ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 474/2025

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Președintele Autorității Naționale Pentru Protecția Consumatorilor-B., Inspector C. din cadrul Autorității Naționale Pentru Protecția Consumatorilor și inspector D. din cadrul Autorității Naționale Pentru Protecția Consumatorilor, solicitând anularea Ordinelor nr. 36/12.01.2023 și nr. 37/12.01.2023 emise de Președintele A.N.P.C., obligarea pârâtei A.N.P.C prin Prețedinte B. să soluționeze solicitarea transmisă prin adresa emisă în data de 27.03.2023 sub sancțiunea unor daune de 10.000 RON/zi întârziere, daune ce urmează a fi calculate începând cu data expirării termenului de răspuns la respectiva solicitare sau cel mai devreme până la momentul când se vor adopta măsuri concrete de către A.N.P.C prin care să fie redeschisă activitatea societății, având în vedere că a solicitat expres acest lucru și nu i s-a răspuns, considerând astfel un refuz nejustificat din partea autorității, obligarea pârâtei A.N.P.C reprezentată de Președinte B. în solidar cu pârâții B., în nume propriu, C. și D. la plata unor despăgubiri în cuantum de cca 4.000.000 (patru milioane) RON, aproximativ 1.000.000 RON/fiecare lună de inactivitate, cu posibilitatea măririi/micșorării câtimii obiectului cererii, pe baza concluziilor raportului de expertiză, cu titlu de prejudiciu încercat de societate, respectiv beneficiul nerealizat ca urmare a închiderii definitive a celor două puncte de lucru începând cu data comunicării celor două ordine și până la momentul introducerii prezentei, precum și în continuare până la momentul revocării/anularii ordinelor sau până când se vor adopta măsuri concrete de către A.N.P.C prin care să fie redeschisă activitatea societății, având în vedere că a solicitat expres acest lucru și nu i s-a comunicat vreun răspuns, considerând astfel un refuz nejustificat din partea autorității de soluționare a cererii.

De asemenea, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata unor despăgubiri în cuantum de 1.000.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudicii aduse imaginii societății, obligarea pârâților la plata sumelor actualizate la momentul plății și respectiv la plata dobânzilor aferente, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2/2024 din 10 ianuarie 2024, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, a obligat pârâta să soluționeze petiția reclamantei din 27.03.2023, a respins în rest cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta să-i achite reclamantei suma de 4.998 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că la data de 09.02.2023, s-a înregistrat la A.N.P.C. sub nr. x/09.02.2023, plângerea prealabilă formulată de către S.C. A. S.R.L., prin care s-a solicitat revocarea Ordinelor nr. 36/12.01.2023 și nr. 37/12.01.2023. Față de aceasta, s-a procedat la transmiterea unui răspuns în termen legal, prin care, reclamantei i s-a comunicat că s-a urmărit apărarea interesului public, atât prin normele legale, cât și doctrinei și jurisprudenței în materie, și, totodată, s-a avut în vedere întinderea efectelor pe care le aveau prestarea serviciilor față de sănătatea consumatorilor.

Acțiunea de control ce a stat la baza emiterii OPANPC nr. 37/2023 a fost efectuată în baza Ordinelor de serviciu ca urmare a solicitării operatorului economic de verificare a măsurilor dispuse pentru piscina aparținând operatorului verificat, respectiv S.C. A. S.R.L. (Hotel E.).

În vederea atestării evidențierii operațiunilor de monitorizare a cantității de clor rezidual liber prezent în apa de îmbăiere și a valorilor pH, operatorul economic a prezentat o evidență a acestor valori aferente fiecărei zile din intervalul 01-09,01.2023.

Analizând situația prezentată s-a constatat faptul că operatorul economic a determinat zilnic o valoare constantă a concentrației clorului rezidual liber de 1,2 mg/l depășind astfel concentrația maximă admisă de 1 mg/1 pentru piscinele acoperite, limită înscrisă în cuprinsul art. 103 lit. b) din Norma de aplicare a OMS nr. 119/2014.

Totodată, în fiecare din aceste zile, operatorul a determinat pH-ul apei în valoare constantă de 6,8, această situându-se sub limita minimă impusă de legiuitor a fi asigurată, respectiv 7,2, în cuprinsul art. 103 lit. c) din Norma de aplicare a OMS nr. 119/2014.

Recurenta arată că, la momentul la care echipa de control a verificat împreună cu reprezentantul societății, acestea s-au dovedit a fi diferite față de cele consemnate de către operatorul economic în evidența sa, dar și față de limitele impuse de legiuitor.

Astfel, la momentul primei verificări, valoarea clorului rezidual liber determinată cu același aparat aflat în dotarea operatorului economic era de 2,3 și nu de 1,2, cu mult peste limita maximă admisă de 1 mg/l, iar valoarea pH-ului era chiar mai mică decât cea consemnată și evident decât cea minimă admisă (pH 6,4 determinat față de 6,8 consemnat, sub 7,2 valoare minimă admisă).

Operatorul economic a prezentat un Buletin de Analiză bacteriologică și fizico-chimică nr. 1467 din 14.07.2022, dar echipa de control a constatat faptul că aceasta se referă la piscina situată în aer liber, aparținând aceluiași operator economic și nu la piscina supusă verificărilor. Astfel, deși legiuitorul a instituit în sarcina operatorului economic, obligația de monitorizare a calității apei de îmbăiere cu frecvență prevăzută în anexa 1 din Norma de aplicare a OMS nr. 119/2014, respectiv bilunar, acesta nu a efectuat analize care să determine calitatea apei din punct de vedere microbiologic niciodată.

Pentru a determina dacă operatorul economic și-a respectat obligația de primenire zilnică a apei din piscină cu o cantitate cuprinsă între 1/10 și 1/15 din volumul apei din bazin, volum determinat ca fiind de 136,5 m

3

(H 1,3 m), respectiv 12,6 m

3

piscina mică (H 0,9m), echipa de control a solicitat facturi care să evidențieze volumul de apă consumat în ultimele 6 luni.

Operatorul economic a prezentat la momentul controlului, factura nr. x/30.09.2022, aferentă lunii septembrie 2022 și factura nr. x/30.11.2022, aferentă lunii noiembrie 2022. Astfel, în cadrul acestora s-au constatat următoarele: pentru apometrul seria x s-a facturat un consum de 14 m3 în luna septembrie, în condițiile în care acest apometru înregistrează consumul de apă aferent hotelului E. (cazare, piscină, bucătărie, spălătorie, centru SPA) ori numai consumul necesar înlocuirii în cantitate minimă admisă (1/10) se ridică la o cantitate de/volum de 447,3m

3

/lună numai pentru a asigura o calitate corespunzătoare a apei de îmbăiere. Precizăm că în factura lunii noiembrie nu s-a facturat consum de apă pentru apometrul 18036778 ce înregistrează consumul hotelului.

Având în vedere faptul că operatorul economic a prezentat buletinul de analiză apă nr. 2203/28.12.2022, apă provenită dintr-un puț forat, situat pe proprietatea sa, în imediata vecinătate a hotelului, există suspiciunea că ar fi putut utiliza apă din acest puț.

Analizând buletinul de analiză mai sus menționat, s-a constatat faptul că proba analizată denotă o calitate necorespunzătoare a apei, în sensul în care s-au determinat valori de 50 UFC/100 ml de bacterii coliforme față de UFC/100 ml admis; s-a determinat prezența a 2 UFC/100 ml enterococi intestițiali față de 0 UFC/100 ML enterococi instestițiali admiși.

De asemenea, analizând proba de apă din punct de vedere chimic, s-a determinat o valoare de 5,688 mg/l amoniu față de mai mic 0,50 mg/l prezența admisă. Astfel, analiza prezentată denotă faptul că apa din puț era la acea dată neconformă din punct de vedere microbiologic și chimic.

Pentru a solicita lămuriri suplimentare cu privire la buletinul supus verificărilor și respective riscurile asociate, legate de utilizarea unei ape ce se încadrează în parametrii descriși, de către consumatorii de bunuri și servicii prestate în cadrul unității verificate, echipa de control s-a deplasat la DSP Gorj, unde a purtat discuții atât cu domnul F., director al instituției, cât și cu alți angajați ai acestei instituții.

În cadrul discuțiilor purtate cu reprezentanții DSP Gorj s-a constatat faptul că buletinul de analiză a apei nr. 2203 prezentat de către operatorul economic a fost falsificat prin modificare în format electronic, fiind suprapusă ca dată a elaborării buletinului data de 28.12.2022 peste data de 28.09.2022, dată confirmată de către directorul DSP, prin semnătură și ștanțare conform cu originalul, ca fiind data reală a elaborării buletinului de analiză.

Angajații DSP Gorj prezenți la întâlnire au confirmat, analizând buletinul, că apa ce prezenta parametrii microbiologici și chimici determinați, reprezintă un real pericol pentru consumatori, atât în ceea ce privește consumul, cât și în ceea ce privește îmbăierea.

Cu privire la emiterea O.P.A.N.P.C nr. 36/2023 prin care s-a dispus închiderea definitivă a restaurantului Dumbrava recurenta menționează faptul că acțiunea de control a avut caracter operativ, fiind efectuată în baza Ordinelor de serviciu eliberate ca urmare a solicitării formulată de către operatorul economic cu privire la verificarea măsurilor dispuse pentru piscina din cadrul Hotelului E. aparținând S.C. A. S.R.L..

Din cuprinsul documentului de control rezultă faptul că, operatorul economic a pus la dispoziția echipei de control două buletine de analiză a apei, respectiv Buletin de analiză bacteriologică și fizico-chimică a apei de îmbăiere nr. 1467/14.07.2022 aferent G. (locația Crângului nr. 47), piscină situată în aer liber, neacoperită și Buletin de analiză a apei nr. 2203/28.12.2022 loc de recoltare indicat H., data și ora recoltării fiind menționată în document ca fiind 26.09.2022 ora 9:00, cu indicarea sursei ca fiind puț forat.

La data și ora efectuării controlului, ca urmare a analizării buletinului de analiză nr. 2203/28.12.2022 s-a constatat faptul că proba analizată denotă o calitate necorespunzătoare a apei în sensul în care s-au determinat valori de 50UFC/100 ml admis; s-a determinat prezența a 2UFC/100ml enterococi intestinali față de 0 UFC/100 ml enterococi intestinali admiși. Analizând din punct de vedere chimic proba de apă, s-a determinat valoarea de mg/l amoniu față de mai mic 0,50mg/l prezență admisă.

Din analiza prezentată s-a constatat faptul că, apa din puțul forat ce deservește restaurantul Dumbrava era la acea data neconformă din punct de vedere microbioloc și chimic.

În cadrul discuțiilor purtate cu reprezentanții DSP Gorj s-a constatat faptul că buletinul de analiză a apei nr. 2203 prezentat de către operatorul economic a fost falsificat prin modificare în format electronic, fiind suprapusă ca dată a elaborării buletinului data de 28.12.2022 peste data de 28.09.2022, dată confirmată de către directorul DSP, prin semnătură și ștanțare conform cu originalul, ca fiind data reală a elaborării buletinului de analiză.

Angajații DSP Gorj prezenți la întâlnire au confirmat, analizând buletinul, că apa ce prezenta parametrii microbiologici și chimici determinați, reprezintă un real pericol pentru consumatori, atât în ceea ce privește consumul, cât și în ceea ce privește îmbăierea.

Ca urmare a informațiilor obținute, și având indicii certe în ceea ce privește punerea vieții și sănătății consumatorilor în pericol, echipa de control a solicitat efectuarea unui control operativ la restaurantul Dumbrava, aparținând operatorului economic verificat.

S-a constatat faptul că puțul amplasat în strada x nr. 21-23 a cărui apă a fost depistată ca fiind neconformă microbiologic și chimic, fiind astfel improprie utilizării în prestarea serviciilor de alimentație publică, deținea autorizația de gospodărire a apelor nr. 142 din 28.12.2021 valabilă până la 28.12.2023. Acest puț deservește restaurantul situat la aceeași adresă. S-a mai constatat faptul că autorizația a fost eliberată cu destinația "Alimentare cu apă pentru stații verzi, zona comercială, Dumbrava", și nu de utilizare pentru nevoile restaurantului Dumbrava, locul recoltării apei analizate.

Verificând seria apometrului montat în punctul de racordare la rețeaua de apă publică a restaurantului Dumbrava, în aparat contor a fost identificat cu seria x, serie ce nu se regăsește în facturile de apă și canal prezentate ca fiind aferente vreunui contor a cărui consum a fost facturat în cadrul acestora.

Deficiența constatată reprezintă o încălcare a obligație de a presta numai servicii care nu afectează viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor, obligație constituită de către legiuitor în sarcina operatorilor economic prestatori de servicii prin intermediul dispozițiilor art. 7 lit. c) a doua liniuță din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor cu modificările și completările ulterioare, încălcarea acestei obligații constituind contravenție ce se sancționează potrivit art. 50 alin. (1) lit. a) din același act normativ.

Astfel, recurentul consideră că, față de cele de mai sus, lesne de poate observa punerea în pericol a consumatorilor fapt ce a putut fi stopat prin închiderea definitivă a celor două puncte de lucru menționate mai sus, acest lucru îndeplinind obiectivul instituției A.N.P.C acela de protecție a consumatorilor împotriva faptelor ce le pun în pericol viața și sănătatea.

Totodată, recurenta mai susține că, anterior formulării petiției, reclamanta a procedat la introducerea în instanța a unei acțiuni ce are ca obiect "suspendare executare act administrativ" în ceea ce privesc Ordinul nr. 36/12.01.2023 și Ordinul nr. 37/12.01.2023, unde instanța de fond a respins acțiunea reclamantei.

Aspectele solicitate de către reclamantă se judecă si în cadrul dosarului x/2023, având ca obiect" anulare acte emise de autoritățile de reglementare" cât și în cadrul dosarului x/2023 având ca obiect "plângere contravențională".

Prin urmare, recurenta consideră că a procedat la evaluarea măsurilor dispuse și a transmis prin intermediul răspunsului cu nr. 1551/20.03.2023 punctul nostru de vedere cu privire la măsurile dispuse, cât și prin apărările formulate în cadrul dosarelor menționate anterior.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată recurenta solicită diminuarea acestora, având în vedere faptul că, trebuie să se aibă în vedere volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea și dificultatea litigiului.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat concluzi scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Ordinele Președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 36/12.01.2023 și nr. 37/12.01.2023 s-a dispus închiderea definitivă a restaurantului Dumbrava din municipiul Târgu-Jiu și închiderea definitivă a hotelului E., ambele puncte de lucru ale reclamantei S.C. A. S.R.L.

Ulterior, la data de 27.03.2023 reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat și transmis către pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor o petiție prin care solicita luarea măsurilor necesare în vederea reevaluării măsurilor dispuse prin Ordinele nr. 36/12.01.2023 și nr. 37/12.01.2023, considerând că măsurile au fost luate în urma erorii cu privire la apa folosită pentru restaurant și pentru piscina hotelului, apa pentru acestea provenind exclusiv din rețeaua publică a orașului și nu din puțul forat în incinta interioară care nu este legat prin branșamente la rețeaua de apă care deservește cele două obiective.

Neprimind răspuns la petiția sa reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată, care a fost admisă în parte, autoritatea fiind obligată să răspundă petiției, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește.

Astfel, Înalta Curte reține că autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Rezultă că autoritățile și instituțiile publice sesizate cu petiții de la cetățeni au obligația de a comunica petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă, deși a fost sesizată cu petiția reclamantei din 27.03.2023, nu i-a comunicat acesteia vreun răspuns, încălcând astfel dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, motiv pentru care Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că este întemeiat capătul de cerere care vizează obligarea pârâtei să soluționeze petiția reclamantei din 27.03.2023.

Cu privire la critica potrivit căreia instanța de fond ar fi reținut în mod greșit faptul că recurenta nu ar dori să soluționeze petiția formulată, Înalta Curte reține că prin motivele de recurs nu se aduc critici concrete în ceea ce privește dezlegarea dată de instanța de fond cu privire la modul prin care a fost dezlegat petitul cererii de chemare în judecată cu care a înțeles să investească instanța.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond temeinic și legal a reținut faptul că recurenta a emis un răspuns la plângerea prealabilă formulată de societatea reclamantă, nu o exonerează de a da curs și de a soluționa o petiție distinctă, solicitare care a fost făcută exclusiv în ideea de a demonstra că sunt îndeplinite toate condițiile de funcționare din punctul de vedere al pârâtei.

În ceea ce privește motivul de recurs privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia nr. 3/2020 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport de prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitată de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de cazare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, în aplicarea deciziei anterior enunțate, instanța de control judiciar nu se poate pronunța asupra proporționalității cheltuielilor de judecată acordate unei părți de către instanța de fond.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Față de soluția pronunțată, Înalta Curte va admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor la plata sumei de 4.998 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat și va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 4.998 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței nr. 2/2024 din 10 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor la plata sumei de 4.998 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.