ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 462/2025

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa de Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Brăila, a solicitat să se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime prin măsura reglementată de art. XXIV punctele 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal referitoare la aplicarea cotei de contribuție la sistemul de sănătate de 10%, în cazul pensiilor ce depășesc suma lunară de 4.000 RON, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CAS începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și cu plata și a dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2011, obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație, precum și la obligarea plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 258/2023 din 3 noiembrie 2023, a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei capacității juridice civile și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, ca neîntemeiate, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Brăila, a respins cererea de chemare în garanție formulată de Casa Județeană de Pensii Brăila în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila și ANAF - Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila, ca inadmisibilă, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Brăila și chemații în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate și ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila și a obligat pârâtul Guvernul României să aloce fondurile necesare și să plătească reclamantului numai despăgubirile constând în dobânzi legale aferente sumelor reținute de la reclamant cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei rețineri și până la data restituirii efective, precum și actualizarea sumelor reținute cu rata indicelui de inflație și, totodată, a respins, în rest, cererea de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Guvernul României a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023, sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie eșalonat, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii. Prin urmare, fiind reglementate măsuri reparatorii printr-o normă legală specială, care prevede imperativ modalități concrete de punere în executare, stabilind termene, surse bugetare și responsabilități precise ale autorităților publice cu atribuții și competențe în domeniu, respectiv Casa Națională de Pensii Publice și casele teritoriale de pensii, precum și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, este evident că demersul judiciar al intimatului-reclamant, în mod obiectiv, nu mai putea fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a Guvernului României, alături de instituțiile copârâte, la satisfacerea pretențiilor deduse judecății, soluția nefiind conformă cu legea specială. Altfel spus, de la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023, restituirea sumelor prevăzute de art. 1 din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială și in limitele stabilite expres de această lege. În aceste condiții, în mod nelegal instanța de fond a stabilit, implicit, și o altă sursă bugetară pentru plata sumelor solicitate de intimatul-reclamant, deși art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 prevede că plata "se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și se evidențiază la opoziție distinctă de venituri bugetare". Or, întotdeauna concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. Pe de altă parte, cererea privind actualizarea sumelor restituite cu rata inflației și plata dobânzii legale se impunea a fi respinsă întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor. Raporturile juridice stabilite între asigurat și stat în legătură cu contribuțiile la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate deja reținute până la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 constituie facta praeterita și nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate ulterior publicării acestei decizii. O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curții Constituționale, ceea ce este inadmisibil. În aceste condiții, legiuitorul a înțeles să intervină pentru rezolvarea într-un mod echitabil a situației pensionarilor, instituind norme juridice ce reglementează situația generală a acestei categorii sociale, situație creată de pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022. Din această perspectivă, recurentul consideră că instanța de fond nu putea să valideze pretențiile intimatului-reclamant și să îl oblige la plata către acesta a unor despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflației aplicată sumelor care se vor restitui conform O.U.G. nr. 4/2023, precum și a dobânzii legale aferentă sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculată începând cu data fiecărei rețineri și până la data restituirii acestora, întrucât acestea reprezintă, în fapt, o obligație la imposibil, iar nulla obligatio ad impossibilia nemo tenetur/ad impossibilium nulla obligatio. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul acțiunii constă în obligarea la repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 12 și pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 în temeiul art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, text de lege ce reglementează acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului și stabilește dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale să introducă acțiune la instanța de contencios administrativ. Înalta Curte reține că după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022, pârâtul Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate potrivit căreia: "(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023. (5) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept." Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că pârâtul a dispus repararea parțială a prejudiciului cauzat reclamantului prin restituirea sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, sumele solicitate urmând a-i fi restituite de către pârât pe cale administrativă. De asemenea, Înalta Curte reține că instanța de fond temeinic și legal a constatat că nu se poate reține faptul că recurentul-pârât sau altă autoritate publică a reparat întregul prejudiciu produs reclamantului până la momentul pronunțării hotărârii, iar reclamantul nu a obținut recunoașterea recuperării integrale a prejudiciului cauzat. Reclamantul a solicitat și plata dobânzii legale penalizatoare conform O.G. nr. 13/2011 și actualizare cu indicele de inflație a sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021, iar pârâtul Guvernul României deși a intervenit în ordinea legislativă, urmare a aplicării prevederilor declarate neconstituționale, pentru restituirea sumelor reținute din pensii cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, și a avut în vedere evitarea plății unor accesorii la obligația principală, nu a reglementat și plata acestor accesorii la care sunt îndreptățite persoanele prejudiciate de adoptarea O.U.G. nr. 130/2021. Prin neexecutarea integrală a creanțelor, la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral. Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe, prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese pentru neexecutare. Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că pârâtul Guvernul României nu a asigurat repararea integrală a prejudiciului, reprezentat nu doar în pierderea efectivă (damnum emergens), ci și în beneficiul nerealizat (lucrum cessans, exprimat prin dobânda datorată) la care se adaugă actualizarea cu rata inflației care urmărește conservarea valorii reale a obligațiilor bănești. Prin urmare, în mod temeinic și legal a fost obligat pârâtul Guvernul României să aloce fondurile necesare și să plătească reclamantului numai despăgubirile constând în dobânzi legale aferente sumelor reținute de la reclamant cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei rețineri și până la data restituirii efective, precum și la actualizarea sumelor reținute cu rata indicelui de inflație. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.