ÎCCJ, decizie (scj.ro #232182)

Composesorat. Acțiune în anularea hotărârii Adunării Generale. Competență teritorială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Competența teritorială

Index alfabetic: conflict negativ

acțiune în anulare

composesorat

hotărâre a Adunării Generale

Legea nr. 1/2000, art. 28

C.civ., art. 1 alin. (2)

OG nr. 26/2000, art. 23 alin. (3)

Prevederile

art. 28 din Legea nr. 1/2000, care reglementează procedura reorganizării composesoratelor în formele asociative inițiale

, nu cuprind dispoziții exprese cu privire la competența de soluționare a cererilor prin care se solicită anularea hotărârilor luate de adunările generale ale composesoratelor.

În atare circumstanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) C.civ., devin incidente prevederile legale privitoare la situații asemănătoare.

Ca atare, acțiunilor prin care se solicită anularea hotărârii adunării generale a unui composesorat le sunt aplicabile dispozițiile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, care la alin. (3) prevăd că cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 1712 din 14 octombrie 2025

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25.08.2023 pe rolul Judecătoriei Marghita, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Composesoratul B., C., D. și E., a solicitat să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale/Extraordinare a Composesoratului B. din data de 13.08.2023.

În drept, au fost invocate prevederile art. 16 din Statutul Composesoratului B.

Pârâții Composesoratul B., C. și E. au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat instanței să dispună: nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3449 din 8.12.2004 de B.N.P. X, prin care reclamantul-pârât reconvențional a cumpărat cota de 803.500/1.239.400 părți din imobilul situat în localitatea Ip, înscris în CF nr. x-Ip, cu nr. top. x, proprietatea Composesoratului B.; radierea înscrierilor de CF făcute în CF x Ip, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3449 din 8.12.2004 de BNP X, de sub B5; obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, au depus întâmpinare, prin care au invocat și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Marghita.

La data de 3.04.2024 pârâții Composesoratul B., C. și E. au formulat completare la cererea reconvențională, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a F. S.R.L., în contradictoriu cu care au solicitat să se dispună: nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr: 2562/2004 de B.N.P. X, prin care reclamantul-pârât-reconvențional a vândut cota de 803.500/1.239.400 părți din imobilul situat în localitatea Ip, înscris în CF nr. x-Ip, cu nr. top. x, către pârâta F. S.R.L.; radierea înscrierilor de CF făcute în CF x Ip, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2562/2004 de B.N.P. X, de sub B6.

Pârâții Composesoratul B., C. și E. au depus note de ședință prin care au solicitat instanței să admită excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Marghita, în soluționarea prezentei cauze.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul de competență

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 25 din data de 8.01.2025, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din data de 29.01.2025, Judecătoria Marghita a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Marghita a reținut că, potrivit art. 33 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, modificarea statutului asociației se face prin înscrierea modificării în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul asociația.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată – anularea Hotărârii A.G.A. a Composesoratului B. – a apreciat că, în speță, competența teritorială de soluționare a litigiului este una exclusivă, reclamantul neavând posibilitatea de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel că aspectul privind competența instanței va trebui analizat din perspectiva instanței în a cărei circumscripții își are sediul/a fost constituit și se află înregistrat în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor pârâtul Composesoratul B., al cărui act se și atacă.

Totodată, a arătat că, la momentul constituirii Composesoratului B., era în vigoare Legea nr. 1/2000, iar potrivit art. 28 alin. (1)-(4) din acest act normativ: „(1) În vederea organizării și administrării terenurilor forestiere prevăzute la Art. 26 din prezenta lege și a determinării responsabilităților cu privire la administrarea lor, persoanele îndreptățite se vor reorganiza, în baza acestei legi, în formele asociative inițiale. (2) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi un comitet ad-hoc va solicita judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile recunoașterea formelor asociative de administrare și de exploatare a terenurilor forestiere. (3) Comitetul ad-hoc va prezenta judecătoriei, o dată cu cererea, un statut în formă autentică sau certificată de avocat, în care se vor stabili structura acestora, organele de conducere, modul de administrare a terenurilor forestiere, în condițiile legii, drepturile și obligațiile membrilor, răspunderi, sancțiuni, modul de dizolvare, precum și alte prevederi specifice. (4) Prin hotărâre judecătorească formele asociative de administrare în comun, constituite în condițiile și cu respectarea regimului silvic prevăzut de lege, redobândesc calitatea de persoană juridică. Hotărârea judecătorească va fi înscrisă într-un registru special ținut de judecătorie.”

De asemenea, a reținut că potrivit art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cererea de anulare a hotărârii adunării generale a unui composesorat se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia acesta își are sediul, hotărârea instanței fiind supusă numai apelului.

În aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, a avut în vedere că, prin încheierea civilă nr. 1599 din 9.08.2023, pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei, a fost admisă cererea formulată de către petenta Composesoratul B. prin care s-a solicitat modificarea actelor constitutive în sensul alegerii noilor membrii în cadrul organelor colective de conducere și control, a comisiei de cenzori, precum și alegerea noului sediu al composesoratului.

Încheierea a fost atacată cu apel la Tribunalul Sălaj, apelul fiind respins prin decizia civilă nr. 23/C, definitivă la data de 23.05.2024.

Totodată, a constatat că Judecătoria Șimleu Silvaniei a fost cea care a autorizat funcționarea Composesoratului B., prin sentința civilă nr. 628 din 12.04.2000, aceasta fiind instanța competentă la data autorizării funcționării composesoratului.

Față de obiectul cererii și având în vedere că, la data formulării acesteia, încheierea civilă nr. 1599 din data de 9.08.2023 nu era definitivă, iar pârâtul Composesoratul B. era înscris în Registrul Asociațiilor și fundațiilor ținut la sediul Judecătoriei Șimleu Silvaniei, Judecătoria Marghita a reținut că la data soluționării cauzei, competența revenea acestei instanțe.

I.2.2. Judecătoria Șimleu Silvaniei, învestită prin declinare, prin încheierea de ședință din data de 25.06.2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată  de instanță, din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita; în temeiul art. 133 C.proc.civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Șimleu Silvaniei și Judecătoria Marghita; în temeiul art. 134 C.proc.civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei, până la soluționarea conflictului negativ de competență; în temeiul art. 135 C.proc.civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, în esență, Judecătoria Șimleu Silvaniei, în ceea ce privește împrejurarea că este instanța în al cărei registru a fost înscris Composesoratul B., având calitatea de pârât în prezenta cauză, a apreciat că această împrejurare nu este de natură a atrage competența teritorială a Judecătoriei Șimleu Silvaniei în vederea judecării cauzei.

Astfel, a reținut că prevederile art. 28 din Legea nr. 1/2000 reglementează procedura reorganizării composesoratelor în forma asociativă inițială și a redobândirii calității de persoane juridice, prin hotărâre judecătorească pronunțată de judecătorie, în baza unui statut autentificat, care trebuie să prevadă structura, organele de conducere, modul de administrare a terenurilor forestiere, drepturile și obligațiile membrilor, răspunderi, sancțiuni, modul de dizolvare, precum și alte prevederi specifice. Prin aceleași dispoziții legale este reglementat regimul juridic al suprafețelor forestiere aflate în proprietatea comună pe durata ființării formei asociative, respectiv în cazul dizolvării acesteia.

A arătat că, în prezenta cauză, prin acțiunea introductivă se solicită anularea unei hotărâri a Adunării Generale a membrilor Composesoratului B., invocându-se faptul că această hotărâre a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor statutare, iar textul art. 28 din Legea nr. 1/2000 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la competența și procedura de judecată în cazul cererilor prin care se solicită anularea hotărârilor luate în adunările generale, respectiv prin care se invocă încălcarea unor prevederi din statut.

În lipsa unor dispoziții speciale care să reglementeze procedurile judiciare privind actele emise de aceste forme asociative, a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) C.civ., se aplică prevederile legale privitoare la situații asemănătoare, iar în lipsa acestora principiile generale ale dreptului.

Așadar, a reținut că, în lipsa unor prevederi legale speciale, composesoratelor li se aplică dispozițiile O.G. nr. 26/2000, privind asociațiile și fundațiile, prevederile acestui din urmă act normativ nefiind contrare Legii nr. 1/2000.

Ca atare, a făcut aplicarea art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 și, în raport cu sediul Composesoratului B., a reținut că instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Marghita.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C.proc.civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Marghita și Judecătoria Șimleu Silvaniei și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță apreciind că, în speță, competența aparține judecătoriei unde se află Registrul Asociațiilor și fundațiilor în care a fost înscris composesoratul, în timp ce cea de-a doua instanță a făcut aplicarea art. 23 alin. (3) din O.G. nr.  26/2000, reținând că sediul composesoratului se află în circumscripția teritorială a primei instanțe învestite cu soluționarea litigiului.

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul a solicitat să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale/Extraordinare a Composesoratului B. din data de 13.08.2023.

Reorganizarea composesoratelor în formele asociative inițiale este reglementată de art. 28 din Legea nr. 1/2000, în conformitate cu care competența în cadrul acestei proceduri aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile, hotărârea judecătorească prin care formele asociative de administrare în comun, constituite în condițiile și cu respectarea regimului silvic prevăzut de lege, au redobândit calitatea de persoană juridică fiind înscrisă într-un registru special ținut de judecătorie.

Or, prevederile legale anterior evocate nu cuprind dispoziții exprese cu privire la competența de soluționare a cererilor prin care se solicită anularea hotărârilor luate de adunările generale ale composesoratelor, ci, așa cum s-a arătat anterior, se referă doar la procedura de recunoaștere a formelor asociative de administrare și exploatare a terenurilor forestiere.

În atare circumstanțe, devin aplicabile prevederile art. 1 alin. (2) C.civ., potrivit cărora: „În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanțele, iar în lipsa acestora, dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziții, principiile generale ale dreptului.”

Astfel, în lipsa unor dispoziții speciale care să reglementeze regimul juridic al hotărârilor pronunțate de adunările generale ale acestor forme asociative și a unor uzanțe în această materie, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) C.civ., devin incidente prevederile legale privitoare la situații asemănătoare.

Ca atare, acțiunilor prin care se solicită anularea hotărârii adunării generale a unui composesorat le sunt a sunt aplicabile dispozițiile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, care la alin. (3) prevăd că: „(3) Cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul. Hotărârea instanței este supusă numai apelului.”

În plus, Înalta Curte reține că asociațiile composesorale nu sunt cuprinse în enumerarea limitativă de la art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2000, care statuează cu privire la entitățile care nu intră sub incidența acestui act normativ (partidele politice, sindicatele și cultele religioase).

Prin urmare, elementul care prezintă relevanță în stabilirea instanței competente a soluționa prezenta cauză este reprezentat de sediul pârâtului Composesoratul B., la data formulării cererii de chemare în judecată, sediu situat în satul Almașu Mare, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Marghita, sediu, de altfel indicat, prin cererea de chemare în judecată și confirmat atât de mențiunile părții din întâmpinarea/cererea reconvențională depusă în fața primei instanțe, cât și de cele din statutul composesoratului.

Nu prezintă relevanță sub aspectul instanței competente a soluționa cauza împrejurarea că, la data demarării litigiului, nu era definitivă încheierea civilă nr. 1599 din data de 9.08.2023, pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei, (prin care s-a admis cererea formulată de către petentul Composesoratul B. de modificare a actelor constitutive în sensul alegerii noilor membrii în cadrul organelor colective de conducere și control, a comisiei de cenzori, precum și a alegerii noului sediu al composesoratului), întrucât, și anterior celor dispuse prin aceasta, sediul pârâtului se afla tot în satul Almașu Mare, modificarea vizând numărul, noul sediu fiind situat la nr. x, în timp ce vechiul sediu se afla la nr. xy (aspect ce rezultă din cuprinsul actului adițional de modificare a statutului composesoratului, aflat în copie la dosarul Judecătoriei Marghita).

Pentru considerentele expuse în raport cu prevederile legale anterior enunțate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C.proc.civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita.