ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2803/2025

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Obiectul prezentei acțiuni, întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (LCA), îl reprezintă modificarea unor dispoziții legale din legislația din domeniul protecției proprietății industriale, în general, și ale O.G. nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecției proprietății industriale și regimul de utilizare a acestora și excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 1, art. 9, art. 11-12, art. 14, art. 16-17, art. 22, art. 25, art. 27-28 și art. 30 din O.G. nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecției proprietății industriale și regimul de utilizare a acestora.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1138 din 25 iunie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: "Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de reclamant, ca inadmisibilă. II. Respinge, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și lipsei calității procesuale active a reclamantei. III. Admite inadmisibilitatea cererii, invocată pe cale de excepție. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta A."

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1138 din 25 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a arătat că argumentele instanței de fond sunt eronate și că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate privind excepția de neconstituționalitate. A solicitat casarea sentinței în tot, și în rejudecare, să se admită cererea de sesizare a Curții constituționale (cerere incidentală).

Apărările formulate în cauză Intimatul - intervenient Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 23.05.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Examinând recursul declarat în cauză, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. art. 1, art. 9, art. 11-12, art. 14, art. 16-17, art. 22, art. 25, art. 27-28 și art. 30 din O.G. nr. 41/1998. Față de obiectul căii de atac, instanța supremă apreciază că prezintă relevanță în cauză considerentele Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (parag. 21 și 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580/20.07.2017, prin care Curtea Constituțională a statuat că recursul declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992. În acest context, soluționarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci numai verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992. Recurenta susține, în esență, că sunt întrunite condițiile de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Din analiza acestui text de lege rezultă că una dintre condițiile cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale impune ca dispozițiile legale criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Referitor la această condiție, Înalta Curte reține că, în jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, sau Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, Curtea Constituțională a statuat că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect asupra admisibilități icererii de sesizare a Curții Constituționale, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1138 din 25 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.