ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1342/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra recursului dedus judecății reține următoarele:

Prin încheierea din 5 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 147/1992 "art. 70

1

și 70/2", formulată de petentul A., prin mandatar B..

Împotriva încheierii din 5 martie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015 a formulat recurs petentul A., solicitând să îi fie comunicată încheierea atacată pentru a motiva recursul.

Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată la data de 12 iunie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

La termenul stabilit, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii și a reținut cauza în pronunțare asupra acesteia.

Examinând excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 148 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă indicarea instanței căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii, precum și semnătura."

În ceea ce privește calea de atac a recursului, dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. prevăd expres că cererea de recurs cuprinde și "semnătura părții" (lit. e).

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, aceasta trebuie să se regăsească în cerere, executată olograf [cu excepția situației prevăzute de art. 148 alin. (2) C. proc. civ., respectiv a utilizării unei semnături electronice].

În speță, prin rezoluția din 10 martie 2025 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului declarat de petentul A. împotriva încheierii din 5 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2025, la 12 iunie 2025, și, întrucât cererea de recurs nu este semnată, prin citația comunicată recurentului la 20 martie 2025 i-a fost adusă la cunoștința acestuia obligația de a depune la dosar un exemplar semnat al cererii formulate, sub sancțiunea anulării acesteia.

Pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, recurentul avea, așadar, posibilitatea de a transmite un exemplar al cererii de recurs formulate, care să poarte semnătura sa sau, după caz, de a se prezenta în instanță în vederea aplicării semnăturii pe exemplarul aflat deja la dosar.

Înalta Curte constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de a complini lipsa semnăturii potrivit celor reținute anterior.

Pentru considerentele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată din oficiu, și va anula pentru lipsa semnăturii recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 5 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2025.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 5 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2025.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.