunțate de Tribunalul Cluj, secția civilă în dosarul nr. x/2020 și apelul incident declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii din 22.11.2021 pronunțate de Tribunalul Cluj, secția civilă în dosarul nr. x/2020.

În complet de divergență, cu majoritate, a admis apelul declarat de reclamanta Neurodynamics S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 173/1.04.2022 pronunțate de Tribunalul Cluj, secția civilă în dosarul nr. x/2020, pe care a anulat-o în parte, sub aspectul soluției admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și, implicit, asupra admiterii excepției nulității absolute a contractului de cesiune a drepturilor de autor, cu consecințele inerente.

A dispus trimiterea cauzei, spre rejudecarea cererii formulate de reclamanta Neurodynamics S.R.L., Tribunalului Cluj, secția civilă.

II. Calea de atac formulată în cauză

Ambele pârâte au declarat recurs, după cum urmează:

Pârâta A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 159/24.05.2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, criticând-o pentru nelegalitate, pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele:

- Instanța de apel a încălcat principiul disponibilității și dreptul la un proces echitabil, reglementate de art. 9 și art. 6 C. proc. civ., apreciind că nu este posibilă pronunțarea asupra nulității contractului de cesiune prin dispozitivul hotărârii.

Dezvoltând această critică, recurenta-pârâtă a susținut că, prin această apreciere, a rămas, practic, nesoluționată excepția nulității, invocată de către pârâte, ceea ce echivalează cu o nesocotire a principiului disponibilității, instanța de apel făcând, în același timp, confuzie între efectele constatării nulității prin dispozitiv, pe de o parte, și efectele admiterii excepției nulității pe de altă parte - în acest din urmă caz, actul ce face obiectul excepției nu este anulat, ci doar împiedicat să se manifeste pe teren judiciar.

Constatarea instanței de apel potrivit căreia pronunțarea asupra nulității prin dispozitiv provoacă intimatei-reclamante o vătămare este vădit neîntemeiată, iar tribunalul, contrar deciziei recurate, nu a constatat nulitatea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, în lipsa unei cereri principale sau reconvenționale, ci a admis excepția de fond a nulității actului juridic prin raportare la cererea în legătură cu care a fost invocată.

Referirile în dispozitiv la excepția nulității sunt firești în condițiile în care, față de această apărare a recurentelor-pârâte, instanța a soluționat o excepție de procedură, ce a atras împiedicarea soluționării pe fond a cauzei.

Totodată, recurenta-pârâtă a susținut că dispoziția dată primei instanțe de a rejudeca cererea principală a societății reclamante Neurodynamics S.R.L. vizând recunoașterea Tehnologiei ca fiind un secret comercial este dată cu încălcarea obiectului litigiului, astfel cum acesta a fost stabilit de către reclamantă.

Cererea vizând recunoașterea Tehnologiei ca fiind un secret comercial, nu reprezintă o cerere principală, ci terțiară, astfel încât instanța de fond avea obligația analizării acesteia doar în ipoteza în care aprecia că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 8/1996; instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a societății intimate-reclamante, reținând că Tehnologiei îi sunt aplicabile dispozițiile privind protecția dreptului de autor, dar că aceasta nu a reușit să facă dovada calității de titular al drepturilor patrimoniale de autor.

Ca atare, de vreme ce instanța de apel a calificat cererea vizând recunoașterea Tehnologiei ca secret comercial drept o cerere principală, aceasta a încălcat substanțial principiul disponibilității, sub aspectul obiectului, astfel cum a fost trasat de intimata-reclamantă.

O altă încălcare a principiului disponibilității, în opinia recurentei-pârâte A. S.R.L., rezidă din faptul că instanța de apel a dispus ca, în rejudecare, tribunalul să analizeze interesul pentru invocarea excepției nulității absolute a contractului de cesiune, prin raportare la obiectul acestuia, apreciind că prima instanță trebuia să procedeze în acest sens, în condițiile în care, prin notele depuse la data de 2 februarie 2022, intimata-reclamantă Neurodynamics S.R.L. a invocat lipsa interesului legitim al recurentelor-pârâte prin raportare la motivul de nulitate a contractului de cesiune vizând lipsa prețului cesiunii.

Prima instanță a admis incidența nulității absolute prin aplicarea prevederilor art. 42 din Legea nr. 8/1996, care sancționează caracterul nedeterminat al obiectului contractului de cesiune de drepturi patrimoniale de autor, iar faptul că intimata-reclamantă, în cererea de apel, a făcut referire la excepția lipsei de interes invocată în litigiu, nu trebuia să determine instanța de apel să depășească limitele solicitărilor să aplice excepția lipsei de interes la toate motivele de nulitate invocate.

Recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel a încălcat și dreptul părților la un proces echitabil, prin pronunțarea unei soluții de trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, al cărei unic efect îl constituie reluarea judecății de la primul termen în fața primei instanțe. Prin unirea probatoriului necesar a fi administrat pentru soluționarea excepțiilor cu cel ce vizează raportul juridic de drept substanțial, deși probele propuse nu se suprapun nici măcar parțial, instanța de apel a nesocotit două chestiuni absolut relevante pentru garantarea înfăptuirii justiției: termenul rezonabil și proporționalitatea costurilor necesar a fi angajate în prezentul dosar.

- Decizia recurată are o motivare lipsită de consistență, în contradicție cu dispozițiile art. 425 C. proc. civ., instanța de apel reținând, total nemotivat, că analiza nulității absolute a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor ar fi fost realizată din perspectiva prevederilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, fară ca prima instanță să argumenteze, în fapt și în drept, de ce a optat pentru această opțiune.

Instanța de apel ar fi trebuit să explice de ce aplicarea legii la situația de fapt din speță nu reprezintă o motivare adecvată, iar simplul enunț că hotărârea instanței de fond nu este motivată, fără a explica care sunt rațiunile pentru care s-a ajuns la această concluzie, este arbitrar.

Recurenta-pârâtă a susținut că admiterea excepției nulității unui contract de cesiune drepturi patrimoniale de autor, fundamentată pe un text de lege care reglementează exact motivul de nulitate absolută pentru acest tip de contract, nu mai are nevoie de explicații suplimentare, astfel că hotărârea primei instanțe îndeplinește toate exigențele motivării reglementate la art. 425 C. proc. civ., tribunalul aplicând normele de drept la circumstanțele personale ale cazului.

Silogismul tribunalului este coerent și în concordanță cu normele în vigoare, acesta aplicând o regulă elementară de deducție: situația premisă 1 - contractul de cesiune din dosar nu are un obiect determinat/determinabil, art. 1.1. din contract nu conține suficiente elemente pentru a permite identificarea obiectului contractului; situația premisă 2 - art. 42 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 prevede că un contract de cesiune drepturi patrimoniale de autor care nu are un obiect determinat este nul absolut; concluzia - contractul de cesiune drepturi patrimoniale de autor este nul absolut.

Totodată, art. 43 din Legea nr. 8/1996, care stipulează că proba contractului de cesiune poate fi realizată doar prin forma scrisă a contractului, confirmă că este exclusă determinarea obiectului contractului ulterior încheierii sale, întrucât obiectul constituie un element de fond al actului juridic.

De altfel, nu există un raționament în sens contrar din partea instanței de apel, ci aceasta doar decretează, fără să demonstreze, astfel că hotărârea instanței de apel este nemotivată.

Recurenta-pârâtă a apreciat că ne aflăm în prezența unei declinări de răspundere complet arbitrare din partea instanței de apel întrucât: tribunalul și-a exprimat deja opinia cu privire la chestiunea nulității absolute a contractului de cesiune; calea de atac a apelului are un caracter devolutiv, aceasta însemnând că instanța de apel era obligată să soluționeze fondului excepției, iar nu să o trimită spre soluționare aceleiași instanțe.

- Decizia recurată conține motive contradictorii, în condițiile în care, prin dispozitivul deciziei recurate, au fost admise aparent solicitările formulate de intimata-reclamantă în apel, dar considerentele reflectă că acestea au rămas nesoluționate.

Astfel, instanța de apel, în complet de divergență, cu majoritate, a admis apelul reclamantei împotriva sentinței, pe care a anulat-o în parte, sub aspectul soluției admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și, implicit, asupra admiterii excepției nulității absolute a contractului de cesiune a drepturilor de autor.

Anularea soluției de admitere a unei excepții presupune, potrivit regulilor de logică juridică, că aceste excepții sunt respinse, iar nu că sunt lăsate nesoluționate, însă, curtea de apel a anulat soluția de admitere a unei excepții procesuale, iar în considerente a arătat că există posibilitatea ca aceste excepții să fie întemeiate, doar că tribunalul ar trebui să investigheze suplimentar problema juridică adusă în atenție.

Instanța de apel a apreciat, de asemenea, că tribunalul și-ar fi depășit limitele învestirii prin admiterea incidenței nulității absolute, aducând ca argument lipsa unui petit în acest sens, însă, în același timp, a recunoscut că excepția nulității absolute a fost invocată de recurentele-pârâte ca apărare de fond, în susținerea excepției lipsei calității procesuale active, în contextul în care dreptul de dispoziție al părților se referă atât la cereri, cât și la apărări, toate acestea conturând obiectul și limitele procesului asupra cărora instanța trebuie să se pronunțe.

Nu mai puțin, instanța de apel a reținut că este nelegală soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active prin raportare la nulitatea contractului de cesiune, întrucât cauza juridică a cererii principale nu se reduce la încălcarea drepturilor patrimoniale de autor, pentru ca, ulterior, să aprecieze că este posibil ca tribunalul să admită excepția lipsei calității procesuale active, în ipoteza în care eventuala nulitate a contractului de cesiune nu poate fi acoperită prin conversiunea actului juridic.

- Instanța de apel a aplicat greșit și chiar a încălcat normele de drept material aplicabile în cauză.

În primul rând, au fost aplicate greșit dispozițiile art. 1247 C. civ., printr-o abordare limitativă nejustificată cu privire la modalitățile prin care poate fi valorificată nulitatea absolută.

Astfel, prin constatarea intervenirii nulității absolute a contractului de cesiune a drepturilor de autor, nu s-ar fi putut genera concluzia lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante Neurodynamics S.R.L.

Instanța de apel a reținut faptul că toate părțile au fost de acord că excepția nulității absolute a contractului de cesiune a drepturilor de autor a fost invocată de recurentele-pârâte ca apărare de fond în susținerea excepției procesuale a lipsei calității procesuale active, astfel că discutăm despre o apărare cu efect dirimant care vizează fondul excepției lipsei calității procesuale active, iar nu fondul raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, consecința admiterii excepției nulității o constituie înlăturarea acestui act de la analizarea excepției lipsei calității procesuale active, contractul de cesiune de drepturi patrimoniale de autor fiind fundamental pentru un litigiu de proprietate intelectuală, întrucât existența și valabilitatea acestuia conferă calitate procesuală activă în prezentul litigiu, iar însăși intimata-reclamantă Neurodynamics S.R.L. a precizat, prin cererea adițională, că dreptul patrimonial de autor a fost dobândit de la intervenienții-intimați prin contractul de cesiune încheiat cu aceștia.

Or, proba calității procesuale active nu se putea face decât prin contractul de cesiune, fiind inadmisibile proba cu martori sau cu prezumții peste înscris.

Față de împrejurarea că instanța de apel a reținut că hotărârea tribunalului este nelegală, solicitând ca în rejudecare să fie analizată inclusiv problema interesului părților în invocarea excepției nulității contractului de cesiune, recurenta-pârâtă A. S.R.L. a invocat că, în ceea ce privește regimul juridic al nulității absolute, în literatura de specialitate s-a arătat că aceasta poate fi invocată de oricine are interes, anume și de "persoane care nu au participat la încheierea acestuia, dar care ar justifica un interes propriu".

În prezentul litigiu, pârâta a avut interes în invocarea nulității pentru a respinge o acțiune promovată de o persoană juridică fără calitate procesuală activă, continuarea nelegală a acestui litigiu presupunând un mare consumator de timp, energie și de resurse financiare.

În plus, prin invocarea nulității absolute a contractului de cesiune, s-a urmărit inclusiv restabilirea echilibrului în ceea ce privește instrumentele juridice de care se prevalează părțile din prezentul litigiu, deoarece nu se poate admite ca intimata-reclamantă Neurodynamics S.R.L. să îi solicite sume semnificative de bani, fără să facă dovada, în condițiile legii, a drepturilor patrimoniale de autor.

În al doilea rând, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1226 C. civ. și a art. 42 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, prin aprecierea potrivit căreia tribunalul nu a explicat de ce a optat asupra incidenței nulității absolute prin raportare la art. 42 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.

Recurenta-pârâtă A. S.R.L. a susținut că, în condițiile în care contractul de cesiune nu cuprinde alte clauze care să clarifice obiectul contractului și nici nu are vreo anexă cu criterii de identificare a operelor, nici măcar instanța nu poate determina care anume opere sunt incluse în obiectul contractului.

În al treilea rând, instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 1179 și pe cele ale art. 1260 C. civ.

Reluând susținerea potrivit căreia contractul de cesiune de drepturi de auto, încheiat între intimata-reclamantă Neurodynamics S.R.L. și intimații-intervenienți nu respectă cerința esențială din materia generică a actelor juridice civile și a speciei contractelor, anume existența unui obiect determinat sau cel puțin determinabil, recurenta a apreciat că acest contract este lipsit de conținut.

Astfel, de vreme ce obiectul contractului nu poate fi determinat decât prin elemente intrinseci, dispoziția dată tribunalului de a analiza dacă un contract cu obiect nedeterminat poate face obiectul conversiunii contrazice nu doar normele de drept, dar și regulile de interpretare a contractelor. Practic, curtea de apel a solicitat primei instanțe să găsească o interpretare a textului contractual în favoarea intimatei-reclamante Neurodynamics S.R.L., iar o astfel de atitudine depășește cu mult limitele rolului activ, vădind atât o lipsă de imparțialitate, cât și o aplicare greșită a dispozițiilor de drept la circumstanțele dosarului.

În plus, în ipoteza contractului de comandă a unei opere viitoare, drepturile patrimoniale aparțin celui care comandă opera (fără să fie nevoie de o prevedere expresă în contract), iar contractul trebuie să prevadă expres atât termenul de predare, cât și termenul de acceptare al operei, textul art. 47 din Legea nr. 8/1996 nelăsând loc ambiguităților: opera supusă termenelor mai sus indicate trebuie să fie clar identificată prin contract; în acest sens este și punctul de vedere exprimat în doctrină.

De asemenea, Legea nr. 8/1996 reglementează și contractul de închiriere ca o modalitate a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, motiv pentru care îi sunt aplicabile dispozițiile art. 42 și 43 din același act normativ.

În egală măsură, nu poate fi vorba nici despre un contract nenumit, cum a invocat partea adversă, întrucât, din nou, problema este absența unui obiect determinat sau cel puțin determinabil, efectivitatea obiectului reprezentând una din condițiile generale de valabilitate a contractelor, a conchis recurenta-reclamantă A. S.R.L.

Pârâta B. S.R.L. a declarat recurs atât împotriva încheierii de ședință din data de 29 martie 2023, cât și a deciziei nr. 159/24.05.2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, după cum urmează:

În ceea ce privește recursul împotriva încheierii de ședință din data de 29 martie 2023, recurenta-pârâtă a invocat incidența art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a solicitat casarea în parte a încheierii, în sensul respingerii probei cu înscrisuri constând în corespondența dintre client și avocat (corespondența electronică dintre E. și avocat F. din luna martie 2018), probă propusă și administrată de intervenienții principali în combaterea apelului incident al recurentei-pârâte B. S.R.L., declarat împotriva încheierii din data de 22.11.2021.

Prin motivele de recurs formulate, s-a susținut încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 22 alin. (6), art. 254 alin. (2) pct. 2, art. 255 alin. (1) și art. 258 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a arătat că a formulat apel incident împotriva încheierii tribunalului din data de 22.11.2021, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii cererii de intervenție principală ca fiind inadmisibilă în principiu, iar intimații-intervenienți au depus la dosarul cauzei întâmpinare față de apelul incident, însoțită de înscrisuri, reprezentând o corespondență purtată pe e-mail între domnul E., în calitate de administrator al B. S.R.L., și dna F., în calitate de avocat al B., în cursul lunii martie 2018, în cuprinsul căreia sunt discutate elemente referitoare la contractul de servicii dintre A. S.R.L. și Neurodymanics S.R.L., respectiv: algoritmul construit în baza contractului, natura juridică a contractului și eventualele drepturi de proprietate intelectuală (e-mail datat 9 martie 2018 emis de avocat F.) și poziția clientului față de aspectele semnalate de avocat (e-mail datat 13 martie 2018).

La termenul de judecată din data de 29 martie 2023, a solicitat, prin avocat, ca această probă să nu fie încuviințată de către instanța de apel, sens în care a depus inclusiv o cerere scrisă de respingere a încuviințării probei cu înscrisuri constând în corespondența client-avocat.

De asemenea, a menționat că, la același termen de judecată, intimații-intervenienți au solicitat instanței de apel să respingă cererea sa și să încuviințeze administrarea probei cu înscrisuri, așa cum a fost aceasta propusă, printre altele, susținând că nu a făcut dovada că respectiva corespondență cade sub incidența secretului profesional și că este vizată de contractul de asistență juridică încheiat cu avocații săi.

Recurenta-pârâtă B. S.R.L. a subliniat că, în acest context, prin avocat, a arătat că depunerea contractului de asistență juridică nu prezintă relevanță, de vreme ce asemenea contracte sunt formulate de o manieră generală și nu conțin vreo precizare expresă că o anumită corespondență este vizată de secretul profesional, totuși, a precizat că, în măsura în care instanța apreciază că este necesară depunerea la dosarul cauzei a contractului de asistență juridică, își va îndeplini această obligație, însă cu solicitarea de a se acorda un termen în acest scop.

Ceea ce susține recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin critica adusă încheierii recurate, este faptul că instanța de apel nu a răspuns deloc la această solicitare și nici nu s-a pronunțat asupra cererii sale de acordare a unui termen pentru depunerea contractului de asistență juridică, ci a respins direct cererea de a nu se încuviința proba cu înscrisuri propusă de intimații-intervenienți.

În opinia recurentei-pârâte B. S.R.L., procedând în acest fel, instanța de apel și-a încălcat obligația legală de a se pronunța asupra tuturor cererilor cu care a fost învestită (inclusiv asupra celor formulate în cursul procesului), astfel cum este aceasta reglementată expres de art. 22 alin. (6) C. proc. civ.. În speță, conduita instanței de apel este cu atât mai gravă cu cât solicitarea sa de acordare a unui alt termen de judecată în vederea depunerii contractului de asistență juridică era legală, iar nevoia administrării unei asemenea probe a rezultat abia din cercetarea judecătorească și nu putea să o prevadă.

Ca atare, a apreciat că dispozițiile art. 254 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. erau aplicabile, luând astfel naștere dreptul său de a solicita administrarea probei cu înscrisuri, reprezentate de contractul de asistență juridică menționat și obligația instanței de a încuviința administrarea efectivă a acestei probe, prin acordarea unui termen de judecată în vederea depunerii contractului de asistență juridică.

Recurenta-pârâtă B. S.R.L. a subliniat că încuviințarea și administrarea probelor propuse în condițiile art. 254 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. nu este o simplă posibilitate, un drept discreționar al instanței, ci este o veritabilă obligație a acesteia, nefiind vorba despre o chestiune de apreciere subiectivă sau de oportunitate.

Totodată, a susținut că, omițând să întreprindă demersurile necesare pentru a verifica dacă înscrisurile prezentate de către apelanții intervenienți cuprind informații de natura secretului profesional, instanța de apel a permis administrarea unei probe nelegale, în flagrantă contradicție cu art. 255 alin. (1) și art. 258 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora pot fi încuviințate numai probele admisibile potrivit legii, deci care nu sunt prohibite prin lege.

În cazul corespondenței dintre client și avocatul său, purtate în executarea mandatului pe care cel dintâi îl încredințează celui din urmă, aceasta este protejată de secret profesional și de obligația generală de a respecta confidențialitatea comunicărilor dintre client și avocat, de unde rezultă că nu poate face obiectul probațiunii în procesul civil.

De asemenea, recurenta-pârâtă B. S.R.L. a criticat încheierea recurată invocând și că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 255 alin. (1) și pe cele ale art. 258 alin. (1) C. proc. civ., în componenta lor referitoare la utilitatea probei, ca o cerință care trebuie îndeplinită pentru încuviințarea dovezii propuse de una dintre părți, în condițiile în care proba propusă de intimații-intervenienți nu era aptă să conducă la soluționarea apelurilor formulate în cauză și nu trebuia să fie încuviințată.

Este greșit și raționamentul instanței de apel prin care s-a arătat că utilitatea probei ar urma să fie avută în vedere "la momentul evaluării stării de fapt în cadrul hotărârii judecătorești", întrucât, în raport cu prevederile anterior arătate, instanța verifică dacă proba este utilă la momentul încuviințării probei și dacă este aptă să conducă la soluționarea cererilor și apărărilor cu a căror analiză a fost învestită.

În același timp, proba a fost încuviințată, fără a se indica faptele ce vor trebui dovedite, fiind, astfel, încălcat și art. 258 alin. (2) C. proc. civ.

Prin recursul declarat împotriva soluției date de instanța de apel asupra apelului principal declarat de intimata-reclamantă Neurodynamics S.R.L., recurenta-pârâtă B. S.R.L. a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele:

- Instanța de apel a încălcat regulile de procedură reglementate de art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6), art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, prin aprecierea că tribunalul ar fi depășit limitele învestirii sale și ar fi încălcat principiul disponibilității, instanța de apel a procedat la o interpretare vădit eronată a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Niciunul dintre textele menționate nu interzice instanței de judecată să analizeze și să se pronunțe (chiar în dispozitiv) asupra apărărilor de fond formulate de către părțile în litigiu, ci din contră, se prevede expres că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și prin apărările părților, ceea ce înseamnă că instanța de judecată are nu doar dreptul, ci și obligația de a se pronunța asupra tuturor apărărilor de fond ridicate în cursul procesului (cum este și excepția nulității absolute a contractului de cesiune).

Pentru determinarea corectă a cadrului procesual sub aspect obiectiv, instanța de apel ar fi trebuit să se raporteze nu doar la cererile cu care intimata-reclamantă și intimații-intervenienți principali au învestit instanța de judecată, ci și la apărările de fond pe care recurentele-pârâte le-au formulat în timpul procesului, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Soluția pronunțată de instanța de apel încalcă și dispozițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., deoarece intimata-reclamantă Neurodynamics S.R.L. nu a suferit vreo vătămare din cauza faptului că tribunalul s-a pronunțat chiar în dispozitiv asupra excepției nulității absolute a contractului de cesiune.

În literatura de specialitate s-a arătat că apărările de fond fac obiect de analiză în cadrul considerentelor decizorii, care, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ. sprijină hotărârea și se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că, și în situația în care soluția dată asupra apărărilor de fond invocate de părțile în litigiu nu ar fi cuprinsă în dispozitiv, ci numai în considerente, o asemenea situație nu este cu nimic diferită, din perspectiva efectelor juridice față de terți, de situația în care instanța se pronunță asupra apărărilor de fond și în cuprinsul dispozitivului.

- Prima instanță a respins în mod corect cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală, iar instanța de apel a încălcat principiul disponibilității și, implicit, dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., atunci când a afirmat că tribunalul a omis să se pronunțe cu privire la petitele cererii de chemare în judecată având ca obiect recunoașterea Tehnologiei ca fiind un secret comercial.

Solicitarea cu acest obiect a fost formulată în terțiar, numai în măsura în care instanța ar reține că Tehnologia nu este protejată prin drepturile de autor sau în măsura în care obiectul contractului de cesiune este interpretat într-un alt sens decât acela de licențiere neexclusivă și limitată în favoarea recurentei-pârâte A. S.R.L. a unui program de calculator protejat de drepturi de autor.

Or, prima instanță a statuat explicit, cu mai multe ocazii, că Tehnologia este supusă dispozițiilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, astfel încât, în temeiul principiul disponibilității, petitele terțiare ale cererii de chemare în judecată nu au mai fost analizate.

În opinia recurentei-pârâte B. S.R.L., curtea de apel a imputat primei instanțe o neglijență sau o omisiune culpabilă a intimatei-reclamante Neurodynamics S.R.L., care și-a formulat cererea de chemare în judecată de așa manieră încât, într-o situație precum aceea din prezentul litigiu, nu se mai ajunge la analizarea capetelor subsidiare de cerere.

Pe de altă parte, instanța de apel a încălcat și prevederile art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. atunci când a stabilit că tribunalul ar fi trebuit să analizeze și cererea intimatei-reclamante Neurodynamics S.R.L. de conversiune a contractului de cesiune într-un alt act juridic, pentru care sunt întrunite toate cerințele de validitate prevăzute de lege.

A subliniat recurenta-pârâtă B. S.R.L. că, pentru ca solicitarea de conversiune a părții adverse să producă o consecință practică în plan procesual, era necesar ca actul juridic în care aceasta a solicitat conversiunea să fie apt a fundamenta calitatea procesuală activă, respectiv să fie translativ cu privire la drepturile patrimoniale de autor a căror realizare o urmărea intimata-reclamantă în soluționarea cererii sale.

Or, analizându-se pe rând actele juridice în care partea adversă a solicitat conversiunea contractului de cesiune, în cazul în care instanța de judecată ar admite excepția nulității absolute (notele scrise depuse la dosar la data de 2 februarie 2022), se observă că niciunul dintre acestea nu respectă cumulativ cerințele impuse de lege, astfel încât cererea intimatei-reclamante Neurodynamics S.R.L. de conversiune a contractului de cesiune într-un alt act juridic nu era aptă să aducă acesteia un folos practic.

- Recurenta-pârâtă B. S.R.L. a criticat și constatarea instanței de apel în sensul că tribunalul nu ar fi motivat soluția pronunțată în cauza cu privire la nulitatea contractului de cesiune și la lipsa calității procesuale active a intimatei-reclamante, făcând trimitere la jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a reținut că obligațiile instanței decurgând din art. 425 C. proc. civ. nu vizează oferirea unui răspuns tuturor argumentelor părților, ci numai acelora relevante și esențiale, fiind imperios necesar ca instanțele să ofere o asociere logică între dispozitiv și considerente.

A susținut că instanța de apel a încălcat regulile de procedură statuate de art. 22 și 425 C. proc. civ. și le-a oferit acestora o interpretare excesivă, străină de rațiunea acestor norme, în contextul în care, din analiza sentinței primei instanțe rezultă cu evidență că tribunalul a expus raționamentul factual și juridic care susține soluția admiterii excepției nulității absolute a contractului de cesiune drepturi patrimoniale de autor și a admiterii excepției lipsei calității procesuale active.

A precizat că, deși nu s-a reținut expres, din motivarea primei instanțe rezultă implicit că nu se impunea analiza altor motive de nulitate, precum cele legate de lipsa unui preț al cesiunii, precum și că prețul cesiunii nu este determinat sau determinabil; câtă vreme s-a reținut incidența unui motiv de nulitate absolută, era irelevant dacă în cauză mai erau incidente și alte motive de nulitate, căci efectele juridice ar fi fost aceleași.

În ceea ce privește lipsa interesului procesual al recurentelor-pârâte de a invoca nulitatea contractului de cesiune, a apreciat că aceasta era de asemenea irelevantă deoarece nulitatea absolută intervine de drept, iar, potrivit art. 1247 C. civ., instanța era obligată să o invoce din oficiu.

În opinia recurentei-pârâte B. S.R.L., instanța de apel a considerat eronat că tribunalul nu ar fi analizat faptul că obiectul cesiunii nu este reprezentat de totalitatea operelor viitoare, în condițiile în care prima instanță a expus explicit raționamentul său sub acest aspect, iar dacă instanța de apel nu era de acord cu acesta, atunci, apelul fiind o cale de atac devolutivă, ar fi trebuit să procedeze ea însăși la o reanalizare a aplicării art. 42 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 la contractul dedus analizei și să prezinte un alt raționament, dar în mod greșit a ales să nu o facă.

A menționat și că este adevărat că părțile au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, dar numai pentru ipoteza în care soluția dată excepțiilor ar fi fost găsită netemeinică în scopul continuării judecății, iar nu în scopul ca prima instanță să detalieze raționamentul său.

Ca atare, a apreciat că se poate astfel constata și o încălcare a art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce privește lipsa analizei neincidenței art. 42 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, aceasta era nerelevantă, deoarece textul vorbește despre rezilierea contractului, iar în cauză nu s-a solicitat o asemenea măsură.

- Măsurile stabilite de curtea de apel în sarcina primei instanțe sunt nelegale, relevând o încălcare a prevederilor art. 478 și ale 204 C. proc. civ.

Astfel, a arătat că, în primul rând, s-a dispus ca în rejudecare prima instanță să aibă în vedere toate temeiurile de drept invocate de părți, inclusiv cele din apel, însă, în opinia sa, anumite temeiuri de drept sunt irelevante (protecția secretului comercial nu a fost solicitată decât pentru situația în care opera nu ar fi protejata prin dreptul de autor, alte motive de nulitate ale contractului de cesiune erau inutile căci ar fi condus cel mult la aceleași efecte, conversiunea contractului de cesiune în alte tipuri de contract nu era aptă să fundamenteze oricum calitatea procesuală activă a reclamantei, etc).

Sub un al doilea aspect, a susținut că temeiurile noi invocate pentru prima data în apel (art. 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind opera colectivă) nu pot fi avute în vedere de prima instanță, întrucât, pe de o parte, acestea au fost invocate cu încălcarea art. 478 C. proc. civ., nefiind permis ca în apel să fie schimbată cauza juridică a acțiunii, iar, pe de altă parte, măsura ar conduce la modificarea acțiunii după primul termen de judecată în fața primei instanțe, ceea ce reprezintă o încălcarea a art. 204 C. proc. civ.

Totodată, a apreciat că este excesiv ca primei instanțe să i se solicite să facă o analiza a prevalenței normelor speciale în raport de cele generale, în condițiile în care specialul derogă de la general; această analiză este inutilă având în vedere că prima instanță a aplicat norma specială - art. 42 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.

De asemenea, nu este necesară o analiza a raportului dintre nulitatea relativă și cea absolută, având în vedere că textul aplicat (art. 42 alin. (2) din Legea nr. 8/1996) se referă expres la nulitatea absolută.

- Refuzul instanței de apel de a analiza incidența art. 278 C. proc. civ. reprezintă o încălcare a art. 278 și art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, instanța de apel a considerat în mod nelegal că aspectul privind data certă a contractului de cesiune pe care l-a invocat nu poate fi avut în vedere în acel stadiu procesual, fiind o chestiune de opozabilitate, iar nu de analiza a nulității unui act juridic.

Motivarea refuzului instanței de apel, respectiv că solicitarea sa nu viza nulitatea, ci inopozabilitatea actului, nu se fundamentează pe nicio prevedere legală, fiind rezultatul unei aprecieri arbitrare, or, o astfel de conduită trebuie cenzurată prin admiterea recursului, casarea în parte a deciziei pronunțate în apel și trimiterea spre rejudecarea apelului cu trasarea sarcinii de a se pronunța și asupra acestei chestiuni.

În opinia recurentei-pârâte B., acesta critică poate fi încadrată fie în ipoteza reglementată de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apreciindu-se că s-au încălcat dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., fie în cea a nemotivării prevăzute la pct. 6 al aceluiași articol.

III. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Neurodynamic S.R.L. a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâta A. S.R.L., solicitând constatarea nulității motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și, în subsidiar, respingerea acestora ca nefondate și, totodată, respingerea ca neîntemeiat a celui formulat în raport cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu consecința menținerii în întregime a deciziei recurate și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Pe fondul recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 29 martie 2023, contrar afirmațiilor recurentei-pârâte B.., intimata-reclamantă a apreciat că proba cu înscrisuri, ce cuprinde corespondența purtată prin intermediul poștei electronice, este legală, iar, față de criticile vizând împrejurarea că nu s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru depunerea contractului de asistență, a precizat că instanța de judecată nu a fost învestită cu o cerere propriu-zisă de amânare.

A apreciat că nu poate fi vorba despre incidența motivului de casare vizând încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. -, întrucât: instanța este suverană în aprecierea utilității probei propuse de recurenta-pârâtă B. S.R.L. pentru administrarea contractului de asistență juridică; continuarea judecății echivalează cu respingerea implicită a cererii de amânare pentru administrarea probei; criticarea încheierii pe motiv că nu se respinge răspicat cererea de amânare denotă un formalism excesiv și neavenit din partea recurentei-pârâte B. S.R.L.; în contextul dat, respingerea implicită a unei cereri de amânare nu încalcă un act de procedură care poate atrage sancțiunea nulității; dacă ar fi totuși vorba de o nulitate, aceasta ar putea fi doar una relativă, întrucât ar viza protejarea unor interese private, respectiv ale particularului B. S.R.L.; nulitatea relativă poate fi invocată numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria fapta a părții care o invocă; nulitatea relativă trebuie invocată la termenul la care a fost săvârșită neregularitatea; este inadmisibilă invocarea motivului de nulitate omisso medio, în recurs, sub pretextul unui motiv de casare

Față de susținerea părții adverse în sensul că a fost încuviințată o probă prohibită de lege, a arătat că, în speță, respectiva corespondență nu aduce niciun element de noutate, iar, la data încuviințării sale, la dosarul cauzei se regăseau deja toate detaliile privind asumarea de către recurentele-pârâte a riscului tranzacționării fără drept a Tehnologiei.

A subliniat că aflarea adevărului nu este prohibită de lege și nici proba în sine, nici informațiile desprinse din probă nu sunt prohibite de lege.

În ceea ce privește aspectul utilității probei, a combătut criticile formulate prin cererea de recurs, arătând că instanța de apel nu a evaluat utilitatea înscrisului contestat, ci a recomandat, în mod judicios, ca acest demers să aibă loc odată cu dezlegarea fondului, când utilitatea ansamblului probațiunii va fi evaluată unitar și corelat, în acord cu prevederile art. 264 alin. (1) C. proc. civ.

În plus, a susținut că aprecierea utilității probatoriului și stabilirea stării de fapt relevate prin probe reprezintă chestiuni de fond, legate de temeinicia hotărârii, iar nu chestiuni de legalitate care să poată fi contestate în recurs.

Cu referire la recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei curții de apel, intimata-reclamantă a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În cauză nu au fost depuse răspunsuri la întâmpinările formulate de către intimata-reclamantă Neurodynamics S.R.L.

IV. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 9 ianuarie 2024, sub nr. x/2020*, și a fost repartizată aleatoriu spre soluționare completului nr. 2.

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 15 aprilie 2024, a fost fixat termen de judecată, cu citarea părților în ședință publică, la data de 11 iunie 2016, când Înalta Curte, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 25 iunie 2024.

Prin încheierea de ședință din data de 11 iunie 2024, Înalta Curte a respins excepția tardivității recursului declarat de pârâta B. S.R.L. și a reținut că excepția nulității susținută în raport cu recursul declarat de pârâta A. S.R.L., precum și cea vizând inadmisibilitatea criticilor formulate de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din data de 29 martie 2023 urmează a fi analizate odată cu susținerile asupra recursurilor, întrucât acestea se referă doar la o parte din motivele de recurs.

La același termen, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes a recursului declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii din data de 29 martie 2023 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În ceea ce privește recursurile declarate de pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 159/24.05.2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, Înalta Curte constată următoarele:

Motivele de nelegalitate formulate prin cele două recursuri distincte ale pârâtelor vizează nelegalitatea deciziei în ceea ce privește soluția dată apelului principal declarat de către reclamanta Neurodynamics S.R.L..

Criticile formulate se suprapun parțial, după cum se va arăta în cele ce succed, astfel încât se impune analizarea împreună a acestora, urmând a se răspunde atât criticilor comune, cât și celor individuale, prin raportare la susținerile regăsite în cererile de recurs.

În acest cadru, se reține că instanța de judecată a fost învestită, în principal, cu judecarea unor cereri decurgând din încălcarea dreptului de autor, pe temei contractual - împotriva pârâtei A. S.R.L., respectiv pe temei delictual - împotriva pârâtei B. S.R.L.; în subsidiar, s-a solicitat revizuirea contractului încheiat cu pârâta A. și majorarea remunerației; totodată, în cazul respingerii cererilor întemeiate pe dreptul de autor, s-au formulat pretenții decurgând din încălcarea secretului comercial, din nou pe temei contractual, în cazul pârâtei A., respectiv pe temei delictual, în cazul pârâtei B..

În cursul judecății, pârâtele au invocat excepția lipsei calității procesuale active, iar reclamanta a înfățișat contractul de cesiune prin care autorii, ce au calitatea de asociați în cadrul societății reclamante, i-ar fi transmis acesteia drepturile patrimoniale asupra creației intelectuale. Subsecvent, pârâtele au invocat excepția nulității absolute a contractului de cesiune.

Prin sentința pronunțată, tribunalul a admis excepția nulității absolute a contractului de cesiune, față de prevederile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 și, pe cale de consecință, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea de chemare în judecată.

Învestită cu apelul reclamantei, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., iar soluția de admitere a apelului reclamantei Neurodynamics S.R.L., de anulare în parte a sentinței ata