ÎCCJ, decizie (scj.ro #232889)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #232889) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. Pedeapsa complementară
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație
Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Pedeapsa accesorie și pedepsele complementare
Indice alfabetic:
- drept procesual penal
- recurs în casație
- drept penal
- pedepsele complementare
C. proc. pen.
, art. 438 alin. (1) pct. 12
C. pen.
, art. 66
Omisiunea instanței de apel de a stabili durata pedepsei complementare aplicate inculpatului, se circumscrie noțiunii de „nelegalitate a pedepsei”, în accepțiunea cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Încălcarea dispozițiilor legale referitoare la durata pedepsei complementare, nu poate fi suplinită în calea extraordinară de atac a recursului în casație, consecința fiind trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analiza concretă, bazată pe întregul sistem de individualizare judiciară a unei sancțiuni, efectuată în cadrul unei căi ordinare de atac.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 156/RC din 18 martie 2025
I.
Sentința
Prin sentința penală nr. 46 din data de 25 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Mureș s-a dispus:
În baza art. 291 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului A la pedeapsa principală de 2 ani și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență (în legătură cu martorii C și D).
În baza art. 291 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului A la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență (în legătură cu inculpatul B).
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin această hotărâre, inculpatul A urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 2 luni închisoare la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel că, în final, inculpatul A să execute pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 91 și următoarele C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.
II. Decizia din apel
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul A.
Prin decizia penală nr. 516/A din 18 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, G și pentru Cauze cu Minori și de Familie, s-au dispus, printre altele, următoarele:
A fost desființată în parte sentința penală atacată și, în rejudecare:
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A, pe lângă pedeapsa principală de 2 ani și 2 luni închisoare, stabilită de prima instanță, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului A pe lângă pedeapsa principală de 2 ani și 2 luni închisoare, stabilită de prima instanță, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului A, pe lângă pedeapsa principală 2 ani închisoare, stabilită de prima instanță, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului A, pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoare, stabilită de prima instanță, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b C. pen.
În baza 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului A, pe lângă pedeapsa principală rezultantă 2 ani și 10 luni închisoare, stabilită de prima instanță, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
III. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Împotriva deciziei penale nr. 516/A din 18 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs în casație inculpatul A care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În esență, a solicitat casarea deciziei penale atacate și, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a C. proc. pen., înlăturarea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și înlăturarea aplicării pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Analizând cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte a apreciat că aceasta este întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală atacată, instanța de apel a aplicat inculpatului pe lângă cele două pedepse principale de 2 ani și 2 luni, respectiv 2 ani și pedepsele complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., omițând însă a stabili durata acestora, astfel cum prevăd în mod imperativ dispozițiile art. 66 alin. (1 ind. 1) lit. a) C. pen., introdus prin art. III pct. 2 din Legea nr. 172 din 31 mai 2024, potrivit cărora „interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la alin. (1) se dispune de către instanță după cum urmează: a) pe o perioadă de la 1 la 5 ani, în cazul interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la lit. a) și j)-o).”
Prin urmare, modalitatea de stabilire a pedepselor de către instanța de apel în sensul omisiunii stabilirii duratei pedepselor complementare pe lângă pedepsele principale are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Chestiunea dedusă judecății, respectiv problematica legalității pedepsei complementare aplicate recurentului inculpat nu poate fi analizată doar sub aspectul limitelor speciale ale pedepsei principale, aceasta privind deopotrivă și pedeapsa complementară, a cărei durată instanța de apel a omis a o stabili. Or, încălcarea dispozițiilor legale relative la aceasta din urmă nu poate fi suplinită sub nicio formă în calea extraordinară a recursului în casație, întrucât ar echivala cu privarea părților la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigențelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință, Înalta Curte a considerat că unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se realiza o analiză concretă, bazată pe întregul sistem de individualizare judiciară a unei sancțiuni, analiză ce se impune a fi efectuată în cadrul unei căi ordinare de atac, iar nu în calea de atac a recursului în casație, limitată, eminamente, la probleme de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a admis recursul în casație declarat de inculpatul A, a casat, în parte, decizia penală atacată numai sub aspectul omisiunii stabilirii duratei pedepselor complementare dispuse și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.