ÎCCJ, decizie (scj.ro #232227)

Conflict negativ de competență. Acțiune în revocarea și înlocuirea administratorului-sechestru asupra părților sociale. Incidența dispozițiilor speciale prevăzute de art. 974 din Codul de procedură civilă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: Conflict negativ

Revocare mandat administrator

Administrator-sechestru

Competență teritorială

C. proc. civ., art. 119, art. 135 alin. (1), art. 973 alin. (1), art. 974

Întrucât părțile sociale supuse măsurii sechestrului judiciar sunt bunuri incorporale, neavând o existență materială de sine stătătoare, competența instanței pentru soluționarea cererii de instituire a sechestrului judiciar nu se poate determina după locul situării acestora, ci în conformitate cu prima ipoteză prevăzută de art. 974 C. proc. civ.

Astfel, în condițiile în care cererea de instituire a sechestrului judiciar asupra părților sociale și de numire a administratorului-sechestru a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul Iași, doar această instanță este competentă să soluționeze și cererea de revocare și înlocuire a administratorului-sechestru. Mai mult, acțiunea în anularea hotărârii AGA poate fi considerată acțiunea principală în sensul art. 974 C. proc. civ., întrucât în acest dosar se contestă dreptul de proprietate asupra bunurilor comune reprezentând părțile sociale supuse sechestrului judiciar.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, decizia nr. 1678 din 13 noiembrie 2025

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 2141 alin. (2) și art. 2143 C. civ., art. 972 și art. 976 C. proc. civ., precum și art. 127, art. 136 ind. 1 și art. 144 ind. 3 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 12 din 11 februarie 2025, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/99/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâte și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivare s-a reținut că, potrivit art. 227 și art. 209 C. civ., art. 7 și art. 204 din Legea nr. 31/1990 și art. 3 și 4 din Legea nr. 265/2022 mențiunile din registrul comerțului au valoare de probă privind modificarea actului constitutiv, dar nu reprezintă o condiție pentru ca modificarea să producă efecte juridice.

În continuare, instanța a constatat că sediul social a fost modificat prin actul constitutiv actualizat din 23 septembrie 2024, anterior promovării acțiunii și, reținând că litigiul vizează o cauză în materie de societate, a declinat competența de soluționare Tribunalului București, potrivit art. 119 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 971 din 10 aprilie 2025, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/99/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamant și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut că, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 265/2022, mențiunile din registrul comerțului sunt opozabile terților de la data înregistrării în registru ori de la data publicării în Monitorul Oficial sau în Buletinul electronic al Registrului comerțului.

Totodată, constatând că reclamantul nu are calitatea de asociat în societatea pârâtă pentru a se putea susține că acesta cunoștea modificările privind sediul social de la data adoptării hotărârii AGA, iar nu de la data înregistrării mențiunii în registrul comerțului, instanța în temeiul art. 107 C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Iași.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Iași, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

În cauză, reclamantul a solicitat revocarea administratorului-sechestru numit prin decizia nr. 187 din 10.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/99/2023, și înlocuirea acestuia cu o altă persoană.

Prin cererea de instituire a sechestrului judiciar, reclamantul a urmărit să prezerve dreptul de proprietate asupra bunurilor comune constând într-un număr de 102 părți sociale, deținute de pârâta B. în societatea C. S.R.L.

Dat fiind că este solicitată o măsură de revocare și înlocuire a administratorului-sechestru, numit printr-o cerere de instituire a sechestrului judiciar, se constată că sunt incidente regulile speciale de competență prevăzute în Titlul IV din Codul de procedură civilă („Măsuri asigurătorii și provizorii”),  Capitolul III („Sechestrul judiciar”).

Potrivit art. 974 C. proc. civ., „cererea pentru înființarea sechestrului judiciar se va adresa instanței învestite cu judecarea acțiunii principale în cazul prevăzut la art. 973 alin. (1), respectiv instanței în circumscripția căreia se află bunul în cazurile prevăzute la art. 973 alin. (2)”.

Legiuitorul a stabilit competența de judecată, făcând distincție între situația în care sechestrul judiciar vizează un bun cu privire la care există un proces și cea în care nu s-a declanșat un litigiu în privința bunului respectiv. În prima ipoteză, competența aparține instanței învestite cu judecarea acțiunii principale, iar în cea de-a doua situație competența aparține instanței în circumscripția căreia se află bunul ce formează obiectul sechestrului judiciar.

În aceste repere teoretice, este de menționat și faptul că părțile sociale supuse măsurii sechestrului judiciar sunt bunuri incorporale și întrucât nu au o existență materială de sine stătătoare nu pot determina competența instanței pentru soluționarea cererii de instituire a sechestrului judiciar după locul situării acestora. Astfel că Înalta Curte va determina competența în conformitate cu prima ipoteză, prevăzută de art. 973 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând actele dosarului, se constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. y/99/2023, reclamantul A. a solicitat anularea hotărârii AGA nr. 4 din 28.11.2022 a societății C. S.R.L., prin care a fost aprobată vânzarea de către pârâta  B. a unui număr de 68 de părți sociale către pârâta D.

Prin urmare, această cerere ar putea fi considerată ca fiind acțiunea principală în sensul prevăzut de art. 974 C. proc. civ., întrucât în acest dosar se contestă dreptul de proprietate asupra bunurilor comune reprezentând părțile sociale supuse sechestrului judiciar.

Având în vedere că acțiunea principală este înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, Înalta Curte constată că această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 973 alin. (1) și art. 974 C. proc. civ.

Mai mult, cererea de instituire a sechestrului judiciar asupra celor 102 părți sociale deținute de pârâta B. la societatea C. S.R.L. și de numire a administratorului-sechestru a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul Iași, astfel că doar această instanță este competentă să soluționeze cererea de revocare și înlocuire a administratorului-sechestru.

Totodată, este de menționat faptul că regulile de competență prevăzute la art. 119 C. proc. civ., în temeiul cărora prima instanță sesizată a declinat competența de soluționare a cauzei, nu sunt incidente deoarece litigiul nu este în materie de societate, nefiind în situația cererilor introduse de societate împotriva asociaților, de unul sau mai mulți asociați împotriva societății, precum și de unul sau mai mulți asociați contra altor asociați (iar, în această din urmă situație, cererea de chemare în judecată trebuie să privească raporturi juridice născute din sau în legătură cu contractul de societate).

De asemenea, nici regulile generale privind competența teritorială prevăzute la art. 107 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 974 C. proc. civ., care derogă de la norma generală.

În consecință, aspectele privind modificarea sediului social, reținute de instanțele aflate în conflict, nu sunt relevante, competența de soluționare a cauzei fiind stabilită potrivit dispozițiilor de la art. 974 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.